Exista in celebrul roman Gargantua si Pantagruel al scriitorului clasic francez Francois Rabelais (1494-1553) un pasaj de un umor rustic debordant in care Paganel se intalneste intr-o zi cu un taran care purta atarnate pe umar, unul in spate altul in fata, legate unul de altul cu sfoara, doua cosuri in care stateau cele doua copile ale lui. Ca sa-l ironizeze, Paganel il intreaba pe taran daca nu cumva grija pentru castitatea fetelor il indemna sa le care cu el peste tot cu atata truda si anevointa si il descoase daca fetele lui mai erau fete mari. La care omul ii raspunde linistit : "Inalte domn, de fata mezina, pe care o am mereu sub ochii mei, as putea raspunde domniei tale ca s-ar putea sa mai fie fata mare, fiindca nu am vazut sa se fi culcat cu cineva pana acum, dar nu bag mana in foc pentru asta. Cat despre cea din spate, pe care nu pot sa stau cu ochii mereu, nu mai am demult nici o nadejde c-ar mai fi fata mare".Stimati cititori, puneti acum in locul batranului taran francez din cartea lui Rabelais pe Nicolae Ceausescu si in locul fetelor sale pe Andrei Plesu (in cosul din spate) si pe Mircea Dinescu (in cosul din fata) si veti avea imaginea fidela a dizidentei romanesti anticomuniste de dinainte de 1989.
Ideea acestei asemanari hazlii mi-a venit citind interviul pe care Razvan Braileanu l-a luat in limba engleza lui Coen Stork, cel care a fost ambasador al Olandei la Bucuresti timp de cinci ani si care macar pentru un interviu ar fi trebuit sa stie limba romana si nu o stie.
Interviul cu pricina a aparut si in revista 22 din 21 decembrie 2007 si este deosebit de interesant atat pentru umorul lui involuntar cat si ca document istoric, intrucat (tot involuntar, adica fara sa vea) spulbera pur si simplu mitul dizidentei anticomuniste din Romania si in special pe cel al lui Mircea Dinescu.
Marturisesc ca inca doua sau trei interviuri de acest gen si Ceausescu va fi cu siguranta reabilitat la modul oficial. Vorbind despre dizidenta romaneasca pe timpul lui Ceausescu, fostul ambasador al Regatului Olandez la Bucuresti face eforturi sa vorbeasca serios si sa infatiseze pe Ceausescu si regimul acestuia in culori sumbre si infricosatoare. Dar cu cat se straduieste mai mult in acest sens, cu atat te cuprinde mai tare rasul citind ce spune el. Eu unul, spre finalul interviului, eram cocosat de ras. Hazul nebun vine tocmai din faptul ca (dupa cum scrie in interviu), Ceausescu nu numai ca era constient de faptul ca Dinescu nu mai era demult "fata mare" din punct de vedere politic, dar se saturase pana peste cap de el si voia sa se descotoroseasca de persoana lui, dar nu stia cum sa faca.
Pe de alta parte, este interesant de urmarit cam cu ce scopuri veneau la Bucuresti pe timpul lui Ceausescu ambasadorii Occidentului si care era modalitatea de lucru a acestora, pentru ca numai in acest fel vom intelege cum a ajuns Romania colonie a Uniunii Europene si cum au ajuns in buzunarele Occidentului bogatiile romanesti adunate prin truda a milioane de romani timp de o jumatate de veac.
Totodata este bine de stiut la ce se putea astepta din partea puterilor straine occidentale cel care complota impotriva lui Ceausescu. Daca o facea, o facea pe propria lui piele, pe care occidentalii cinici nu dadeau nici macar o ceapa degerata.
Cel care isi alegea calitatea de dizident nu trebuia sa se astepte, in cazul ca o dadea in bara, la vreo protectie occidentala, pentru ca protectia asta nu avea sa vina sub nici o forma ! Desi era prieten la catarama cu Mircea Dinescu si desi din februarie 1989 pana in decembrie 1989 ambasadorul Coen nu mai auzise nimic de Mircea Dinescu, olandezul nu a miscat nici macar un deget pentru a se interesa de acesta si nu l-a interesat nici macar daca mai traieste sau nu
(ceea ce nu era cazul, fiindca Dinescu traia, si inca foarte bine, la vila lui).
