Domaine roumain (Ed. Kryos)
Apariţii recente
în colecţia Domaine roumain
Editura Kryos, Parisn Les principautés danubiennes
de Jules Michelet
n Les Roumains
de Edgar Quinet
În septembrie 2006, am inaugurat în cadrul editurii pariziene Kryos colecţia “Domaine roumain”, cu intenţia de a readuce în atenţia publicului o serie de texte uitate pe nedrept. Este vorba fie despre cărţi redactate în limba franceză de autori români, fie despre cărţi scrise de autori francezi şi care au România ca subiect.
Aceste lucrări reprezintă dovezi valoroase ale prezenţei româneşti în spaţiul intelectual european şi francofon. Ideea pe care s-a bazat conceperea colecţiei şi alegerea titlurilor este foarte simplă: aceste titluri pot “reveni la viaţă” prin introducerea lor în bibliotecile universitare sau marile biblioteci publice francofone (Franţa, Belgia, Elveţia, Québec). Astfel, ele se vor afla din nou la dispoziţia cercetătorilor şi a studenţilor, care, citîndu-le în bibliografiile lucrărilor lor, le vor face cunoscute în circuitele intelectuale.
Colecţia “Domaine roumaine” s-a îmbogăţit în decembrie 2008 cu două titluri, pe care le datorăm unor mari istorici francezi din secolul XIX, prieteni fervenţi ai României: “Les principautés danubiennes” de Jules Michelet şi “Les Roumains” de Edgar Quinet. Amîndouă aceste cărţi, scrise după revoluţia de la 1848, sînt pledoarii înflăcărate în favoarea unei Românii care-şi căuta drumul către unitate şi identitate statală, aşteptînd recunoaşterea şi sprijinul Europei occidentale.
Constantin Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)
...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie
„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu
Mircea Eliade
Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr principatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu