Şantajul Chirieac-Roşca la şeful ANI - Episodul 2: Terorizarea lui Macovei

de Victor Roncea / Curentul

Scandalul afacerii de şantaj Chirieac-Roşca la şeful ANI e departe de a se încheia. Suntem, de fapt, doar la început. Ne ajută foarte mult şi deontologii, şi deontoloagele de servicii de la trusturile mogulilor Voiculescu-Vîntu, navetiste de pe centura presei, cu sau fără silicoane, şi, în primul rånd, chiar „jurnalistul-Motorola“, îndepărtat ca o măsea stricată, rånd pe rånd, de la „Adevărul“, „Gåndul“, Pro TV şi, acum, şi de la TVR. Desigur, pentru „profesionalismul“ şi „înalta sa moralitate“, demonstrate prin zecile de milioane de euro scurse în firmele sale administrate de două bunicuţe, dintre care una chiar mămica sa. Dar Chirieac are de unde să-şi mai primească tainul: de la televiziunile „dracilor - Vîntu şi Roşca“ plus Voiculescu, după cum singur recunoaşte în noul dialog halucinant pe care îl prezentăm, în exclusivitate, în ziarul „Curentul“ de azi. Pentru că ediţia de ieri a fost sabotată temporar printr-un atac cibernetic, avem rugămintea către ziariştii liberi online, ai blogurilor independente, să răspåndească şi înregistrările de azi, pentru a distruge complet eşafodul dictaturii media a mogulilor. De altfel, ziarul „Curentul“, postul B1TV, blogării şi sutele de mii de cititori şi telespectatori revoltaţi au silit azi posturile mogulilor anti-Băsescu, Realitatea TV şi Antena 3, să spargă Omerta, deşi în stilul lor caracteristic, plin de dezinformare şi manipulare perversă. Minciunile personajelor desprinse dintr-un film mafiot, care se recomandă „ziarişti“, ne-au silit să amånăm pentru måine dezvăluirea legată de acuzaţia că Geoană fură banii de campanie ai PSD.

În episodul de azi al serialului „Clanul şantajiştilor“, vom demonstra cum intermediarul Afacerii Snagov, care a declarat ieri că „s-a nimerit întâmplător“ pe la masa de la restaurantul El Capitano de pe Snagov, este, de fapt, chiar artizan al pre-şantajului. „Nici măcar n-am ştiut ce s-a discutat la masă“, afirma ca o fată mare Bogdănel Chirieac, la emisiunea „Naşul“ de la postul B1 TV. Ei bine, noile dovezi pe care le prezentăm azi, în scris şi audio, ne arată că, încă de la rularea maşinii spre Snagov, Chirieac a aruncat zarurile: „Pizda aceea i-a dat lui Roşca două chestii olografe“. Este vorba de o fostă secretară la ANI plasată - după cum s-a spus deja -, ca într-un scenariu de film mafiot, pe sub biroul şefului Agenţiei, Cătălin Macovei, pentru a... aduna hârtiile găsite pe jos. Şi, deontologia întruchipată, „jurnalistul STS“, partener cu CTP şi director de ONG, continuă: „Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu“. Am trecut de problemele amantului Chirieac cu femeile, ca să nu mai fie deranjat de ele, şi am prezentat, în şase extrase audio, cum deontologul de servicii, în manieră super-profesionistă, înainte şi după şantaj, îl presează şi terorizează psihologic pe Macovei, pentru a ceda la „schimbul de informaţii“, în „interesul public“, al „poporului“. Deşi, cel care se recomandă drept prietenul folositor al amândurora, se scapă: „Că o să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...“, ar fi treaba lui Roşca. Bun manipulator, în emisiunea de la B1Tv, Chirieac încearcă să-l influenţeze pe Macovei, miorlăindu-se în direct: „Hai, spune, te-ai simţit şantajat, Cătăline?“. Răspunsul şefului ANI a fost fără echivoc, silind deontomogulul să bată imediat în retragere: „Da, am fost şantajat“. Organele în drept să-şi facă datoria.

continuarea:
http://victor-roncea.blogspot.com/

„CURVA“ PACEPA - TISMANEANU: Afacerea trădării. Tutarii de serviciu din GDS, noul Komintern: Liiceanu, Lucia Hossu Longin, Marius Oprea

