duminică, 30 august 2009

LITERAŢI ROMÂNI ÎN IMAGINI ŞOCANTE! Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iasi, Valeriu Stancu alaturi de Cassian Maria Spiridon şi Adi Cristi

1. Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Valeriu Stancu, fost membru P.C.R., alături de poetul Cassian Maria Spiridon, pozând într-o ipostază neclară şi jenantă



















2. Adi Cristi, autorul cărţii, şi Valeriu Stancu























3. Valeriu Stancu împreună cu o frumoasă şi tânără cubaneză





















4. Valeriu Stancu şi Cassian-Maria Spiridon



















Imagini şocante cu scriitori români prezenţi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Havana, ediţia 2006. Pozele au fost făcute publice chiar de unul dintre participanţii la eveniment, Adi Cristi, prin intermediul cărţii sale Cu bani sau fără bani, întotdeauna Cuba (ISBN 973-8900-38-7, editura TIPOMOLDOVA, Iaşi, 2006).

Legendele redate în cadrul ilustraţiilor aparţin autorului cărţii (la fel şi coperta, :), conform enunţului sec tipărit pe pagina a IV-a, „Coperta aparţine autorului“. NO COMMENT!)

Un comentariu:

Alex Cernauteanu spunea...

Am si eu o mare curiozitate: cum se explica faptul ca lucrarea respectiva a aparut in 2006, cu poze cu tot, iar nemaipomenita "stire socanta" este publicata fix dupa aparitia cartii lui Valeriu Stancu la una din cele mai cunoscute edituri din Europa si, eventual, inaintea alegerilor USR? Iar numele celui care a publicat unde e?

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)