La un moment dat, Razvan Braileanu il intreaba (in engleza, evident) pe fostul ambasador olandez in Romania : "Dupa ce v-ati prezentat la Ceausescu ati luat legatura cu dizidentii. Cum ati luat legatura cu acesti dizidenti ?". La care Coen Stork raspunde fara sa clipeasca : "Ambasadorul Marii Britanii Hugh Arbuthnott m-a pus in legatura prin oamenii lui cu Andrei Plesu, cu Mircea Dinescu, cu familia Oroveanu, cu Mariana Celac... Hugh Arbuthnott i-a invitat pe dizidentii romani la Ambasada Marii Britanii".
Vom observa aici ceva foarte ciudat. Ambasadele occidentale din Bucuresti functionau pe timpul lui Ceausescu ca niste case conspirative anticeausiste si ca niste aspiratoare de "dizidenti" anticeausisti. Practic conspirau la rasturnarea ordinii statale in Romania.O faceau insa atat de prost ca Securitatea era la curent cu toate miscarile lor. Motivul oficial pentru care "dizidentii" romani anticeausisti (Dinescu, Plesu, Oroveanu, Cornea etc.) fusesera chemati urgent la Ambasada Marii Britanii era acela ca ei trebuiau sa asculte chipurile o piesa de teatru interpretata de doi actori englezi care venisera tocmai din Londra in acest scop. La "spectacol" fusese adusa de la Cluj si Doina Cornea. Alaturi de "dizidenti" au luat loc in sala , bineinteles, si ofiteri sub acoperire ai Securitatii Romane, care urmarisera curiosi tot tambalaul, fara sa intervina.
Unii dintre ei erau cunoscuti dealtfel foarte bine de ambasadori si tocmai in asta consta hazul nebun al interviului, in acest "spionaj" si aceasta "dizidenta" de catifea. Printre securistii prezenti la spectacol pe care-i cunostea ambasadorul britanic se numara si Rosu Marian, ofiter sub acoperire in ministerul roman al Afacerilor Externe. Acesta, ranjind sarcastic, l-a intrebat pe ambasadorul Marii Britanii, care se luptase s-o care de la Cluj pe Doina Cornea : "Eu tot nu va
inteleg pe voi occidentalii. Cu Mircea Dinescu este clar, stim care este treaba cu el, dar de ce dracu' o carati voi pana aici pe femeia asta de la Cluj ? Va pierdeti vremea cu astia, dom'le, ascultati ce va spun eu ! Daca vreti sa aflati niste chestii tari despre Ceausescu veniti la noi la Securitate sau la Ministerul de Externe !"
La care ambasadorii Marii Britanii si ai Olandei au replicat plini de mandrie, cu demnitatea nestirbita a profesionistului in culegerea de informatii: "Apreciem oferta dumneavoastra, stimate domn, dar noi avem filierele noastre pentru a ne procura informatiile necesare !"
Daca nu sunteti cazuti pe jos de ras, urmariti-ma cu atentie. In continuare, fostul ambasador al Olandei povesteste cu nonsalanta scopul pentru care venise el in Romania. Asadar ambasadorul Coen ii spune lui Razvan Braileanu, cel care-i ia interviul, cum lucra el impotriva lui Ceausescu prin 1987-1989, ca ambasador occidental: "Am stabilit contacte si legaturi permanente cu dizidentii amintiti mai inainte : Doina Cornea, Mircea Dinescu, Mariana Celtac, familia Oroveanu,
pe care ii invitam deseori la resedinta mea. Pentru mine aceste intalniri erau extrem de importante. Ei imi spuneau ce se mai intampla prin tara. Cu exceptia celorlalti, Mircea Dinescu nu avea aprobare de la autoritati sa ma viziteze, asumandu-si in felul acesta si unele riscuri si consecinte pentru informatiile pe care mi le da fara stirea autoritatilor."
