sâmbătă, 12 septembrie 2009

NISTORESCU despre circul de la Cotroceni: Domnule Sorin Iliesiu, NU MAI TRIMITETI NICI UN APEL! De la propagandist comunist la goarna lui Tismaneanu


Domnule Sorin Ilieşiu,

Vă scriu, deşi nu mă socot între formatorii de opinie. Şi nici nu mai cred în cauza pentru care pledaţi. M-a impresionat însă pericolul la care s-a expus un om. Oricine aflat în greva foamei merită respect pentru curajul gestului şi impune o minimă solidaritate cu cauza sa.

Din acest punct de vedere, alaltăieri la prânz eram îngrijorat de soarta lui Teodor Mărieş. Nu l-am întâlnit niciodată şi nu-i cunosc rolul din decembrie 1989, dar omul părea a-şi fi asumat un sacrificiu pentru o cauză publică: adevărul despre evenimentele amintite mai sus. Marţi seară, după întâlnirea de la Cotroceni, chiar mi-a fost ruşine de propria-mi naivitate. După o primire şi o discuţie teatrală, Doru Mărieş a întors-o ca la Ploieşti. Iar preşedintele a pus de un scandal patriotic de toată frumuseţea. De ce nu avem vinovaţii pentru morţii din decembrie? Cunoaşteţi sper descoperirile făcute de T. Mărieş cu acel prilej? Ele mă scutesc de orice comentariu la adresa sa.

Trec cu vederea şi modul în care şeful statului a înţeles să contribuie la cunoaşterea evenimentelor cu pricina. Tehnica înfierării publice cu propoziţii dure ca un baros mi se pare şi cunoscută, şi primitivă. Başca, de un prost-gust inclusiv marinăresc (categoria fiind destul de rară în acest spaţiu!).

În rest, apelul dumneavoastră m-a lăsat rece. Am motivele mele să fiu precaut. Am semnat cândva un alt apel pe care l-aţi iniţiat. Cel pentru condamnarea comunismului! Ştiţi ce bine l-au condamnat Traian Băsescu, V. Tismăneanu, H.-R. Patapievici şi G. Liiceanu că n-a mai rămas nici urmă de el, deşi ţara geme sub controlul aceloraşi structuri (pe alocuri ceva mai culturale!). Faptul că reveniţi cu un alt apel după contrafacerea cu comunismul, Securitatea şi deschiderea dosarelor mă pune pe gânduri. Ori vreţi să reeditaţi succesul operaţiunii precedente cu o alta şi mai şireată din punct de vedere politic, ori chiar nu înţelegeţi la ce aţi fost folosit? Şi v-au dat un brânci într-o nouă iniţiativă. Dacă tot a ţinut, de ce să nu mai încerce o dată!

Domnule Sorin Ilieşiu, invocaţi libertăţi şi sacrificii pe care unii tocmai se pregătesc să le exploateze politic în campania electorală. Ca un cetăţean de bună-credinţă ce vă socotiţi, cum de nu vă aduceţi aminte că, din 1992 şi până astăzi, morţii în revoluţie, teroriştii şi mineriadele, înaintea fiecărei campanii electorale, au fost scoase de la naftalină pentru a se juca încă o dată şi încă o dată spectacolul promisiunilor, al cercetărilor şi al justiţiei. Pentru o asemenea aparenţă l-au arestat şi pe generalul Victor Athanasie Stănculescu! Tot pentru a nu cădea în ridicolul unei dictaturi salvate cu delicateţe de cei care au moştenit-o se desfăşoară acum şi spectacolul condamnării unor generali de Securitate.

Nu ştiu dacă aţi realizat că România a fost blocată 20 de ani în cercetarea unui trecut comunist din care principalii beneficiari au devenit stegarii democraţiei, chiar cercetătorii, acoliţii acestora sau chiar cercetaţii! Oricum, românul modest n-a avut nici un beneficiu.Vă doresc nenumărate apeluri cu ecouri frumoase. Dar dacă apelul dumneavoastră este doar o prefaţă pentru o nouă comisie de cercetare a nu ştiu ce, vă mulţumesc frumos. Nu mai trimiteţi nici un apel!

de
Cornel Nistorescu
COTIDIANUL


Cat de prosti si rau-voitori sunt propagandistii lui Tismaneanu?

