Bucureşti, Solidaritate cu fraţii noştri! În Postul Paştelui, lacrimi de lumina, nu de sânge!

Sunt tineri, sunt curajoşi şi frumoşi, sunt fraţii noştri!

Bucureşti, seara zilei de 8 aprilie. Tinerii români din Basarabia şi din România au umplut spaţiul din faţa Teatrului Naţional. Momente emoţionante şi emblematice. Se scandează minute în şir: „Basarabia pământ românesc“, „Libertate“, „Jos comuniştii“, sunt aprinse lumânari. Vocile lor răzbat în noapte. Suntem în Postul Paştelui şi cu toţii sperăm într-o minune. Aceste chipuri frumoase, radiind, ascund însă în spatele zâmbetului candid drama celor rămaşi acasă. În Basarabia. Ascultaţi-i vorbind. Veţi afla suferinţa unui popor despărţit de graniţe trasate în mod arbitrar. În piaţă se comentează. Comuniştii au câştigat alegerile prin fraudă. Pentru ei au votat „morţii“. Chiar la prima oră. Şocant de punctual. Acum, din Piaţa Universităţii, pentru adevăr, strigă într-un singur glas mii de tineri. Astăzi mai puţin numeroşi decât ieri. Pe chipurile multora dintre ei se citeşte dezamăgirea. Contau pe o prezenţă zdrobitoare. Cu toţii vor ca decizia să le aparţină, cer libertate şi alegeri corecte, vor unirea cu ţara şi doresc ca părinţii lor să fie eliberaţi de sub jugul roşu, vor ca asuprirea comunistă să ia sfârşit. Încercaţi să înţelegeţi momentele extrem de tensionate prin care trec. Informaţiile care le ajung dinspre Chişinău sunt contradictorii. În realitate faptele nu sunt deloc aşa cum ne sunt ele redate în media. Copiii îşi sună părinţii. Graniţele s-au deschis pentru a permite trecerea câtorva sute de tineri din România în Republica Moldova, dar imediat ce aceştia au trecut dincolo au fost identificaţi şi unii dintre ei au fost chiar reţinuţi. Câţi? Nimeni nu ştie. Tinerii basarabeni din România vor milita în continuare pentru ca în Republica Moldova să fie instaurată o conducere votată în mod corect. Vor fi trădaţi? Contează ce se strigă în afara Republicii Moldova sau ce se negociază la Chişinău? Desigur, este o întrebare pur retorică. Răspunsul este unul tragic şi sec, suntem mult prea aproape de Moscova. Şi cu toate că, noi, cu toţii, simţim cumva, în adâncul sufletului, că „revoluţiile“ nu sunt posibile în absenţa unor „lovituri de palat“ susţinute temeinic din interiorul unor servicii secrete şi pigmentate cu masive mişcări de stradă, şi cu toate că percepem această fatalitate la un mod aproape instinctiv aşa cum ştim că un râu nu poate exista fără o matcă şi o albie, în aceste momente, indiferent de originea scânteii care a aprins această revoltă, solidaritatea este singura noastră sanşă. Fie măcar şi numai pentru privilegiul care ni se oferă. Acela de a nu repeta, la nivel mental şi comportamental, la nesfârşit, drama sfâşierii unui popor. În numele trecutului şi mai ales al viitorului nostru, să fim uniţi şi să ne comportăm cu demnitate! Să nu ne trădăm fraţii! Să le fim alături prin gândul, prezenţa şi rugăciunile noastre.

+++++

Florentina Toniţă, Moldova, ţara lui Voronin!

Parintele Iustin plange si se roaga neincetat. Am auzit cuvintele acestea in urma cu cateva zile, spuse de o maicuta tanara de la Manastirea Petru Voda. Refuza sa manance zile in sir, plange si se roaga...

Ce o fi, oameni buni, in sufletul acestui om al neamului in aceste zile in care privim peste umar, fara a vedea, ascutim urechile, fara a auzi.

In aceste zile in care stam ascunsi dupa perdele, lipiti de televizor, privind spre Moldova de dincolo de Prut, flamanzi de entuziasmul tinerilor basarabeni…

Dar fara a iesi din casa, fiindu-ne noua insine incomozi in imensa comoditate in care ne complacem?

