sâmbătă, 5 septembrie 2009

Arhimandrit Iustin Pârvu: Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

















Arhimandrit Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă

ESTE HAR...

- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- sa te jertfesti pentru dreptate...
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…


Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

ESTE VREMEA MUCENICIEI!

Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi,
rupţi, altă scăpare nu mai e!
Lupta este deschisă.

Luptaţi până la capăt!
Nu vă temeţi!

COMISARUL TISMĂNEANU SE ÎNTOARCE. Mircea Platon: două generatii de Tismăneni au folosit această retorică pentru a pune lăcata pe constiinta românească


Profesorul Paul Gottfried, reputat istoric si gînditor conservator american, autor de cărti despre conservatorii romantici germani, despre multiculturalism, despre statul dădacă, despre Carl Schmitt, despre istoria conservatorismului american, a scris un articol în care, pornind de la cartea Fantasmele salvării, a dlui Vladimir Tismăneanu, arăta că dl Tismăneanu e un om de stînga, o stîngă habermasiană, preocupată de reeducarea est-europenilor după modelul reeducării postbelice a germanilor. Profesorul Gottfried sugera si că, fără natiune, nu e posibilă o viguroasă democratie participativă. Or, tocmai natiunea e principala victimă a ideologiei îmbrătisate de dl Tismăneanu, ideologie care distruge natiunea de dragul unei „societăti civile” preocupate cu persecutia sau cel putin cu deconstructia majoritătii în numele minoritătilor reale sau închipuite si cu distrugerea elitelor, criteriilor si modurilor de viată organic-istorice în numele unor egalităti în „drepturi” artificiale si a pseudo-elitelor birocratic-activiste.

M-as fi asteptat ca articolul profesorului Gottfried să-i aducă profesorului Tismăneanu satisfactia dezbaterii cu un egal. În definitiv, dl Tismăneanu a refuzat de multe ori dialogul sau polemica pe motiv că preopinentii erau sub demnitatea domniei-sale, că nu au doctorat, că nu sînt profesori, si că nu au publicat la edituri de prestigiu. Acum deci, cu ocazia articolului profesorului Gottfried, era timpul ca profesorul Tismăneanu să sesizeze ocazia si să strălucească doctrinar. De aceea, mare mi-a fost dezamăgirea cînd profesorul Tismăneanu, în loc să se adreseze chestiunilor ridicate de un egal al domniei-sale, a ales să polemizeze cu un blogger care a semnalat articolul, cu un student care a înjurat pe forumul blogului, si cu mine care, cum nu obosesc să mi-o amintească ciracii dlui Tismăneanu, nu am nici măcar doctoratul si ar trebui să tac (asta pe lîngă numeroasele acuzatii grobiene pentru care nu îl fac răspunzător pe dl Tismăneanu).

Din păcate, nefiind ventriloc, nu pot să tac răspunzînd în acelasi timp întrebărilor pe care mi le adresează dl Tismăneanu si la care îmi cere, imperativ, răspuns. Dar voi încerca să împac si capra si varza dacă profesorul Tismăneanu acceptă următorul tîrg. Promit să tac după ce îi răspund sincer la întrebări dacă si domnia-sa îmi răspunde sincer la o întrebare care mă frămîntă.

Asadar, chestiunile pe care le ridică dl Tismăneanu sînt următoarele:

1. Mă acuză de ipocrizie arătînd că, desi scriu împotriva neoconservatorilor români, am tradus si publicat în revista „Rost” un text despre Tragedia multiculturalismului semnat de Irving Kristol. Da, e adevărat că Mihail Neamtu si Claudiu Tîrziu mi-au cerut permisiunea de a publica, pe website-ul neoconservator „Antiteze”, respectiv în revista „Rost”, acel text si altele. Textul respectiv provenea dintr-o serie de traduceri pe care le-am făcut, prin 2001, pentru revista „Convorbiri literare” încercînd, într-o vreme cînd nu vorbea mai nimeni despre miscarea conservatoare americană, să legitimez cu ajutorul ei o eventuală miscare conservatoare în România. În anii ’90, profesorul Vladimir Tismăneanu si o mare parte a „dreptei” românesti de astăzi ne-au dat de înteles că a fi occidental înseamnă a fi de stînga, a fi multiculturalist, corect politic, social-democrat, Soros-ian etc. Dreapta conservatoare era socotită atavică, reactionară, antisemită si era asociată abuziv extremismului lui Corneliu Vadim Tudor. Dl Zigu Ornea înfiera, săptămînă de săptămînă, în revistele „România literară”, „Dilema”si pe unde mai apuca, dreapta românească interbelică. Fără nuante, ni se dădea de înteles că, abia iesiti din comunismul real, trebuie să ne denazificăm de urgentă pentru a intra în comunismul adevărat. De aceea, atunci cînd mi s-a oferit oportunitatea, am tradus din conservatorii anglo-saxoni, din Kristol, dar si din William Schlamm, William F. Buckley, Clinton Rossiter, Peter Viereck sau T.S. Eliot. Traducerile respective erau menite a reprezenta o mostră din gîndirea conservatoare americană, de toate nuantele, evrei, catolici, protestanti, conservatori si neoconservatori. Scopul publicării acelor traduceri era de a arăta că dreapta e legitimă. Din păcate, din momentul în care a devenit legitimă, dreapta a atras, conform principului „la plăcinte înainte, la război înapoi”, multi oportunisti, oameni care nu ar sacrifica nici măcar un suspin pentru ideile si realitătile de pe urma cărora vor să trăiască.