Scris de George Roncea

„Curva Pacepa“ este o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder. Veteran al jurnalismului american de elită, personaj cu conexiuni la nivel înalt în administraţia americană, celebru în presa mare, specialist în intelligence, autor al unor analize de profunzime ale spaţiului (ex) sovietic, David Binder, o vedetă a nu mai puţin celebrului „The New York Times“, a executat în tuşe rapide o schiţă a lui Pacepa într-o prezentare critică apărută în 1988 la adresa „Orizonturilor Roşii“ - cartea de căpătâi a lui Ion Mihai Pacepa. Ziaristul american face ferfeniţă cartea lui Pacepa, iar pe general - „hapyy hooker of the spy trade“ - îl punctează în cuvintele memorabile pe care le-am citat şi eu.

În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceauşescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI şi adjunct al şefului DIE, a cerut azil politic în SUA. La începutul anului 2005, în ultimele momente ale mandatului de preşedinte al lui Ion Iliescu, Ion Mihai Pacepa îşi primea înapoi gradul de general - restituit de către Justiţia noastră cea „imparţială“ şi nesubordonată politic PSD-ului de nici un fel.

Iliescu, alt gen de curvă bolşevică, ucigaş al celui care i-a fost un fel de tată adoptiv, Nicolae Ceauşescu, în casa căruia a fost adăpostit şi la picioarele căruia a dormit, l-a „servit“ pe colegul său „american“, Ion Mihai Pacepa, personaj care a avut un rol important în „lichidarea“ simbolică a lui Ceauşescu, desăvârşită peste ani de kaghebistul de serviciu Ion Iliescu. Partea neplăcută în „terminarea“ lui Ceauşescu a fost nu atât împuşcarea sa ci regia şi producţia - marca Moscow, care le-a atârnat de gât românilor, în eternitate, o moarte de Crăciun. Troica Brucan-Pacepa-Iliescu, alcătuită din personaje crescute la sânul mamei Rusia, i-a servit pe români cu o ciorbă de „revoluţie“ otrăvită, care le produce vomă şi astăzi, la trecerea termenului de 20 de ani de stupid people - sintagma celebră aruncată în scârbă poporului român de Silviu Brucan.

Brandul Pacepa - brandul „curvelor“ de pripasGeneral pe stil nou, curvă fericită sau nu - Ion Mihai Pacepa continuă să facă valuri, să ceară diverse lucruri românilor, să scrie şi să acorde interviuri unor alte „curve“ mai mult sau mai puţin nefericite, să aducă profituri unor pseudo filozofi - autentici profitori ai regimurilor politice post decembriste, care îi tipăresc la fosta Editură Politică a PCR producţiile, pe scurt operaţiunea de vampirizare a românilor continuă, sub marca Pacepa. La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta - de la Tismăneanu şi Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu - n.n.) sau fosta meşteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerşeşte public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obţinut şi Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.

Dezbaterea despre Pacepa are relevanţă şi reintroducerea sa pe gâtul românilor via GDS - vechi sălaş al sinistrului Silviu Brucan - a stârnit interes. Din aceste motive, redacţia „Curentul“ va acorda în perioada următoare un spaţiu consistent „dosarului Pacepa“ cu sprijinul ofiţerilor de informaţii în rezervă şi în retragere care ne-au pus la dispoziţie, în exclusivitate, Dosarul special realizat de ei la 30 de ani de la trădarea fostului lor tovarăş.

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe a decis anul acesta că spionii români au dreptul şi chiar şi obligaţia să vorbească, pe înţelesul tuturor, despre probleme sensibile ale ţării, atâta timp cât amintirile lor nu afectează siguranţa naţională a României, dimpotrivă, o consolidează. Analizele foştilor spioni sunt cuprinse într-o revistă de circuit intern „Periscop“ ajunsă la al şaselea număr. Imaginile, multe inedite, provin de la colegii noştrii „ziarişti“ mai în vârstă.