V-ati amintit de noi, cei de acum 20 de ani?

Telul lor, al tinerilor basarabeni, este cu mult mai inalt decat al nostru din 1989. Romanii din urma cu 20 de ani voiau o Romanie fara Ceausescu. Atat. Basarabenii de astazi vor o Romanie.

La Chisinau s-a petrecut, marti, o cucerire a redutei, asemenea marilor victorii: Drapelul Romaniei a fost arborat pe cladirea Presedintiei Republicii Moldova! In lupta, arborarea drapelului inseamna teritoriu cucerit.

Cand vom constientiza ce inseamna, istoric, ziua de 7 aprilie 2009?

Ne amintim cum Vladimir Voronin, presedintele Moldovei, discuta cu presedintele Romaniei, in urma cu cativa ani, prin intermediul unui translator.
Marti s-a dovedit a fi, insa, un foarte bun vorbitor de limba romana. Spre a fi sigur ca romanii inteleg avertismentele care trec Prutul: Moldova e a lui si a comunistilor, in vecii vecilor!

Tovarasul Voronin a spus arogant: AICI E TARA MEA! Asa este, tara e a lui, dar neamul nu ii apartine si au dovedit acest lucru zecile de mii de oameni.
Marti, la Chisinau, TV Moldova a transmis toata ziua emisiuni pentru copii, muzica clasica si divertisment. La Bucuresti, TVR 1 a facut buletine de stiri seci, cu titlul: Violente la Chisinau.

Romanii din Bucuresti, Iasi, Cluj au iesit in strada, solidari cu basarabenii. Solidari cu prietenii lor, cu colegii de studentie.

Pentru noi, revolutionarul de la TV ne stoarce lacrimi de mandrie patriotica, dar nu destul de mult incat sa ne dovedim deschis solidaritatea.

Nici oficialii nu au facut nimic. Doar lupte politice, interese meschine, locuri caldute scotocite in marile directii deconcentrate, pana la cea mai neinsemnata cocina de cartier, numai sa fie in slujba partidului.

Nici la nivel national nu s-au inregistrat note de trecere: neamestecul in treburile interne ale unui stat, tara lui Voronin, adica, neimplicarea afectiva intr-o problema pur politica si diplomatica...

Opozitia, care avea prilejul istoric si, mai ales, libertatea de a transmite mesaje clare catre Moldova, a esuat lamentabil si a de-cazut dezastruos.

In schimb, securistii moldoveni si-au facut treaba din plin: cenzura posturilor TV, blocarea site-urilor moldovene, taierea internetului. Pana si manipularea a atins cote incredibile: in jurul amiezii, unul dintre putinele clipuri aparute la acea ora pe You Tube prezenta imagini cu altercatii intre politisti si protestatari. In imagini: sticle aruncate, pietre zburand, politisti batuti, insangerati.

Imaginile sunt luate, atentie, din spatele organelor de ordine! Din zona in care protestatarii nu aveau acces! Erau imagini manipulatorii! Reporterii care au transmis in direct au vorbit, insa, despre tineri pasnici, despre entuziasm, curaj si speranta.

"I-am vazut apropiindu-se de cordonul de politisti, vorbindu-le frumos si incercand sa ii faca sa treaca de partea lor. Politistii au raspuns ca nu au cum, aceasta este treaba lor si asta trebuie sa faca", relata un corespondent din mijlocul manifestantilor.

Lupta tinerilor din Moldova a fost pe cont propriu. Noi, romanii, am asistat la o alta lupta: cea a comunistilor care s-au straduit sa ne convinga, sa ne manipuleze, sa vedem foc, sange, raniti, morti. Sa ne fie frica, adica!

Mi-am amintit de mai multe ori cuvintele maicii de la Petru Voda: Parintele Iustin plange si se roaga neincetat.

Sa ne amintim, in aceste zile, cum au murit Doina si Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru.

Pe 7 aprilie 2009, Ion Aldea Teodorovici ar fi implinit 55 de ani!

Pe 7 aprilie, crestinii pe stil vechi, basarabenii, au sarbatorit Buna Vestire!

Florentina Toniţă, Moldova, ţara lui Voronin!