Poezie şi muzică românească la Tirana, cu prezenţa extraordinară a poetului Cezar Ivanescu

Imagini de la Tirana şi ultima pagina a manuscrisului poemului
Albanie, Pământ al maicii mele, aprilie 2008

Poezie şi muzică românească la Tirana, cu prezenţa extraordinară a poetului Cezar Ivanescu

În ziua de 15 aprilie, în foaierul Teatrului de Operă şi Balet din capitala Albaniei, a avut loc lansarea volumului de versuri „Jocuri de dragoste”, al poetului român Cezar Ivănescu. Volumul, tradus de Luan Topciu, a fost publicat la editura Ora din Tirana. Evenimentul a fost însoţit de un concert de muzică clasică românească, interpretată de interpreţi ai Operei de Stat de la Tirana. Despre poezia lui Cezar Ivănescu au vorbit Besnik Mustafaj, editorul volumului, el însuşi scriitor, poetul Parid Teferici, criticul literar şi traducătorul cărţii Luan Topciu. Poeziile lui Cezar Ivanescu au fost recitate de actori şi studenti ai Academiei de Artă din Tirana.
Cu acest prilej, Cezar Ivănescu a acordat un interviu ziarului Shekulli (Secolul), cel mai mare cotidian din Albania.


A doua călătorie a unui trubadur

După 35 de ani de la prima vizită în Albania, poetul Cezar Ivănescu, o voce din cele mai reprezentative a poeziei româneşti de astăzi, vine la Tirana pentru lansarea volumului "Jeux d'amour".
Alma Mile
Miercuri, 16 aprilie 2008


În această a doua călătorie este însoţit de fiica sa, Clara şi de bunul său prieten, Alex Cetăţeanu, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada. Poetul Cezar Ivănescu, la vârsta de 67 de ani, nu poate să nu-şi amintească un moment din prima vizită în Albania în anul 1973, când era la masă cu o ziaristă din Tirana, cu care n-a putut schimba nici un cuvânt mai mult după ce a acordat un interviu, pentru că era supravegheat de oamenii securităţii. Îşi aduce aminte de un afiş aflat în holul hotelului "Dajti": "Nimeni nu are voie să intre în camera celuilalt!". Iar astăzi zâmbeşte. După 35 de ani de la prima vizită, poetul Cezar Ivănescu, o voce de neconfundat în poezia modernă românească vine la Tirana pentru lansarea volumului "Jeux d'amour" în traducerea lui Luan Topciu şi publicat la Editura "Ora".

Reporter Shekulli: Domnule Ivănescu, nu este prima vizită a dumnevoastră în Albania, spuneţi-ne câte ceva despre legăturile dumnevoastră cu această ţară.
Cezar Ivănescu: Am fost pentru prima dată în Albania în anul 1973, fiind trimis de Uniunea Scriitorilor din România cu ocazia unor schimburi culturale cu omologii noştri albanezi. Am stat trei săptămâni în Albania comunistă a lui Enver Hoxha. Însă, dincolo de literatură şi colaborări culturale, am vrut să îndeplinesc o dorinţă a mamei mele. Ea s-a născut în Albania şi m-a rugat să văd ţara ei natală. Atunci am avut posibilitatea să văd toată Albania: centrele arheologice, cetăţiile din Kruja, Gjirokastra etc. Era primul contact cu poporul albanez, o parte a sângelulu meu, şi, indiferent de regim, am admirat această ţară. Şi atunci în presa albaneză am spus că am sânge "amestecat". Am sânge de turc, de grec, de albanez şi de român. De la turci am luat nebunia, de la greci inteligenţa, de la albanezi curajul şi de la români puterea de a îndura.

Reporter Shekulli: Cu ce gânduri aţi venit în Albania?
Cezar Ivănescu: Despre Albania ştiam ceea ce am aflat de la mama mea. Povestiri despre oraşul ei natal, Korcea, de unde îmi vin şi scenele tradiţionale ale autorităţii paterne, rolul tatălui în familie, caracterul aspru. O parte din legendele copilăriei le-am transpus într-una dintre cărţile mele.

Reporter Shekulli: Doriţi să amintiţi vreun eveniment din prima vizită?
Cezar Ivănescu: Am avut o experienţă interesantă. Atunci am acordat un interviu unei ziariste, mică de statură, simpatică. Conversaţia s-a purtat în limba italiană. După interviu am invitat-o să mai stăm câteva momente de vorbă. Cel care o însoţea (cineva de la Securitate) i-a făcut semn să nu cumva să facă greşeala să mai rămână. La Hotel "Dajti", unde eram cazaţi, era scris pe un afiş "Nimeni nu are voie să intre în camera unei alte persoane". Această amintire am relatat-o în jurnalul meu din 1973, pe care intenţionez să-l îmbogăţesc acum cu impresiile din ultima călătorie. Şi sper să fie publicat în curând. Consider că este un noroc pentru mine faptul că Luan Topciu s-a angajat să îmi traducă poeziile în limba albaneză. Dl. Topciu a găsit şi Editura "Ora" care a fost dispusă să publice această antologie de poeme în vers alb. Colaborarea cred că va continua. Printre colecţiile editurii "Ora" există şi una intitulată "Notiţe de călătorie ale străiniilor despre Albania", în care sunt incluse jurnale bilingve. Am convingerea că jurnalul meu va fi cuprins în această colecţie.