„Curentul“ va prelua părţi consistente din memoriile foştilor ofiţeri şi va compila date relevante din diferite alte surse externe - inclusiv şi mai ales din surse americane, oficioase sau oficiale de-a dreptul, deoarece caracterizări interesante cu privire la Pacepa „care are nevoie de o cură de sănătate“ („A health warning is warranted“) se regăsesc şi în materiale publicate deschis de CIA.

Scenariul destrămării controlate a Imperiului sovietic şi jocul intoxicării VestuluiTrădarea şi „defectarea“ lui Pacepa are loc într-un context politic al epocii foarte interesant.

La sfårşitul anilor ’70, URSS, uriaşul pe picioare de lut, începea să se prăbuşească. Economia era în decădere, ideologia comunistă era din ce în ce mai ferfeniţită şi peticită, după intervenţia militară a URSS împotriva Cehoslovaciei, progresul tehnic stagna sau, mai bine zis, decădea, cercetarea abia subzista într-o izolare cruntă din cauza lipsei de utilaj competitiv şi de idei practice, corupţia, nepotismul şi mediocritatea acoperiseră vârful sistemului administrativ şi politic, popoarele gemeau sub autocraţia unui regim care îşi epuizase resursele ideologice. Riscul politic al trezirii popoarelor de capul lor devenea o realitate pentru liderii sovietici. Trebuia făcut ceva. Astfel, în structurile KGB-ului s-a născut şi s-a copt ideea - susţinută de un conclav de academicieni subordonaţi - reformării imperiului sau a reaşezării pe noi baze ale unui nou imperiu, tot de popoare subjugate, dar cu aparenţa deschiderii faţă de Occident sub un regim formal liber, dar în esenţă totalitarist.

Într-o ţară bolnavă ireversibil, cu o clasă de partid depravată şi idiotizată de beţia puterii, unica soluţie era folosirea milioanelor de securişti, mult mai bine educaţi şi disciplinaţi decât membrii activului de partid, loiali faţă de conducerea Aparatului militar care reunea la vârf toate serviciile şi instituţiile cu comandă militară.Miza era supravieţuirea sistemului în altă formă şi împingerea popoarelor din arcul sovietic într-o nouă formă de control, un fel de robie benevolă, prin instituirea unei democraturi - un surogat de democraţie în care controlul statal urma să se desfăşoare prin intermediul agenţilor la vârf educaţi în Uniunea Sovietică. Scenariul s-a aplicat marginilor imperiului, inclusiv României.

Într-un interviu dat unui post de radio occidental prin anii ’80, Mihail Gorbaciov a şi dezvăluit strategia sa: crearea de „fronturi populare“ (la noi Frontul Salvării Naţionale) bineînţeles, sub conducerea discretă a KGB-ului, ca orice organizaţie din URSS...

Prin contrast, „România anilor ’70 era o ţară cu importante succese diplomatice, fiind socotită atât ca un stat disident al comunităţii socialiste, cât şi ca un emisar preţios în relaţia occidentului cu China. Legăturile strânse de ordin politic româno-american, dar şi româno-vest-germane sau româno-franceze contribuiseră la crearea unui prestigiu al diplomaţiei româneşti şi, în primul rând, al liderului de la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu“. („Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii“ - lucrare a cercetătorului CNSAS Liviu Ţăranu“).

Circumstanţele „defecţiunii“ lui Pacepa sunt semnificative deoarece operaţiunea ieşirii sale în decor are numeroase necunoscute, însă este asemuită tot de către unii analişti americani cu operaţiunile de inducere în eroare prin jocul dezinformării, introdusă de defectori sovietici de tipul lui Anatoli Golitsyn - defectori mai mult sau mai puţin voluntari cu telecomandă la Moscova care au contribuit la un uriaş joc al intoxicării Occidentului de către sovietici.

(va urma)

„Curva“ Pacepa - afacerea trădării
Curentul - marţi, 14 iulie 2009
© Curentul

Sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/

GURU TISMANEANU si TROIKA imposturii Berindei, Dobrincu, Gosu, il scot pe Traian Basescu la Targul de carte furata. Slujitorii minciunii cauta mascota

de George Roncea


Astăzi are loc un eveniment mai puţin obişnuit, la deschiderea din ziua inaugurală, la ora 18, a Târgului de carte urmând a participa însuşi preşedintele României, Traian Băsescu. Cartea pentru care vine la Târg preşedintele se intitulează „Istoria Comunismului din România“ şi reprezintă o colecţie de documente din perioada Gheorghiu Dej. Volumul este conceput ca o anexă a „Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România“ - primul dintr-o serie de trei.