Asadar "dizidentii" veneau la ambasadele occidentale cu voie de la Securitate, de la Militie si, deci, cu voie de la Nicolae Ceausescu in ultima instanta. Ce se mai intampla prin Romania ambasadorii occidentali aflau de la Mircea Dinescu si de la Doina Cornea, doi oameni redusi la stadiul de informatori. Spre deosebire de turnatorul la Securitate (considerat un monstru), turnatorul la occidentali este considerat in Romania un erou, desi turnatorul ramane turnator indiferent unde toarna impotriva tarii lui. Totusi, de unde puteau Doina Cornea (o femeie de 60 de ani) si Mircea Dinescu (cel cu o suta de tinichele legate de coada) sa stie asa de bine ce se intampla prin Romania incat sa tina la curent ambasadele occidentale cu tot ce se intampla in Romania? Va dati seama ce "secrete" strasnice posedau acesti indivizi daca Securitatea ii lasa sa "informeze" periodic ambasadele occidentale? Bietul ambasador Coen ia foarte in serios toata "munca lui de informatii" fara sa stie ca ea nu facea nici cat o ceapa degerata. Marturisesc ca rareori mi-a fost dat sa citesc texte de un umor mai suculent decat acest interviu. Dar sa-l urmarim mai departe pe maestrul Coen si pe "dizidentii" lui.
Deci toti dizidentii care il informau pe Coen "ce se intampla in tara" o faceau cu stirea Securitatii si a lui Ceausescu. Numai Dinescu refuzase sa ceara aprobarea autoritatilor, fiindca el nu era un dizident oarecare ci era un dizident pur-sange ! Dar stati asa ca nu ati auzit ce urmeaza. Iata ce zice in continuare ambasadorul Coen in interviul pe care l-a dat: « Dinescu era fantastic ! El nu era intimidat de Securitate ! Cand a venit la resedinta mea din strada Atena cu sotia lui, Masha, se tineau dupa el multi militieni care supravegheau drumul si casa. Militienii au vrut sa-l opreasca sa intre in casa la mine, dar el le-a spus fara sa se intimideze : "-Am fost invitat aici de ambasador ! Nu aveti voie sa ma opriti ! ". Si vorbind asa, Mircea i-a intimidat el pe militieni si nu invers. Militienii au dat infricosati un pas inapoi. Mircea a facut atunci doi pasi inainte si a tipat la militieni : "-Vedeti, bai, ca mai vin alte doua cupluri ! Sa nu cumva sa nu le lasati sa intre ca apoi aveti de-a face cu mine !"».
Se intelege ca militienii au rupt-o la fuga infricosati din fata marelui dizident.
Stimati cititori, chestiile astea, va reamintesc, nu sunt inventate de mine ci le povesteste la modul cel mai serios posibil chiar fostul ambasador al Olandei in Romania Coen Stork in revista 22 din 21 decembrie 2007. Daca nu credeti, cititi revista 22 ! Va veti face in acest fel o idee clara a ceea ce au insemnat "suferintele si prigoana comunista" pentru dizidentul Mircea Dinescu pe vremea lui Ceausescu. Si veti intelege totodata tragedia adevaratilor dizidenti anticeausisti
care gemeau in puscariile comuniste ori in lagarele ceausiste de munca fortata si care nu interesau in nici un fel pe ambasadorii occidentali precum dl Stork. In timp ce scriitori ca HERALD si ca TERMURE erau schingiuiti la Canal sau pe Uranus de tortionarii Securitatii si aruncati in beciurile din Prahova plini de sange pe paturile de fier ori pur si simplu lichidati (precum inginerul URSU), oameni ca Dinescu, Plesu sau Caramitru participau la dineurile ambasadorilor occidentali, erau invitatii acestora, se distrau in compania femeilor frumoase prin ambasadele occidentale care slujeau ca locuri de zbenguiala pentru asa ceva (si sa vedeti ca insusi Coen spune asta ceva mai departe in interviul lui). Adevaratii dizidenti nu sunt considerati insa cei care sangerau si mureau in beciurile si lagarele Securitatii ci cei care dansau cu damele in brate prin casele ambasadorilor si faceau "dizidenta anticeausista" cu aprobare de la Securitate ! Este bine ca apar astfel de lucrari prin reviste si prin ziare. Putem vedea in acest fel nu numai incompetenta serviciilor de spionaj occidentale ci si cinismul diplomatilor occidentali si in ultima instanta adevaratul profil moral al unui Occident care zice ca ne-a scapat de comunism. Pacat ca nu sunt mai multe aceste interviuri si aceste relatari ! Mare pacat ! Sa mergem insa mai departe.
