joi, 9 aprilie 2009

Mihnea Marian Constantinescu, noul ambasador al Romaniei in Republica Moldova


Agresivitatea cu care suntem acuzati de regimul Voronin ma face sa ma intreb daca nu cumva miza cea mai importanta a diversiunii violente de la Chisinau nu a fost/este de fapt inghetarea relatiilor cu Romania si inceperea unei noi etape de prigonire a romanilor si a programelor romanesti din spatiul rasaritean. Pana una alta ne-am ales deja cu vize.

Va reusi noul ambasador al Romaniei in Republica Moldova, un tip uns cu toate alifiile, sa preintampine acest posibil inghet total?

Diplomatul Mihnea Marian Constantinescu a primit, miercuri seară, avizul comisiilor de politică externă ale Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru postul de ambasador al României în Moldova, cei prezenţi votând în unanimitate pentru numirea sa în această funcţie.

Constantinescu este unul din putinii functionari de stat care a fost in functie inalta in toate guvernarile post-decembriste. A fost director de cabinet al lui Petre Roman, Theodor Stolojan l-a păstrat şi el tot director de cabinet, iar Nicolae Văcăroiu l-a promovat demnitar în Ministerul de Externe, unde a fost păstrat şi de Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu şi Adrian Năstase. Nici Tăriceanu nu a vrut să facă opinie separată, numindu-l si el director al cabinetului sau. Conferentiar universitar si asistent la catedra lui Petre Roman, Mihnea Constantinescu a fost chiar si purtator de cuvint al Guvernului in perioada 1990-1991 iar in prezent este presedintele Sectie Relatii Internationale a ADIRI - Asociatia de drept international si realtii internationale condusa de Adrian Nastase.

In plan international, el a mai detinut functia de consilier principal adjunct al Autoritatii Provizorii a Coalitiei din Irak, la Bagdad, insarcinat cu restructurarea Ministerului de Externe irakian si reprezentant special al Romaniei pentru relatia cu Consiliul pentru Coordonare Internationala, CPA-Bagdad.

Sa speram ca va reusi...

2 comentarii:

Sergiu Dan spunea...

Sa fim alaturi de ROMANII de peste Prut.
Nu am auzit sa se strige in alta tara "ROMANIA,ROMANIA!!!
la Chisinau am auzit!!!

Goran spunea...

Mesajul unui tanar roman din brasov catre tinerii romani din basarabia!
Scris de Goran Razvan

Cu multă durere în inimă, dar în acelaşi timp cu iubire faţă de voi, cu iubire faţă de tot ceea ce înseamnă istoria şi tradiţiile Basarabiei, doresc din suflet să rezistaţi asaltului, să rezistaţi vechilor KGB-işti şi noilor FSB-işti şi să continuaţi ceea ce aveţi de continuat, chiar dacă procesul de dezinformare la care sunteţi supuşi este unul radical.Scăpaţi-vă ţara de comunişti şi ruşi, fiţi voi basarabeni adevăraţi, chiar dacă doare cel mai tare. Luptaţi în continuare şi pentru valorile naţionale, pentru patria întreagă, pentru noi, pentru români, chiar dacă sunteţi obstrucţionaţi, şi scăpaţi de "diavolii comunişti". Nu trebuie vandalism, trebuie doar să aveţi încredere în Dumnezeu, căci numai cu ajutorul Lui puteţi scăpa. Gândiţi-vă la momentul reîntregirii şi la clipa în care cu toţii vom fi împreună şi vom striga în glas nebun: România!

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)