Autorii volumului sunt Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu. Din acest punct începe „neobişnuitul“, deoarece Traian Băsescu va participa la o lansare alături de nişte autori cu totul ieşiţi din comun.


Berindei - a turnat, a turnat, a turnat

Mihnea Berindei este un personaj care a avut „o relaţie specială“ cu Securitatea, relaţie pe care nu orice cetăţean a avut-o. El a avut dosar fond reţea deschis în vederea recrutării şi a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unui element „lucrat activ“, având chiar două nume de cod, „Mircea“ şi „Sandu“. Berindei este cunoscut pentru apropierea sa de cercurile socialiste de la Paris, unde a ajuns „lăsat să plece“ de odioasa Securitate, cea care îi cerea şi note informative. Întors la „revoluţie“ în România, a avut o contribuţie serioasă în întemeierea GDS, o instituţie fondată de cunoscutul agent KGB Silviu Brucan.


Dobrincu - falsificator al cifrei victimelor comunismului

Dorin Dobrincu, numit de către guvernarea liberală, ilegal, la şefia Arhivelor Naţionale ale României, se afla în continuare în situaţia de director general interimar, instalat şi menţinut fără concurs. El este „asistat“ de soţia „caraghiosului“ Andrei Bădin, după cum l-a numit chiar preşedintele recent, agitator şi propagandist al Trustului de partid al Familiei Voiculescu.Ticu Dumitrescu, fost şef al deţinuţilor politici, l-a acuzat pe Dobrincu că a încercat să reducă numărul victimelor comunismului, iar Consiliul Naţional Director al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România a protestat deschis faţă de una dintre cele mai grave falsificări de date din Raportul Tismăneanu considerată o încercare flagrantă de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupaţie comunist în România.

Acuzaţiile lui Ticu Dumitrescu au avut ca suport forma publicată de Humanitas a raportului de condamnare a comunismului, în care unul dintre editori, respectiv Dorin Dobrincu, făcea o notă de subsol referitoare la numărul victimelor regimului comunist unde „după ureche“ micşora numărul de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrări ştiinţifice în domeniu, la 350.000, cifră „preferată“ de Dobrincu. În capitolul „Genocidul din Romånia“, semnat de Boldur Latescu, şi el fost deţinut politic, împreună cu Ticu Dumitrescu, se estimează că numărul victimelor regimului comunist, respectiv oameni care au fost deportaţi, trecuţi prin închisori, lagăre şi colonii de muncă, este de două milioane.

Armand Goşu l-a urecheat pe Băsescu pentru ca ar fi afon pe MoldovaÎn ce-l priveşte pe Armand Goşu, ultimul membru al troicii, acesta tocmai i-a administrat o frecţie în revista GDS, „22“, lui Traian Băsescu, oferindu-i sfaturi geopolitice de la un nivel superior, luându-l peste picior şi dojenindu-l şi că îşi permite să se refere public la pactul Ribentropp-Molotov, ca un habarnagiu, în loc să semneze odată tratatul cu Moldova comunistă, aşa cum l-a somat şi cealaltă expertă în de toate, Tatiana Alina Mungiu, altă sfătuitoare de renume a lui Traian Băsescu.

Materialul lui Goşu a fost salutat entuziast la Chişinău de oficiosul comunist Moldova Suverană: „în ultimul număr al prestigioasei reviste «22», Armand Goşu, un cunoscător de primă mână al realităţilor din spaţiul fostei URSS, face o analiză dură şi autorizată a atitudinii României faţă de Republica Moldova. Goşu reafirmă ceea ce noi tot scriem de la venirea lui Băsescu la conducerea Romåniei: preşedintele român, secondat sau condus de către serviciile sale secrete, nu doar că manipulează şi înşeală opinia publică naţională şi internaţională, că foloseşte false argumente în acţiunile sale anexioniste faţă de R. Moldova, dar, sub pretextul posturilor diplomatice, menţine Ambasada României de la Chişinău pe rol de Centrală a spionajului românesc în spaţiul estic, post-sovietic. Armand Goşu reconfirmă şi ultimele noastre dezvăluiri, potrivit cărora Mihnea Constantinescu, cel care a fost propus ambasador la Chişinău, este agent acoperit. Editorialistul revistei «22» rosteşte un adevăr usturător pentru România - acela că politica României faţă de R. Moldova este coordonată de către serviciile secrete. Nu acelaşi lucru îl tot demonstrăm şi noi în Moldova Suverană?"