In istoria "dizidentei" romanesti pe primul loc (urmat la mica distanta de Ana Blandiana) se afla Mircea DINESCU.Mircea Dinescu va ramane probabil in atentia viitorilor ceausistologi (adica cercetatori si istorici specialisti in viata lui Ceausescu, fiindca vor exista astfel de sprcilisti pe viitor) nu ca scriitor (desi este un poet merituos) ci ca unul dintre cele mai controversate personaje ale socialismului ceausist. Prin atitudinea lui politica s-a condamnat singur la acest statut care din pacate va eclipsa pe viitor din ce in ce mai mult valoarea lui poetica pana va reusi s-o anuleze. Mircea Dinescu este perceput azi de tinerele generatii ca un mare dizident anticomunist si ca un feroce luptator contra comunismului, desi nimic din biografia lui nu il indreptateste la o astfel de etichetare in virtutea careia a ocupat functii extrem de importante dupa 1989 (presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru in CNSAS etc. etc.). Fara a-l suspecta ca joaca teatru atunci cand zice ca a luptat impotriva comunismului ceausist, vom vedea la o cercetare mai atenta ca Dinescu a fost in realitate un om care a trait in interiorul cercului nomenclaturii ceausiste si care nu s-a sfiit sa profite din plin de pe urma acestei situatii. Nu voi relua temele pe care le-a tratat Cornelui Vadim Tudor in Romania Mare privitoare la faptul ca rudele lui Dinescu dinspre partea sotiei erau nomenclaturisti sovietici de rang inalt si ca Mircea Dinescu frecventa regulat Amabasada URSS. Chestiunile sunt in sinea lor adevarate, ceea ce explica faptul ca spre deosebire de alti dizidenti marea presa occidentala il ocolea cu grija pe Dinescu, din motive foarte intemeiate. Insa altceva trebuie scos neaparat in evidenta.
Desi zice ca ura comunismul, Dinescu a slujit comunismul (ca ziarist si redactor la Luceafarul si Romania Literara, publicatii deosebit de prestigioase in comunism si care apareau sub egida PCR si cu finantare comunista) si s-a bucurat pe deplin de toate avantajele unui veritabil nomenclaturist comunist : locuinte, slujbe, copii sai studiau la scoli alaturi de copiii ambasadorilor. Dinescu a studiat la cea mai inalta scoala politica a regimului comunist, Academia Politica Stefan Gheorghiu, la Facultatea de Jurnalism, facultate aflata sub conducerea directa a Comitetului central al Partidului Comunist Roman, institutie unde nu ajungeau decat oamenii strict agreati de regimul ceausist si in urma unei selectii extrem de draconice. Pentru fiecare dintre cei ajunsi pe bancile facultatii respective Securitatea raspundea cu capul !Dinescu a fost un membru influent al PCR , a calatorit in strainatate. A primit de cinci ori Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (incepand cu 1971), distinctie echivalenta in plan literar in comunism cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. A primit Premiul Academiei Romane. Nu a refuzat niciodata nici unul dintre aceste premii ori distinctii si le-a acceptat pe toate, desi ca dizident putea sa refuze macar unul dintre ele (sa nu uitam ca Sartre a refuzat Premiul Nobel, iar Cioran a refuzat Premiul Academiei Franceze !).