2. În al doilea rînd, dl Tismăneanu pare a crede, împreună cu ciracul său Mihail Neamtu, că vreau o „dictatură teocratică”, că sînt nazist „Blut und Boden”, si că mă exprim periculos de „ambiguu” atunci cînd spun, într-un interviu din revista de cultură religioasă „Tabor”, că drumul României trebuie să fie de la letargie la liturghie. Îl asigur pe dl Tismăneanu – pe dl Neamtu nu îl pot asigura de nimic, se învîrte prea repede – că nu are de ce să se teamă, multi dorm si în timpul liturghiei. De aceea nu vreau o dictatură teocratică în care oamenii ar fi încolonati si dusi la liturghie cu sila. Acest lucru e străin de duhul Ortodoxiei. Ceea ce vreau însă e o recentrare a realitătii – politice, economice, sociale, educationale – românesti pe persoană. Consider, tocmai pentru că nu am uitat tragediile secolelor XIX-XX (comunism, nazism, două războaie mondiale, colonizare/decolonizare/recolonizare), că doar recunoasterea realitătii persoanei ne poate feri de tiranii ideologice care ar aseza ca „bine suprem” fie clasa, fie rasa, fie imperiul, fie „piata”. Consider că antropologia crestină nu trebuie înlocuită cu antropologia lui homo oeconomicus sau cu orice altă întelegere reductionistă a realitătii umane. De aceea, cred eu, crestinismul nu trebuie să fie prezent în Europa doar ca traditie culturală, ci ca realitate liturgică vie, ca afirmare a prezentei lui Dumnezeu, a Persoanei lui Iisus Care vine cu Trupul Său la Sf. Liturghie, a naturii noastre creaturale si a sensului istoriei ca răstimp al mîntuirii. Mi se pare că, în afara acestei întelegeri a istoriei, cădem în încercări facile de a mesteri o utopie, de a făuri, cu ajutorul ideologiilor, raiul pe pămînt. Singura stavilă împotriva acestei tentatii eshatologice e crestinismul. Nu crestinismul-cultural, ci crestinismul- liturghie, nu memoria, ci prezenta realizată prin închinarea înaintea Dumnezeului celui viu. Istoria ca prezentă a lui Dumnezeu. De aceea, nu pot accepta ca Liturghia să fie răstălmăcită de dragul politicii, asa cum ar fi vrut „societatea civilă” în „cazul Corneanu”. A face ceea ce ar fi vrut societatea civilă ar însemna instrumentalizarea politică a liturghiei, ar deschide drumul fie statului-biserică, fie bisericii-stat. Nu toate lucrurile care sînt în lume pot fi tratate ca si cum ar fi din lume. Dl Tismăneanu tratează pe oricine recunoaste si trăieste acest lucru drept „febricitant”. E dreptul domniei-sale. Dar e si dreptul meu să consider că a defini „dreapta” în absenta traditiei nu ca memorie, ci ca prezentă în sens crestin înseamnă de fapt a fi de stînga.

Diferenta dintre cele două sensuri ale traditiei este diferenta dintre o mumie si sfintele moaste, dintre cei pe care-i comemorăm de Ziua eroilor si cei pe care-i pomenim la fiecare Sf. Liturghie.

3. Dl Tismăneanu îmi cere să denunt clar si să mă disociez fără echivoc de afirmatiile lui Ilie Catrinoiu. Ieftinul sicofant Neamtu face legătura între dl Adrian Costea, site-ul lui Ilie Catrinoiu, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, ortodoxie si asasinii lui Stelescu. După cum am mai spus, despre asasinii lui Stelescu sînt convins că „febricitantul” dl Neamtu stie mai multe, ca unul care si-a petrecut tineretile scriind articole legionare. După care a devenit de stînga. După care a devenit de dreapta. După care cine stie – poate dl Tismăneanu ? – ce va mai deveni.