articol preluat de pe: http://www.curentul.ro/

Martirii noştri vs turnătorii Securităţii
sau perpetuarea unei drame prin tentativa de acreditare a „realităţii turnătorilor“

Numărul victimelor directe ale regimului comunist este, cu siguranţă, mult mai mare şi decât cifra estimativă de 2.000.000 (două milioane de suflete!).

Efectuând un calcul simplu, aritmetic, pornind fie şi numai de la numărul declarat al membrilor Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici (98.700, şi reţineţi că nu toţi foştii deţinuţi politici s-au inscris în această organizaţie, că unii au părăsit România s.a.m.d.!) şi adăugând la aceştia şi:

• membrii familiilor celor care au fost reţinuţi din considerente politice (cu toţii prigoniţi, daţi afară din case, din şcoli şi servicii şi obligaţi să ocupe posturi umile şi neconforme pregătirii lor profesionale, pe la deratizare, cartonaj s.a.m.d.);
• numărul mare al celor morţi în puşcăriile comuniste, în chinuri groaznice, al celor morţi în perioada următoare eliberării, ca urmare a bolilor cronice, frigului, dormitului pe ciment, statului cu picioarele goale în apă, cu zilele, bătăilor cumplite, loviturilor la cap;
• basarabenii prigoniţi prin toată ţară şi vânaţi pentru a fi „returnaţi“ U.R.S.S.-ului şi a lua calea morţii, a deportărilor şi a Siberiei;
• persoanele deportate în ţară (în lagăre şi colonii de muncă, Bărăgan etc.);
• numărul mare al celor antisistem, lichidaţi de orânduirea comunistă (prin metode diverse, prin „tratamente“ în spitale de psihiatrie, prin cenzura comunistă etc.) şi rămaşi necunoscuţi în veci, alăturându-se corului de îngeri şi martiri ai românilor, al celor din rezistenţa armată din munţi morţi în luptă directă sau executaţi în puşcării, al celor care au părăsit România şi au murit fără a mai reveni vreodată (Mircea Eliade ş.a.), al tuturor artiştilor asasinaţi (Nicolae Labiş, de exemplu), direct sau mediatic, pentru „vina“ de a fi strigat Adevărul şi de a fi fost spirite profund şi total anticomuniste s.a.m.d.

putem concluziona că mai degraba numărul beneficiarilor comunismului este de aproximativ 350.000 de oameni, că restul românilor, într-o măsura mai mare sau mai mică, au fost direct sau indirect, victime ale regimului comunist, că întreaga Românie este o rană vie, sângerândă şi că atât timp cât istoria ne este scrisă de aceeaşi gaşcă sinistră de asupritori, de turnători şi de lichidatori ai culturii române nu va avea loc un adevărat proces al comunismului.

Este anormal, amoral şi ilogic ca aceea care ieri ne turnau astăzi să se constituie într-un for al unei autodeclarate instanţe morale.

Toţi aceşti indivizi unsuroşi, umilindu-ne martirii şi dându-ne şi astăzi ca şi ieri aceleaşi lecţii mincinoase despre ce înseamnă şi a însemnat teroarea comunistă, nu fac altceva decât să pună în practică „tehnicile“ şi „calităţile“ care i-au consacrat ca securişti, nomenclaturişti, turnători şi slujitori ai regimului comunist.

Tupeul lor imens este neschimbat, şi astăzi ca şi ieri!
Aceşti oameni nu au dreptul, neposedând calitatea morală, să judece trecutul României!

