duminică, 7 iunie 2009

Revista Luceafărul, 1912, APEL cătră publicul românesc, semnat de Epitropia fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor români din Ungaria.
























APEL
cătră publicul românesc.


Sunt aproape doi ani de zile, de când s'a pus şi la noi, Românii din această ţară, bază unei fundaţiuni pentru ajutorarea ziariştilor noştri. Iniţiatorul acestei fundaţiuni, d-l Dr. Ioan Mihu, înţelegând, că – dacă voim ca ziariştii noştri să ajungă la înălţimea misiunilor şi să-şi ocupe rolul ce trebuie să-l aibă în vieaţa unui popor, avizat atât de mult la pressa sa naţională, cum este poporul nostru – nu mai pot rămânea lipsiţi de sprijinul material, care să le asigure viitorul şi bătrâneţele, a donat pe seama fundaţiunii iniţiate de D-sa, însemnata sumă de Cor. 25.000.

Aceasta a fost o donaţiune foarte frumoasă, care însă e a se considera numai ca bază a fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor noştri, bază pe care va avea să se aşeze o instituţie creată din obolul întregului nostru popor. Fundaţiunea trebuie continuu augmentată, căci numai dispunând de fondurile necesare, va putea să-şi ajungă ţinta ce o urmăreşte: să fie de fapt o garanţie reală pentru asigurarea viitorului acelora, cari s'au dedicat şi se vor mai dedica serviciului greu al pressei.

Până azi însă, din cauza împrejurărilor puţin prielnice, nu s'a putut face aproape nimic pentru augmentarea fundaţiunii ce ne preocupă. Dar socotim, că a sosit timpul, să ne interesăm cu seriozitatea ce o merită şi de această chestiune şi epitropia subsemnată îşi consideră de cea dintâi datorinţa a sa, să se adreseze pe această cale tuturor oamenilor noştri de bine, poporului românesc de pe pretutindenea cu rugarea, să sprijinească – fiecare cum şi cu ce poate – acţiunea pornită în scopul augmentării cât mai grabnice a numitei fundaţiuni.

Din parte-ne suntem siguri, că pe lângă interes şi bunăvoinţă faţă de cauza ziariştilor noştri, în scurtă vreme fundaţiunea va putea ajunge la minimul sumei – Cor. 50.000 – recerută de literele fundaţionale, pentru ca să-şi poată începe activitatea şi astfel să devină cât mai curând un razim pentru ziariştii noştri. – Şi prilejuri pentru a ne putea da concursul la augmentarea cât mai grabnică a fundaţiunii, avem destule, numai interesul şi bunăvoinţa să nu ne lipsească. Serbări, producţiuni şi petreceri aranjate în beneficiul fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor noştri sunt tot atât de potrivite şi binevenite ca şi răscumpărările de diferite evenimente familiare şi îndatoriri sociale. începutul trebuie făcut numai, şi modestele contribuiri de acest fel vor deveni cel mai fecund izvor pentru augmentarea atât de dorită a fundaţiunii noastre.

Se poate însă – şi avem mare nădejde – că între noi se vor găsi şi bărbaţi de inimă, cari să se decidă a face şi donaţiuni mai mari pe seama fundaţiunii noastre. în asemenea cazuri, administrarea şi ţinerea în evidenţă a astorfel de donaţiuni se face în aşa mod, încât ele – deşi vor face parte din averea fundaţională – se vor arătă totdeauna separat, şi aceasta ca un tribut de recunoştinţă pentru aceia, cari în chipul acesta vor contribui la augmentarea acestei fundaţiuni. E un sistem acesta, care se practică şi în alte părţi şi care deci va putea fi de folos şi fundaţiunii noastre.

Adresând aceste cuvinte publicului nostru românesc, ne place a crede că ele vor află răsunet în inimile tuturora şi că augmentarea fundaţiunii noastre va urma în măsura, în care o reclamă necesitatea cea mare, pentru care s'a înfiinţat.
în această speranţă, rugăm ca orice contribuţie să se trimită la banca „Ardeleana“ din Orăştie (Szaszvàros), care administrează averea fundaţională şi orice lămuriri şi informaţiuni cu privire la fundaţiunea şi augmentarea ei să se ceară dela secretarul Epitropiei, d-l Ioan I. Lăpădatu, director al „Băncii generale de asigurare" din Sibiu –Nagyszeben.

Epitropia fundaţiunii
pentru ajutorarea ziariştilor români din Ungaria.





REVISTĂ ILUSTRATĂ
PENTRU LITERATURĂ, ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ

APARE SUB ÎNGRIJIREA UNUI COMITET DE REACŢIE


Printre colaboratori se numărau:


I. Agarbiceanu, D. Anghel
Victor Eftimiu, Elena Farago
Em. Gârleanu, Dr. Onisifor Ghibu
Octavian Goga, Şt. O. Iosif
E. Lovinescu, Octav Minar
Dr. G. Murnu, Cincinat Pavelescu
H.P. Petrescu, Dr. Sextil Puşcariu
M. Sadoveanu
ş.a.




Cunoscutele şi bine apreciatele calendare din editura W. Krafft în Sibiiu

au apărut pe anul 1913:

Amicul poporului, anul 53 întocmit de I. Popovici, ca întotdeuna, aşa şi acum aduce articoli originali din pene alese, şi frumoase ilustratului. În frunte are ilustraţia frumos executată:

Monumentul lui Gheorghe Bariţiu, ridicat în grădina şcoalei civ. de fete a „Asociaţiunii“ în Sibiiu, şi desvălit cu ocaziunea adunării generale a „Asociaţiunii“ în 13 Octomvrie 1912.

O particularitate cscelentă a acestui calendar — care-l ridică peste toate celelalte – sunt între altele, lecţiile dela cursurile de vară din Vălenii-de-Munte, din cari şi acum aduce câteva foarte frumoase şi instructive, în rezumat. Cea despre, „Cultura naţională“, e „rezumată într'o pagină“ de însuş autorul ei, d-l N. Iorga. Aduce un articol despre Caragiale, cu portretul acestuia, un alt articol (de Dr. Lupaş) despre Ioan cav. de Puşcariu, cu portret. Un frumos articol din igienă de Dr. Beu, o poezie de S. Bornemisa. Apoi raport despre desvălirea monumentului lui Vodă-Cuza în Iaşi şi o cronică bogat ilustrată etc., apoi Şematismul Românilor din Ungaria.
E cel mai serios şi mai bine compus calendar dela noi, cu material de valoare durabilă. Preţul 70 fileri.


Nota mea

Atunci când intelectualii unei naţii sunt pentru şi alături de poporul lor se vede şi se simte! (aviz inocenţilor de astăzi!, poate că se vor dezmetici şi cei care din naivitate s-au constituit într-un cor de "adulatori ai pseudo-elitelor" :), apelul meu le este adresat doar lor, pentru că este un nonsens să cred că cei acţionează concertat şi la comandă împotriva României şi a românilor vor renunţa loviţi brusc de o imensă ruşine şi de un potop de remuşcări...)

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)