Am spus în cartea A treia fortă – pe care stiu că dl Tismăneanu a citit-o –, si am spus si în lansările de carte pe care le-am avut la Timisoara sau Costanta: nu gust nici antisemitismul si nici teoria conspiratiei. Nu sînt nici rasist sau white suprematist, asa cum e Revillo P. Oliver, unul din autorii mentionati apreciativ de dl Mihail Neamtu în Idei în dialog (probabil că, iarăsi, Neamtu a citat fără a citi, motiv pentru care l-as ruga pe dl Tismăneanu să-i verifice atent referatele si referintele de acum încolo). Am vorbit împotriva antisemitismului, am scris împotriva nazismului, am fost atacat de autori neolegionari pentru modul în care înteleg Miscarea Legionară. Nu am folosit injurii antisemite. Nu cred în legitimitatea crestină, politică, antropologică etc. a rasismului.Ceea ce i-am reprosat si îi reprosez eu dlui Tismăneanu nu are legătură cu rasa, clasa casa sau masa domniei-sale. Are legătură cu politica domniei-sale. De aceea nu înteleg de ce îl tot aduce în discutie dl Tismăneanu pe profesorul Moshe Idel. M-am întîlnit cu profesorul Moshe Idel o singură dată, la o conferintă. Îl admiram pe profesorul Moshe Idel din scris. Întîlnindu-l, mi-am dat seama că, pe lîngă eruditie, profesorul Moshe Idel e un om modest, cu umor, de mare caracter. Un adevărat mensch. Dar prezenta publicistică a dlui Tismăneanu nu mi-a lăsat niciodată această impresie. Asa că nu i-as spune profesorului Moshe Idel, după cum nu i-am spus nici profesorului Vladimir Tismăneanu, după cum nu i-as spune nici profesorului Gottfried nici o măgărie antisemită. Dar nu pentru că se încruntă dl Tismăneanu la mine. Ci pentru că nu mă interesează antisemitismul. Ceea ce mă interesează e că dl profesor Tismăneanu, un om de stînga, pretinde că e de dreapta si încearcă să redefinească dreapta românească în acord cu valorile stîngii. Asta e tot. Mă cert sau mă împac cu dnii Gottfried sau Tismăneanu avînd în vedere nu rasa domniilor-lor, sau religia, ci sinceritatea angajamentului politic.

*Si acum, că mi-am clarificat pozitia, îi pun si eu dlui Tismăneanu o singură întrebare. Domnia-sa deplînge astăzi „înmultirea mitocanilor piosi”, a „focarelor de infectie” si a „putreziciunii”. Tatăl domniei-sale a fost preocupat în anii ‘50 de lichidarea „banditilor mistici”, a „putrefactiei burgheze” si a „năpîrcilor veninoase”. Dl Tismăneanu nu e răspunzător pentru ce a făcut tatăl domniei-sale. Dar se face vinovat de folosirea aceleiasi retorici. Ieri de stînga, azi de „dreapta”, două generatii de Tismăneni au folosit această retorică pentru a pune lăcata pe constiinta românească. Deci întrebarea mea e: pînă cînd?


Surse:

marți, 1 septembrie 2009

Mihai Eminescu, Glossă

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

duminică, 30 august 2009

LITERAŢI ROMÂNI ÎN IMAGINI ŞOCANTE! Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iasi, Valeriu Stancu alaturi de Cassian Maria Spiridon şi Adi Cristi

1. Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Valeriu Stancu, fost membru P.C.R., alături de poetul Cassian Maria Spiridon, pozând într-o ipostază neclară şi jenantă



















2. Adi Cristi, autorul cărţii, şi Valeriu Stancu























3. Valeriu Stancu împreună cu o frumoasă şi tânără cubaneză





















4. Valeriu Stancu şi Cassian-Maria Spiridon



















Imagini şocante cu scriitori români prezenţi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Havana, ediţia 2006. Pozele au fost făcute publice chiar de unul dintre participanţii la eveniment, Adi Cristi, prin intermediul cărţii sale Cu bani sau fără bani, întotdeauna Cuba (ISBN 973-8900-38-7, editura TIPOMOLDOVA, Iaşi, 2006).

Legendele redate în cadrul ilustraţiilor aparţin autorului cărţii (la fel şi coperta, :), conform enunţului sec tipărit pe pagina a IV-a, „Coperta aparţine autorului“. NO COMMENT!)