Ar putea, desigur, să facă acest lucru, dar nu din postura publică de reprezentanţi oficiali, ci din aceea în care singuri s-au situat, de colaboratori, de foşti nomenclaturişti, membri de partid, turnători, slujitori ai celui mai odios regim politic pe care l-a cunoscut această ţară. Şi dacă, din această „poziţionare“ onest asumată şi declarată, şi-ar scrie memoriile şi ar încerca, în sens înalt, creştin, o profundă reconversie morală şi spirituală, ar beneficia de întreaga apreciere a noastră, însă pentru a face acest pas spre normalitate ar trebui în primul rând să-şi depăşescă poziţia şi vocaţia de călăi!

Bunavestire sau Vestirea cea bună a întrupării lui Hristos

În prag de primăvară sărbătorim Bunavestire, una dintre cele patru sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria, ce inaugurează „plinirea timpului“, împlinirea făgăduinţei venirii lui Hristos. Numită în popor şi Blagoveştenia, sărbătoarea se întemeiază scripturistic pe Evanghelia Sf. Luca de la care aflăm cum Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel în Nazaret, o cetate din Galileea, la Sfânta Fecioară Maria, logodită cu Iosif, bărbat din neamul lui David, zicându-i: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei“.

Origen observă că nimănui şi niciodată în Sfânta Scriptură nu i s-au spus asemenea cuvinte. Să amintim că Sf. Fecioară Maria a fost un rod al rugăciunii celor doi „drepţi părinţi“, Ioachim şi Ana, care au dus-o la templu la vârsta de trei ani. Cuvintele slujitorului tainelor dumnezeieşti au tulburat-o pe Sf. Fecioară, însă acesta i-a spus: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece fiu şi vei chema numele lui Iisus“. A răspuns Sf. Fecioară: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“.

Şi aşa era, fiindcă, venită în casa logodnicului ei, Iosif, Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum în templu, „căci nu se îndeletnicea cu altceva, fără doar de rugăciunea cea de Dumnezeu gânditoare, în citirea dumnezeieştilor cărţi şi în obişnuita şi cuviincioasa ei lucrare de mâini“. Îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea Sfântul care se va naşte Fiul lui Dumnezeu Se va chema“. Apoi îngerul Gabriel i-a spus că şi Elisabeta, soţia lui Zaharia, va avea un fiu în ciuda vârstei înaintate, pe cel care este Ioan Botezătorul, şi a adăugat: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Atunci, încredinţându-se că este cu adevărat îngerul trimis de Dumnezeu şi nu o amăgire, Fecioara a zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău“.

Doar că acest cuvânt al îngerului era unul întemeietor de mântuire şi, desigur, Sf. Maria avea cunoştinţă de profeţia proorocului Isaia: „Iată Fecioara va zămisli în pântece şi va naşte Fiu şi se va chema numele Emanuil“, care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu“. Sf. Fecioară, devenită Născătoare de Dumnezeu, ni se înfăţişează ca o ucenică desăvârşită a lui Iisus Hristos pentru că înţelege libertatea ca ascultarea smerită faţă de Tatăl ceresc. De atunci o fericesc toate neamurile şi o fac cu îndreptăţire dacă ne gândim că una dintre Fericiri spune: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. În Nazaret, din Sfânta Fecioară şi cu puterea Sfântului Duh se întrupează Cuvântul, „Cel prin Care toate s-au făcut“, pentru că „unde este smerenie, acolo sălăşluieşte slava lui Dumnezeu“ şi citim într-un comentariu: „Cetăţile cele mândre sunt vrăjmaşe lui Hristos, iar cele smerite îi sunt plăcute. Neslăvita cetate Nazaret a zămislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slăvitul Ierusalim L-a răstignit. Micul Betleem L-a născut, iar marele Ierusalim îl căuta spre moarte.

În cei smeriţi Dumnezeu se sălăşluieşte, iar de la cei mândri Se îndepărtează“. Smerenia Născătoarei de Dumnezeu nu este întrecută decât de smerenia Fiului lui Dumnezeu care s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască. Hristos îşi ia umanitatea sa din Fecioara Maria şi Sf. Ioan Damaschin scrie „numele de Maica Domnului (Theotokos) conţine întreaga istorie a iconomiei divine în lume“. Scria Părintele Stăniloae: „Să nu-l socotim pe Hristos venit om şi rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătură cu noi, mai ales prin mama Lui.“ şi îndeamnă „e bine să ne rugăm Maicii Domnului cerându-i nu ca să ne mântuiască, ci să ne scape din diferite nevoi, să ne ajute în diferite greutăţi, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască“, aşa cum au făcut-o veacuri la rând Biserica şi poporul nostru. Am reţinut câteva versete dintr-o rugăciune a Sf. Efrem Sirul: „Născătoare de Dumnezeu, numele meu cel preadorit, niciun semn de biruinţă nu este mai mare decât ajutorul tău.

