George Bacovia: „Am cetit mult pe Eminescu, Alecsandri, şi pe toţi poeţii români“

George Bacovia
Agatha Grigorescu-Bacovia

PREZENTUL manuscris inedit de G. Bacovia este cuprins în mai puţin de 6 pagini de caiet, nedatat şi nesemnat.

Inclus printre alte ciorne din manuscrisul Cîntec Tîrziu, l-am găsit de curînd, cu prilejul revederilor de arhivă, ceea ce explică de ce nu l-am putut înscrie în documentele ce am folosit în lucrarea mea Bacovia – Viaţa Poetului*, rămînînd să-l adaug la a treia ediţie ce pregătesc, pentru aceeaşi carte.

După datele consemnate de poet în primele rînduri, reiese că a fost scris în 1930, şi începe cu anul 1903, anul înscrierii sale la Facultatea de Drept din Bucu­reşti. Poetul, plictisit de monoto­nia studiului, după cum ne spune, bate la uşa redacţiei revistei „Românul Literar“. Caion, directorul acestei foi, îl primeşte cu rezervă.

Era foarte deprimat de rezultatul procesului ce avusese cu Caragiale, totuşi îi reţine cîteva poezii, care vor apărea în re­vista sa. De la Caion solicită adresa lui Macedonski, care îl va primi la început cu aceeaşi rezervă, ca după lectura întregului caiet de versuri să fie foarte încîntat, să-l reţină la dejun, să-l ia cu sine la Imperial, spre a-l prezenta la mai mulţi poeţi, iar în alte cîteva seri în care l-a mai vi­zitat Bacovia, să-i recite ca reciprocitate şi cu mult elan NOAPTEA DE DECEMBRIE. De atunci datează prietenia lor. Macedonski a intuit cu multă justeţe talentul lui Bacovia.

Catrenul: „Poete scump pe frunte/Tu porţi cununi de laur / Căci singur pînă astăzi / Din Plumb făcut-ai aur“, nu era numai o dedicaţie de circumstanţă, ci însăşi consacrarea de viitor a poetului Bacovia.

Lecturile, studiile, colaborările la reviste, ni le enumera apoi în pagini din care respiră o nostalgică melancolie, prilejuită de cei 50 de ani ai săi. Ne mărturiseşte că a observat şi a suferit destul, ca să mediteze la conceperea unui roman liric social – aşa numeşte el romanul Cîntec Tîrziu, din care a publicat fragmente sub titlul de mai sus. Cu deosebită consideraţie vorbeşte despre Densuşianu, la a cărui revistă „Viaţa Nouă“ a colaborat, încheind cu un frumos mesaj pentru viitorimea artistică.

Agatha Grigorescu-Bacovia

George Bacovia

PRIN ANUL 1903, deci acum 30 de ani, un tînăr şi palid student al Facultăţii de Drept, plictisit de monotonia studiului, găsi printre cărţile sale un caiet adus din provincie cu versuri.

Într-o seară neguroasă de Noembrie, acest oraş unde mişcarea literară era [foarte] vie prin apariţiuni de reviste li­terare, decise pe studentul care eram eu, să bată la uşa redacţiei revistei „Românul Literar“. Directorul acestei foi, Caion, era deprimat după procesul ce tocmai îl sfirşise cu autorul dramatic Caragiale. Deprimat de rezultatul procesului de plagiat avut cu Caragiale.

Prezenţa mea singură, fără nici o reco­mandare de autor literar, ii făcu sâ mâ primească cu destulă rezervă. Am schim­bat atunci scopul venirii mele, cerîndu-i adresa colaboratorului său poetul Macedonski. Mi-a cerut totuşi, cîteva poezii, care au şi apărut în revista sa.
Am trecut după aceea la poetul Macedonski căruia îi trimisesem o poezie ap [ărută] şi în „Literatorul“.