CUPLURILE INFORMATIVE DINESCU-NAGAT, CSENDES-VARGA. In atentia SRI: Trafic penal, furt si distrugeri de documente originale la CNSAS


Cuplurile informative Ladislasu Csendes - Andreea Varga si Mircea Dinescu – Germina Nagat sau miza arhivelor securitatii in razboiul informativ impotriva Romaniei
Fosta activista comunista Lucia Hossu Longin se pare ca a reincalzit degeaba ciorba Pacepa. Guvernul nu o va numi in post la CNSAS ca sa nu riste o contestare a ei, ca membra a Partidului Comunist. In timp ce fostii detinuti politic nici azi nu sunt reprezentati in CNSAS, Centrala GDS pregateste o alta bomboana pe coliva secretelor Securitatii. Ziarul Curentul a reliefat recent dezastrul de la CNSAS prin expunerea tandemului maghiar Ladislau Csendes - Andreea Varga (Vezi aici un episod: Tentaculele Ungariei din CNSAS).
Investigatiile jurnalistilor responsabili au scos la iveala adevaruri grave, toate putand constitui capete de acuzare pentru mai multe infractiuni continuate si in forme calificate.
Probabil din ratiuni de protectie, comanditarii externi au mai redus presiunea solicitarilor asupra acestui cuplu de agenti, activand un altul: Mircea Dinescu (foto dreapta, cu pixul in mana) - Germina Nagat (foto stanga).

“Anticomunista” Nagat este sefa “investigatiilor” CNSAS recomandata in aceasta slujba de legaturile din Iasi (un nod al retelei pe via Budapesta-Moscova) si de... propriul ei tata: fostul colonel de Securitate Nicolae Chiroiu (nume conspirativ Ivascu) transferat la Militie dupa tradarea lui Pacepa, in 1978.

In ce-l priveste pe “poetul-portofel”, un serviciu secret roman a documentat faptul ca, pe langa relatile sale de familie cunoscute, cu o soacra agent URSS, i s-a asigurat si o excursie “instructiva” in Crimeea via tarile Baltice, cu putin timp inainte de momentul loviturii din decembrie 1989. Din pacate pentru adevar, aceasta informatie nu apare in dosarele CNSAS, cu toate ca este cunoscuta inclusiv de presedintele statului.Potrivit surselor noastre din interiorul CNSAS, Germina Nagat este foarte activa in realizarea tematicii de cercetare informativa secreta solicitate tot de aceleasi servicii care l-au “brichisit” si pe fostul secretar al Organizatiei Uniunii Tineretului Comunist din Uniunea Scriitorilor si absolvent de “Stefan Gheorghiu”.
Conform surselor noastre din CNSAS, serviciile straine respective i-ar fi plasat Germinei Nagat si o suborbonata speciala, sotia unui cadru de nadejde al “antenei” din Romania, care sa vegheze contrainformativ asupra corectitudinii sefului Directiei Investigatii din CNSAS in relatia de colaborare secreta. Respectiva doamna este si agent curier.

Ce investigheaza Germina Nagat si ce transporta agenta – curier?

Prioritatea Zero: copierea si instrainarea sau chiar distrugerea unor documente compromitatoare vizand retele ale unor servicii secrete straine si colaboratorii lor. In acest sens, chiar in acest moment exista o investigatie la CNSAS privind disparitia prin furt a unor documente din arhiva CNSAS.

Prioritatea A: date compromitatoare despre liderii nationali si locali si partidelor politice. Este vizat intreg esichierul politic, fiindca azi sunt la putere unii, maine altii. Asigurarea trebuie facuta pe termen lung.
Prioritatea B: orice tip de informatii prin care sa se realizeze studii de cunoastere si scenarii de santaj, compromitere, racolare in scopul controlului asupra magistraturii.
Prioritatea C: documente, inclusiv din categoria celor ce consemneaza delatiuni, prin care sa discediteze clerul ortodox si inaltii prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane.
Prioritatea D: investigatii focalizate pe persoane incomode indicate.

Verestoy vrea sa-l inlocuiasca pe Csendes cu un alt cadru, mai de nadejde
Pentru realizarea acestor obiective Germina Nagat nu are solicitari oficiale, ceea ce implica nu doar blocarea activitatilor curente ale CNSAS, ci si prestarea de servicii interzise si cu titlu gratuit, adica pe cheltuiala contribuabililor romani, pentru terte entitati si impotriva scopurilor legilor nationale.
Nagat este sustinuta inclusiv de UDMR care, recent, l-a somat pe Ladislau Csendes, in scris, sub semnatura lui Atilla Verestoy, sa demisioneze, fiindca nu mai beneficiaza de sprijin politic si nici de protectie. Refuzul a fost categoric, motivand apropiatilor sai ca are angajamente foarte importante, care nu pot fi transferate altor persoane. Fara comentarii. Activitatea principala a membrilor Colegiului CNSAS pare sa fie traficul de dosare. Rezultatele investigatiilor privind numeroasele cazuri certe de delatori sunt tinute “la sertar” in scopuri de amenintare si santas, in schimb sunt scose pe interval facaturi, pentru rafuieli ordinare, cum sunt recentele cazuri Gica Popescu si Romosan, sau mai vechiul Cezar Ivanescu, scriitorul disparut, care ar trebui sa stea pe veci pe constiinta lui Dinescu.
Voi reveni

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)