Căci tu ai şters toată lacrima de pe toată faţa pământului... Prin tine deţinem toate semnele cele nemincinoase ale învierii noastre. Prin tine împărăţia cea cerească nădăjduim să o dobândim“. Să mai adăugăm că în cinstea sărbătorii de Bunavestire s-au compus panegirice încă din sec. V şi că, la Nazaret, pe locul unde după tradiţie era casa Sf. Fecioare, s-a construit o biserică. După cum se ştie, în această zi este dezlegare la peşte. În calendarul popular, Blagoveştenia este numită „Ziua cucului“, care anunţă venirea primăverii.

Elene Solunca Moise, www.curentul.ro

George Roncea, preschimbarea documentelor, un mare şmen PSD-ist!

Introducerea în România, începând cu acest an, a documentelor electronice ce conţin date biometrice a dat naştere unei puternice controverse. Deputaţi senatori, părinţi duhovniceşti, ziarişti, dar şi societatea civilă organizată sub titulatura Coaliţiei împotriva Statului Poliţienesc, au atras atenţia că noile măsuri pot duce la renaşterea unui sistem totalitar de urmărire şi control al cetăţenilor, sistem râvnit şi iniţiat de dictatori malefici de teapa unui Stalin sau Hitler.

„RFID - o ameninţare la adresa securităţii persoanelor“

Un raport european solicitat de Comisia Europeană - Comitetul Economic şi Social European (CESE) al UE cu privire la „Identificarea prin frecvenţe radio în Europa“ a tras un semnal de alarmă asupra noii tehnologii, preconizată a fi instalată şi în România. Concluziile şi Recomandările Comitetului privind „capcana biometriei“ arată că: „Dacă RFID nu este foarte atent controlată, ar putea, totodată, să încalce intimitatea persoanei, să distrugă libertăţile cetăţeneşti şi să ameninţe securitatea persoanelor şi a întreprinderilor. Cu ajutorul documentelor biometrice, orice om poate fi depistat oriunde şi de către oricine dispune de tehnologia necesară. Astfel, se poate construi o reţea de dispozitive de citire şi urmărire a etichetelor RFID strategic amplasate. Acest lucru nu trebuie permis“, recomandă raportul european, ignorat de către autorităţile noastre.

Guvernul Tăriceanu „a uitat“ când a semnat Ordonanţele de urgenţă pentru actele electronice să organizeze o dezbatere publică de 18-36 de luni prevăzute de UE pentru informarea în privinţa RFID, iar recent maşina de vot a Parlamentului a avizat introducerea cărţilor de identitate electronice, acestea urmând să fie introduse de la 1 ianuarie 2011.Vot pe şestActele de identitate electronice obligatorii pentru toţi românii au devenit o realitate printr-un vot dat pe şest, săptămâna trecută, în Camera Deputaţilor, tot fără absolut nici o dezbatere publică. Teoretic este vorba de o modificare a unei alte Ordonanţe a Guvernului Tăriceanu, prin care se schimbă data impunerii lor, de la 1 ianuarie 2009, la 1 ianuarie 2011. Practic e vorba de legea prin care ni s-a tranşat viitorul biometric, al controlului total. Până la 1 ianuarie 2011 urmează să fie introdusă în fiecare secţie de poliţie din România aparatură tehnică pentru cărţile de identitate. Numai sistemul central de la Bucureşti este estimat, potrivit unor surse confidenţiale, la circa trei milioane de euro.

Şmen PSD?