Mircea Dinescu fost unul dintre cei mai prolifici si mai bine platiti scriitori comunisti din Romania, publicand peste zece volume de poezie intr-o tara in care statul platea unui scriitor pentru un volum de poezie pretul echivalent unei vile in banii de azi. Si poate ca toate aceste lucruri mi-ar fi indiferente si as trece peste ele cu nepasare, dar nu-mi poate fi in nici un caz indiferent faptul ca un asfel de om hotaraste soarta mea astazi si prin semnatura lui confirma ca eu, Ioan HERALD, care am trecut prin lagarele comuniste de munca fortata, merit sa fiu numit sau nu parlamentar, senator roman, ambasador sau inalt functionar public. Acest lucru mi se pare cu adevarat o monstruozitate si din acest punct de vedere nu voi inceta nici un moment sa acuz Uniunea Europeana de nesinceritate si fals, indecenta politica si lipsa de respect fata de adevaratii martiri ai totalitarismului estic. Am dreptul acesta si nu voi inceta sa fac uz de el niciodata.
Unul dintre punctele forte al "dizidentei" anticomuniste romanesti este si ramane interviul pe care Mircea Dinescu l-ar fi acordat prin februarie 1989 unui reporter nu de la Le Monde, de la Herald Tribune ori New York Times ci ziarului francez Liberation, de orientare comunista.
Ciudata si bizara chestie ! Un ziar de orientare socalista-comunista ia un interviu unui
scriitor care "il injura" pe Ceausescu. E ca si cand Kremlinul ar acorda azil unui atentator care ar fi incercat sa-l ucida pe presedintele Vladimir PUTIN. Nu vi se pare cam lipsit de credibilitate un astfel de demers ?
Marturisesc ca in ciuda eforturilor mele nu am reusit sa dau de acel interviu acordat de Dinescu ziarului LIBERATION, desi il caut de o jumatate de an. Nu stiu ce contine el si nu stiu deci daca in acel interviu Dinescu il injura pe Ceausescu, cum se spune, sau asta este doar o inventie a folclorului dizidential romanesc de dupa 1989. Si nu stiu de ce faptul ca Dinescu il injura pe Ceausescu conta asa de mult in ochii Occidentului in timp ce blestelele celor care mureau in lagarele comuniste de munca fortata prin care eu am trecut nu le auzea nimeni prin Occident. Dar sa ne intoarcem la "actul istoric" al interviului acordat de Dinescu ziarului LIBERATION. Nici ambasadorul Coen nu povesteste nimic despre continutul interviului, dar relateaza cum i s-a luat lui Dinescu acel interviu. Ceea ce este extrem de interesant ! Coen relateaza ca un jurnalist de la ziarul francez LIBERATION (nimeni nu stie cine a fost ziaristul asta si ce hram purta el!) a venit la Dinescu prin luna februarie 1989 si l-a intervievat. Cu toate acestea, dupa cum marturiseste Coen, "jurnalistul i-a luat interviul lui Dinescu, dar i-a fost frica sa duca interviul in Franta. Asa ca a lasat interviul acolo in casa la Dinescu si a plecat inapoi in Franta fara interviu. De fapt interviul nici nu fusese bine schitat, era neterminat."
Cam fricosi jurnalistul asta francez. Si foarte prost ! Daca mi-ar fi luat mie un interviu in lagarul Uranus pe vremea lui Ceausescu, l-as fi invatat cum sa scoata interviul afara din tara folosind textul unei simple carti de poezie (de Eminescu, de exemplu) sau textul un simplu ziar (Scanteia). Nu cred ca la trecerea granitei i-ar fi luat cineva din mana ziarul Scanteia ! Si in afara de asta exista mii de metode peste granita un text (inclusiv memorarea mnemotehnica a textului dupa formule extrem de simple). Este ciudat ca Soljenitan a reusit sa scoata din URSS manuscrisul giganticului ARHIPELAGUL GULAG microfilmat si ziaristul de la LIBERATION nu a putut trece dincolo de granita un simplu text pe care oricine il putea invata ca pe o poezie. Si este si mai ciudat ca Dinescu insusi a reusit sa scoata ilegal din tara manuscrisul unei carti de-a lui care a fost tiparita in Occident, dar ziaristul francez nu a fost capabil sa scoata un simplu interviu. Chestiunea merita cu adevarat studiata, dar pana atunci revin la interviul cu pricina.