Biografia "oficiala" a numitului Iliesiu Sorin, de pe site-ul
Aliantei Civice:

Nascut in Baia Mare, la 12 decembrie 1955, este licentiat in Arte al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica, in 1979, ca sef de promotie. Intre 1979 si 1990 a fost Director de imagine la Studioul Cinematografic “Bucuresti” – Buftea. Din 1990 este conferentiar universitar la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale” din Bucuresti, din 1991 – conferentiar la Scoala Superioara de Jurnalistica AZR – Bucuresti (din 1995 este decan al acestei institutii), din 1993 – conferentiar la facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la Universitatea Bucuresti. Din 1994 este director al studioului VideoDialog si presedinte al fundatiei VideoMedia. In 1991 a fost autorul primelor emisiuni ale postului TV independent SOTI, din Bucuresti. A fost director al Comisiei Video-TV a campaniei electorale a CDR (1992) si autor al clipurilor electorale ale CDR (1996). Membru fondator, in 1996, al Asociatiei Romane a Formatorilor in Jurnalism si Comunicare – Mediaform. Autor sau coautor al unui mare numar de filme documentar-artistice (cateva titluri: “Piata Universitatii – Romania”, “Petre Tutea – Emil Cioran”, “Monarhia salveaza Romania!” etc.) si autor al imaginii unui numar de 11 filme artistice. Membru al Juriului Premiilor anuale APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania). Are o bogata activitate civica: membru al Grupului pentru Dialog Social (din 1990), membru fondator al Aliantei Civice si al Fundatiei Academia Civica, membru al Forumului pentru Stiinta si Reforma, al Academiei pentru Devotament National, al Asociatiei Alternativa 2000, al organizatiei “Salvati Copiii – Romania” si... al Comisiei Tismaneanu.Iata si meritele lui Sorin Iliesiu, din biografia sa reala, care il "recomanda" cum laude sa fie atat de guraliv pe tema "anti-comunismului":


SORIN ILIEŞIU - Director IMAGINE
FILMOGRAFIE. FILME DOCUMENTARE de propagandă comunistă.


1980-1987. Filme realizate în studiourile “BUCUREŞTI”, BUFTEA – ROMANIAFILM (format peliculă 35 mm)1980: FAMILIA MEA (10 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Premiul pentru cea mai bună imagine de film documentar. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981.

Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului - Rovinari, Gorj.1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Premiul pentru cea mai bună imagine de film documentar. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981. Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului – Combinatul siderurgic Galaţi.1982: CENACLUL FLACĂRA (80 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Notă: film de propagandă comunistă despre Cenaclul Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu.1986: CUNUNA DE LAURI (80 min), RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOŞ. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: SORIN ILIEŞIU, AUREL KOSTRAKIEWICZ, LIVIU POJONI, ADRIAN DRAGUŞIN, IOAN DOBRE. Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional “23 August”.

1987: SĂRBĂTOARE ÎN MAI (Imn pentru primăvara ţării)(80 min) - RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOŞ. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: BASARAB SMĂRĂNDESCU, SORIN ILIEŞIU, GABRIEL KOSSUTH. Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti; si altele, si altele...



marți, 8 septembrie 2009

Demantelarea întregii reţele de comisari ideologici. Liviu Turcu vs Vladimir Tismăneanu & comp

Dr. Liviu Turcu, sociolog şi fost ofiţer român de informaţii externe, prezintă pe blogul lui Victor Roncea secretul ascensiunii şi menţinerii în staff-ul puterii de la Bucureşti, indiferent care a fost ea, a unui grupuscul politico-ideologic în fruntea căruia se află Vladimir Tismăneanu.

Începută ca o polemică oarecum cordială cu poetul Dorin Tudoran, scrisoarea deschisă a lui Turcu devine însă o adevărată bombă politică prin demantelarea întregii reţele de comisari ideologici care acţionează, împotriva intereselor României, sub acoperirea societăţii civile. Ei rescriu istoria în complicitate cu politicienii care, indiferent de regim, au aceeaşi origine sănătoasă.


Continuarea la:
http://badeadan.blogspot.com/

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)