Marele şmen al afacerii preschimbării documentelor are desigur o dedicaţie.
Senatorul Iulian Urban a declarat public că „şmenul“ are iz de PSD:

„Mulţi români, şi mai ales jurnalişti, au facut băşcălie atunci când eu am susţinut în Senat că nu trebuie să ne grăbim prea tare cu paşapoartele electronice care stochează pe microcipuri RFID datele personale şi biometrice ale românilor. Ei bine, acum şi cărţile de identitate electronice cu medii de stocare RFI vor fi impuse romånilor începând cu 1 ianuarie 2011.

Cine ne-a adus însă această carte de identitate electronică? PSD-ul!

Cărţile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanţă, fără ca acesta să fie conştient că e urmărit! Drumul spre o societate de tip Big Brother este astfel larg deschis. Proiectul iniţial, de 20 de milioane de euro, va porni în 13 ţări urmând a fi extins. Pretextul oficial este oferirea de „facilităţi“ cetăţenilor din statele care introduc acest sistem. În realitate, se doreşte instituirea unui control totalitar asupra cetăţenilor!Doar trei ţări europene au aceste tipuri de smart card: Finlanda, Italia şi Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor în SUA şi Anglia. În Est, se pare, suntem primii (datorită Guvernului Adrian Năstase).

Fostul ministru al Administraţiei Publice din 2005, pesedistul Octav Cozmåncă, declară:

„Preschimbarea acestor documente este o necesitate absolută“ şi asta pentru că încă de atunci afacerea se încadra în sfera „e foame de bani băieţi“!

Singura raţiune pentru care ne grăbim, exact ca şi în cazul paşapoartelor electronice, a fost... banul! Pentru că este o afacere făcută pe seama celui mai sărac popor membru al UE: Românii!

Firma câştigătoare va trebui să acopere costurile pentru emiterea cărţilor electronice de identitate, urmând să recupereze banii de la beneficiari“, a precizat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Oana Marinescu, la vremea emiterii Ordonanţei de Urgenţă de către Guvernul Tăriceanu.Autorităţile şi instituţiile publice vor fi dotate cu echipamente şi programe informatice astfel: în municipii reşedinţă de judeţ - pånă la data de 31 iulie 2010; în celelalte municipii şi oraşe - pånă la data de 31 decembrie 2011; în comune - pånă la data de 31 decembrie 2012.

Cam acesta e planul de orwellizare totală a Romåniei pe următorii 5 ani!“Oile, mai presus decât simplii cetăţeni româniCipurile cu RFID sunt deja folosite pentru animale iar paşaportul şi cartea de identitate cu RFID este absolut similar cu cipul RFID de la animale. Dacă cetăţenilor României li s-a refuzat dreptul la opţiune în privinţa identificării electronice, în schimb, Guvernul s-a dovedit mult mai culant cu... oile. Astfel, zilele trecute Guvernul a cerut oficialilor UE ca identificarea electronică a ovinelor să fie opţională.

Premierul Emil Boc a declarat la întålnirea cu comisarul european pe Sănătate, Androulla Vassiliou, că ţara noastră se alătură grupului de state membre care susţin că identificarea electronică a ovinelor şi caprinelor să fie opţională. Oficialii romåni au explicat comisarului european că o asemenea măsură nu este oportună în actualul context al crizei economice din cauza costurilor ridicate.În schimb, în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii României, guvernul nu îşi pune problema dacă este sau nu oportună măsura identificării electronice şi nu îşi pune problema dacă prin obligativitatea actelor de identitate cu cip biometric ni se încalcă un drept fundamental.

Încălcare flagrantă a drepturilor cetăţeneşti

Prin intrarea în vigoare a acestor acte normative cu privire la introducerea actelor electronice, ce includ amprentarea persoanelor, se aduce atingere gravă principiului prezumţiei de nevinovăţie consacrată de art.6 al C.E.D.O. şi art. 23 alin.11 din Constituţie. Totodată, mai este încălcat şi dreptul la siguranţa persoanei consacrat de art. 23 al. 2 din Constituţie prin faptul că deţinătorul paşaportului biometric nu are siguranţa că nu vor exista persoane care să poată avea acces la datele personale existente în cipul RFID.

În plus, este sfidat şi dreptul la viaţa intimă şi privată reglementat de art. 26 din Constituţie dar şi de Carta Drepturilor Fundamentale (art. 7) şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 8) deoarece jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic.

George Roncea, www.curentul.ro