Interviul pe care jurnalistul francez l-a luat lui Dinescu si pe care l-a lasat neterminat, l-a finalizat probabil Mircea Dinescu ! Adica Dinescu si-a luat singur interviul ! Numai asa se explica faptul ca respectivul interviu a ajuns sa fie gata de tipar si predat ambasadorului Coen o luna mai tarziu. Cineva s-ar putea intreba cum a ajuns interviul in Franta daca jurnalistul care il incepuse abandonase interviul (fara sa-l finalizeze!) in casa la Dinescu si o tulise inapoi in Franta? O spune tot dl Coen in continuare : "Mircea Dinescu m-a anuntat ca are sa imi dea ceva si am fost eu insumi acasa la Dinescu unde el mi-a predat interviul finalizat si mi-a spus ca ar fi minunat sa-l expediez la Paris. L-am pus in plic si l-am expediat la Haga prin curier diplomatic. Asa a ajuns interviul lui Dinescu la LIBERATION "
Pai de ce nu facuse chestia asta (trimiterea interviului prin curier diplomatic) jurnalistul francez la Ambasada Frantei si preferase s-o tuleasca de unul singur inapoi la Paris fara interviu ? Mister.
Interviul a aparut, zice-se, in LIBERATION in a doua parte a anului 1989, cand ambasadorii occidentali au inceput sa se nelinisteasca fiindca nu mai venea Dinescu pe la ei ca sa le spuna ce mai era nou prin Romania. Cu ocazia asta Coen afla "cutremurat" ca Dinescu era pus sub urmarire de catre Securitate. Informatia nu o capata prin telefon de la Dinescu ci de la atasatul cultural al Poloniei la Bucuresti care ii aduce un plic cu materiale de la Dinescu. Fiul lui Dinescu invata la scoala cu fiii celorlalti diplomati (probabil fiindca tatal lui era ...dizident !), asa ca sotia lui Dinescu, ducandu-se sa-si ia fiul de la scoala intrase in legatura cu nevestele celorlalti diplomati si le da plicuri de la Dinescu. Plicuri in care Dinescu punea poezii si nu plangeri cum ca ar fi fost persecutat ori pus sub urmarire de catre odioasa Securitate si de catre odiosii militieni la care el se rastea. La randul lor, ambasadorul Marii Britanii si al Olandei, care il vizitau frecvent acasa la el pe Dinescu (fara ca autoritatile ceausiste sa se opuna), timp de aproape un an de zile februarie-decembrie 1989) nu mai calca pe la Dinescu si nu mai dau nici macar un singur telefon lui Dinescu, desi "auzisera" ca acesta fusese pus sub urmarire de catre Securitate. De ce ?
Situatia ar putea pare bizara privita de departe, dar privita de aproape ea este foarte clara. Securitatea nu il impiedica pe Mircea Dinescu in nici un fel sa mearga la ambasadele Angliei, Olandei, Americii si in general l-ar fi lasat cu draga inima sa plece si la Polul Nord, numai sa scape de el. Securitatea a tras nadejde mereu ca englezii sau americanii il vor lua din tara pe Dinescu si o vor scapa de grija lui, insa englezii si olandezii, smecheri, nu voiau plecarea lui Dinescu din
tara si faceau experimente politice cu el. In secret trageau nadejde ca sa fie omorat de Securitate pentru ca ulterior sa declanseze un scandal monstru impotriva lui Ceausescu. Asa se explica faptul ca nici un ambasador occidental nu a mai calcat pe la Dinescu in anul 1989, din februarie pana in decembrie. "Marele dizident" Dinescu era bucatica de cascaval otravit pe care occidentalii o pusesera in cursa intinsa Securitatii. Dinescu era de mii de ori mai folositor occidentalilor in Romania decat la Londra sau la Washington. Mircea Dinescu si cei ca el au fost folositi tot timpul de catre occidentali pe post de cobai fara ca ei insisi sa stie chestia asta.
