vineri, 10 aprilie 2009

Mesajul unui tânâr român din Braşov către tinerii români din Basarabia!


Mesajul unui tânâr român din Braşov către tinerii români din Basarabia: „Luptaţi în continuare şi pentru valorile naţionale, pentru patria întreagă, pentru noi, pentru români, chiar dacă sunteţi obstrucţionaţi, şi scăpaţi de „diavolii comunişti“.

Cu multă durere în inimă, dar în acelaşi timp cu iubire faţă de voi, cu iubire faţă de tot ceea ce înseamnă istoria şi tradiţiile Basarabiei, doresc din suflet să rezistaţi asaltului, să rezistaţi vechilor KGB-işti şi noilor FSB-işti şi să continuaţi ceea ce aveţi de continuat, chiar dacă procesul de dezinformare la care sunteţi supuşi este unul radical.

Scăpaţi-vă ţara de comunişti şi ruşi, fiţi voi basarabeni adevăraţi, chiar dacă doare cel mai tare.

Luptaţi în continuare şi pentru valorile naţionale, pentru patria întreagă, pentru noi, pentru români, chiar dacă sunteţi obstrucţionaţi, şi scăpaţi de "diavolii comunişti".

Nu trebuie vandalism, trebuie doar să aveţi încredere în Dumnezeu, căci numai cu ajutorul Lui puteţi scăpa. Gândiţi-vă la momentul reîntregirii şi la clipa în care cu toţii vom fi împreună şi vom striga în glas nebun: ROMÂNIA!


Goran Răzvan

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)