La ora 11 a.m. palidul şi emoţionatul student întîlni în curte pe dna Macedonski, rugînd-o să fie anunţat. Reveni peste un sfert oră. Fui primit într-un salon, în care ardea o candela roşie. Întîmpinai şi aci aceeaşi rezervă, în faţa poeziei pen­tru un moment. După cîteva lecturi ni se aduse o gustare, fiind ora mesei. După o butelie de vin am cetit mai tot caietul meu de versuri. Era încîntat. Se apropia ora cînd mergea de obicei la „Cafeul Imperial“.
Pornirăm spre a mă recomanda acolo la mai mulţi poeţi.
L-am mai vizitat în cîteva seri, cînd, ca reciprocitate, îmi declama cu mult elan „Noaptea de Decembrie“.

Au trecut ani, plecări şi reveniri; reve­niri în provincie.
începui a publica [în] „Noua Revistă Română“, „Flacăra“ şi alte reviste.
Poetul I. Pillat şi N. Davidescu au găsit că trebuie să-mi adun într-un vol[um] poeziile publicate.
Ele au apărut sub titlul „Plumb“, edit [ura] Flacăra în anul 1916, în preziua răsboiului...
Au trecut ani şi am încercat şi Poeme în proză. Au apărut în 1926 sub titlul „Bucăţi de Noapte“ edit[ura] Agtatha] Gr [igorescu].

O altă serie de poezii le-am publicat în provincie sub titlul „Scîntei Galbene“, editură proprie.

În 1930 am tipărit volfumul] „Cu Voi“. Poezii, edit[ura] Orizonturi Noi. La Bucureşti am făcut să continuie revista „Ori­zonturi Noi“, apărută în provincie în cî­teva numere.

În acest timp critica şi-a dat părerile destul de diferit.
Se vorbea cîteodată de curentul Bacovia. Nu ştiu dacă au ajuns să mă cla­seze printre poeţii moderni. S-a vorbit despre simbolism, decadentism, şi dacă, desigur, compar printre aceste curente, le recunosc şi eu – deşi viitorul râmîne încă pentru a se pronunţa.

Compunerea operilor mele a fost de cele mai multe ori în mijlocul naturii, schiţate cu un creion, deoarece cele mai multe sunt impresii de peisagii.

Dacă m-aşi gîndi la anii tineri desigur, cărţile literare găsite prin familie, mi-au
fost primele îndemnuri spre poezie. Am cetit pe atunci mult pe Eminescu, Alecsandri, şi pe toţi poeţii români. Literaţii fran­cezi m-au interesat toţi, preferind pe Ver­bine, Baudelaire, Mallarmé etc.
Literatura clasică şi modernă franceză m-a atras toată, precum şi literatura universală în traduceri.

„50 de ani din viaţa unui poet este destul; cîte a observat, cîte a suferit“

Anii trec; 50 de ani din viaţa unui poet este destul; cîte a observat, cîte a suferit. Fire debilă, pentru mine şcoala a fost un efort mare; metodele, profesorii severi, obiectele grele... „Liceu“...

Facultatea, cu alte greutăţi materiale, am făcut-o cînd la Bucureşti, cînd la Iaşi, unde întreţinerea mat[erială] putea fi mai uşoară. La Iaşi am publicat prin „Arta“ fiind încă la Bacău. Apoi acolo la revista „Versuri şi proză“ al cărui redactor era poetul Raşcu.
La „Viaţa nouă“, după ce am cunoscut pe dl. Densuşeanu; distins profesor şi poet dl. Densuşeanu.

Desigur că viitorul e în funcţie de un răgaz şi posibilităţile de a creea, urmă­resc concepţia unui roman liric social — din care am şi publicat fragmente – sub titlul „Cîntec Tîrziu“. În domeniul artei sfatul care l-aşi putea da viitorimii ar fi să se înalţe cît mai sus, spre orizonturi cît mai largi prin muncă şi perseverare în artă.

[Iancu Văcărescu, Vasile Cîrlova, Titu Maiorescu, desene de G. Bacovia]