In toata aceasta intriga se vede rolul ambasadorilor occidentali. Ambasadorii nu sunt insarcinati cu munca de informatie. Pentru asta exista ofiteri si agenti sub acoperire. Acestia aduc ambasadorului informatiile, iar ambasadorul le sistematizeaza si le trimite mai departe la centrala lui prin curieri diplomatici. Ambasadori care sa faca ei insisi munca de informatie nu exista si nici nu ar fi rentabili, pentru ca ambasadorul, prin natura misiunii lui si in baza scrisorilor de acreditare, are sarcini oficiale si legaturi strict oficiale. Daca se ocupa cu spionajul si este descoperit de statul care-l accepta, atunci este expulzat si nu isi compromite doar cariera pe viata, dar compromite grav si tara care l-a trimis in misiune. Si de ce sa faca ambasadorul munca de informatii daca la ambasada dispune de zeci de atasati care sunt in realitate spioni profesionisti si mult mai capabili ca el in munca de informatie ? Totusi, aceste aspecte nu-i impiedicau deloc pe ambasadorii occidentatli sa faca personal spionaj si sa se amestece direct in problemele de politica interna ale Romaniei.
Pe de alta parte, daca Securitatea era la curent cu toate aceste mizerii, inseamna ca si Ceausescu era la curent cu actiunile poetului-dizident. De ce nu reactiona Ceausescu ? Raspunsul l-am dat mai sus, dar il reformulez. Ceausescu se saturase de Dinescu si astepta ca englezii sau olandezii sau oricine ar fi fost sa-l ia pe Dinescu in strainatate. Ceea ce, spre disperarea lui Ceausescu si a Securitatii, nu se intampla. Pentru ca sa-l forteze pe Dinescu sa ceara sa plece in strainatate, Ceausescu a dat ordin sa fie supravegheat la domiciliu, dar numai atat.
Asa zisii dizidenti nu reprezentau nici un fel de pericol pentru Securitate si pentru Ceausescu. In al doilea rand, ca si taranul francez al lui Rabelais, Ceausescu stia ca Dinescu nu mai era demult "fata mare" din punct de vedere politic si se saturase sa-l care cu el si sa-l tina mereu sub supraveghere. Voia sa-l vada plecat din tara. Occidentalii insa nu voiau sa-l scoata din tara pe Dinescu si trageau nadejde ca Securitatea il va ucide pana la urma, prilej care ar fi fost folosit de Occident pentru a face, a mai spus, un scandal monstru, acuzand regimul ceausist de crima. In spionaj acest lucru se numeste "operatiunea Abraham" dupa numele profetului biblic care a vrut sa-si sacrifice fiul pe altar ca jerfa adusa lui Dumnezeu. Vom vedea in acest fel ca Dinescu a fost in mai mare primejdie din partea prietenilor lui occidentali decat din partea lui Ceausescu !
Pe data de 23 decembrie 1989, ambasadorul Coen impreuna cu ambasadorul Angliei, al SUA, al Frantei, al Spaniei si al Belgiei erau stransi in jurul unei imese sub un clopot de sticla la ambasada SUA, cand un ofiter de informatii american le-a spus ca Nicolae Ceausescu fusese evacuat din Comitetul Central si ca multimea a intrat in palatul prezidential. Spune fostul ambasador Coen : "Ne-am ridicat toti ambasadorii care eram acolo si ne-am imbratisat cu caldura. Era o atmosfera extrem de emotionanta !"Oare de ce erau asa de emotionati ambasadorii ? Si de ce se bucurau ei? Un ambasador nu are voie sa aiba sentimente si simpatii politice, altfel este un prost ambasador si se desacalifica din punct de vedere diplomatic. Totusi, aici ii vedem pe respectivii diplomati occidentali topaind de fericire, adunati toti intr-un loc ascuns, ca niste conspiratori de duzina si bucurandu-se ca in tara in care se aflau era pe punctul de a se da o lovitura de stat (cum s-a si intamplat pana la urma)
pusa la cale si de ei ! Sa ne miram atunci ca Moscova ii expulzeaza din Rusia pe banda rulanta pe diplomatii occidentali ?