Reporter Shekulli: Cum vi se pare astăzi Tirana?
Cezar Ivănescu: Complet diferită (faţă de Tirana anilor ’70, n.tr.). Un alt oraş. Mi-e greu s-o recunosc. Sunt schimbări în bine, extraordinare. Se vede un deosebit avânt în construcţii. Dar ceea ce este extraordinar este cadrul geografic, care ar putea fi unul dintre punctele turistice cele mai interesante pentru un străin. Sunt multe lucruri de descoperit. Nu numai din punct de vedere arheologic, dacă avem în vedere monumentele extraordinare moştenite din antichitate, ci şi prin prisma modernităţii actualelor construcţii.

Reporter Shekulli: Aţi spus că în venele dumneavoastă curge sânge "amestecat", cât a influenţat acesta "genul" de poezie scrisă de dumneavoastră?
Cezar Ivănescu: Poezia, cultura sunt sublime. Toate aceste origini, nu fac altceva decât adauge un plus de calitate. Importantă este limba în care scrii, în care te exprimi. Eu mă exprim în limba română în modul cel mai firesc. Sunt bucuros că am acest amestec de sânge, îmi dă o mai mare posibilitate de exprimare din punct de vedere sentimental. Aceasta îmbogăţeşte sufletul şi trăirea. În aceleaşi timp cred că originile diferite mi-au dat posibilitatea să fiu tolerant şi să comunic în mod firesc şi cu un albanez, şi cu un turc sau cu un grec. Orice teorie despre etnii pure este o nebunie şi o prostie. Esenţială este civilizaţia, cultura. Nu are nicio importanţă cărei etnii îi aparţine un scriitor. Valorile adevărate se văd în limbă, idei.

Reporter Shekulli: Vorbiţi-ne puţin despre „Jocuri de dragoste”, volum pe care l-aţi adus în Albania.
Cezar Ivănescu: Pornind de la titlu, se poate înţelege că poetul, care scrie în româneşte, nu poate să rămână român, ci este un poet european. Maeştrii mei au fost mai mult străini, decât români. Mulţi dintre ei sunt francezi, începând cu trubadurii francezi până la Baudelaire. Poezia mea clasică este însoţită de muzică şi pot să mă consider un trubadur francez de limba română. Moştenirea europeană aparţine tuturor europenilor, indiferent de limba în care se exprimă: italiană, germană sau franceză. Şi fiecare european este implicat în capodoperele scrise în limbile Europei. Iată de ce un scriitor naţional nu rămâne niciodată ca atare.

Reporter Shekulli: Astea înseamnă că vă îndepărtaţi de faimoasa "şcoală" a poeziei româneşti?
Cezar Ivănescu: Absolut deloc, pentru că cel mai mare maestru al meu, cu opera căruia mă hrănesc sufleteşte este Eminescu, dar un poet nu trebuie să se oprească doar la scriitorii naţionali, trebuie să depăşească limitele limbii. Unui mare poet nu îi este permis să rămână doar la izvoarele interne, de aceea asimilează marea tradiţie europeană.

Reporter Shekulli: Ce poate zgudui lumea unui poet?
Cezar Ivănescu: Totul. Nimic din această lume nu mi se pare străin. Mă zguduie orice, dar în primul rând tot ce este frumos. Urăsc tot ce este urât, inuman.

Reporter Shekulli: Într-un studiu de literatură comparată dl. Topciu evidenţează unele similtudini între poezia albaneză şi cea românească, care este opinia D-voastră? Aceste asemânări sunt urmare a unei surse comune, cea europeană, pe care aţi menţionat-o şi dumneavoastră?
Cezar Ivănescu: Sigur că da. Asemănările încep din folclor. Eu însumi am descoperit motive comune. Se ştie foarte bine şi asemănarea limbii albaneze cu limba română, între cele două culturi sunt similitudini. Îmi pare rău că nu cunosc albaneza. Tatăl meu era militar de carieră şi pe atunci le era înterzis copiilor să înveţe limba mamei dacă era străină. Sunt sigur că se găsesc în poezia albaneză poeţi a căror poezie se aseamănă cu poezia mea. Toate culturile europene sunt într-un dialog. Poate să apară un poet german îndrăgostit de poezia albaneză şi aceasta să devină o sursă de inspiraţie. Unul din ideologii Europei spune că într-un viitor scriitorii, indiferent de origine, vor avea posibilitatea să aleagă nu numai locul unde vor trăi, ci şi limba în care vor să scrie.

Reporter Shekulli: Cât de prezentă este literatura albaneză în România?
Cezar Ivănescu: În ultimul timp devine din ce în ce mai prezentă. Dintre scriitorii cunoscuţi, Kadare şi Mustafaj au fost tipăriţi recent şi în limba română, traduşi de Marius Dobrescu, respectiv Luan Topciu, sunt autori pe care îi citesc cu plăcere. Dar literatura albaneză este mult mai amplă. Sunt mulţi albanezi care sunt şi literaţi, şi editori, şi traducători, publică în reviste de cultură. Interesant mi se pare faptul că sunt câţiva autori albanezi, stabiliţi în România, care scriu literatură în limba română.

Interviu luat de Alma Mile, publicat în cotidianul Shekulli, 16 aprilie 2008
Traducere din limba albaneză de Luan Topciu