Spune in continuare fostul ambasador al Olandei , privitor la ziua de 23 decembrie 1989: "De la Ambasada SUA m-am dus direct acasa la Dinescu pe strada Bitolia, unde locuia el. Mircea si Masa Dinescu au iesit din casa... Am strigat : « - Mircea ! Mircea ! S-a terminat ! » Am plecat apoi spre ambasada" .
Dupa uciderea salbatica a lui Ceausescu are loc petrecerea in casa lui Coen, cu ocazia Revelionului : "Am organizat o petrecere cu toti prietenii mei :familia Plesu, familia Dinescu, Domokos Geza si numerosi jurnalisti. Am baut, am dansat, am mancat ! A fost o petrecere fantastica. Pe la miezul noptii la pianul din ambasada cantau Johnny Raducanu. Ion Caramitru a venit si m-a rugat sa-i dau o sticla de sampanie ca sa o bea cu o femeie foarte frumoasa pe care o intalnise pe drum si i-am dat."
Se pare ca aerul de bordel occidental se potrivea in ansamblu, cu atmosfera de intriga a ambasadei. Un pasaj extrem de interesant din amintirile lui Coen il reprezinta sosirea lui in Bucuresti ca ambasador din partea Regatului Olandei si ceremonia prezentarii in fata lui Ceausescu, prilej pentru a-i inmana scrisorile de acreditare. Ceea ce Coen si face. Dupa ce il saluta pe seful statului, acesta (Ceausescu) il invita pe noul ambasador al Olandei alaturi de el pentru o discutie amicala, asa cum se obisnuia. Sa dam cuvantul fostului ambasador al Olandei care relateaza in cadrul interviului : "A urmat o discutie de vreo 15-20 de minute de nonsensuri despre cat de bune si fericite sunt relatiile poporului roman cu Olanda si cum pot fi ele imbunatatite".
Dle Coen, nimic nu este nou sub soare, dupa cum spune Ecleziastul in Biblie. Ce spuneti voi, occidentalii ca a fost pe vremea lui Ceausescu, este din nou in Romania : saracie, foame, frig, moarte. In asteptarea momentului cand o noua revolutie va elibera poporul roman de urechelnitele si paduchii numiti elite si politicieni romani precum si de negura insectelor parazite hematofage a asa zisilor investitori straini occidentali care l-a napadit, puteti asculta linistit, si dumneavoastra si ceilalti ambasadori occidentali, discursurile prietenilor dumneavoastra Dinescu, Caramitru, Doina Cornea, Andrei Plesu si multi altii despre cat de bune sunt relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana si cum se poate alinia tara noastra la standardele occidentale cat mai repede. Niste nonsensuri, desigur...
titlu articol: EX-AMBASADORUL COEN STORK VRAND SA-L GLORIFICE PE DINESCU IL DESFIINTEAZA CA DIZIDENT
sursa: http://www.universulromanesc.ro/content/view/194/107/
Sursa fotografii:
1. articol citat
3. fragment din Alex Stefanescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2006, articolul despre Mircea Dinescu. Ni se explica cum acesta a facut armata intr-un mod netraumatizant (la Securitate, Gradistea – n.n.) ca urmarea a sustinerii primite de la „protectorii sai“.
4. Pandele, preluare internet, 22 decembrie 1989, pancarda cu numele lui Mircea Dinescu
Accesati si interviul acordat de excelenta sa Coen Storck,
fost ambasador al Olandei in Romania in perioada 1988-1993
http://www.revista22.ro/martor-al-revolutiei-4209.html
Accesati si interviul acordat de excelenta sa Coen Storck,
fost ambasador al Olandei in Romania in perioada 1988-1993
http://www.revista22.ro/martor-al-revolutiei-4209.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu