duminică, 31 mai 2009

„Tînăr poet, premiat al USR pentru volum de debut“: „Mi-au cerut şi mie să mă raliez acţiunii lor, dar nu mă puteam amesteca cu asemenea gloată.“
















































Miercuri, 19 iulie a.c., întîlnindu-l pe ........ , tînăr poet, premiat al Uniunii Scriitorilor pentru volum de debut în anul ...... [1971 – n.n.] (pe a cărui referinţă de primire în Uniune FĂNUŞ NEAGU a scris: „este de departe cel mai talentat poet tînăr al României“) în legătură cu „cei cinci spune“:

„Greva foamei a fost simulată (pentru că se îndopau cu ciocolată) de nişte nimeni. Cine-i Grişa, ....., ....., ..... ? [Grişa Gherghei, Ion Nicolescu, Gabriel Iuga, Mircea Popa, Dumitru Stancu – n.n.] Nimeni! Nimeni nu auzise de ei pînă acum. N-au scris nimic deşi aveau zeci de mii datorii la fond. Mi-au cerut şi mie să mă raliez acţiunii lor, dar nu mă puteam amesteca cu asemenea gloată. Aşa se explică şi totala dezicere a scriitorilor, chiar şi acelora care aveau unele nemulţumiri reale. Dacă la „greva“ lor s-ar fi asociat şi un nume, două, dintre oamenii serioşi, apreciaţi ca scriitori talentaţi, abia atunci s-ar fi putut crede că sînt nişte probleme pentru care era necesar un protest. Abia atunci poate ar fi avut o audienţă acest gest. Aşa nimeni nu vrea să-i vadă şi să audă de ei.“

În după-amiaza aceleiaşi zile mai spunea că „cei cinci după ce vor asculta (împreună) cuvîntările la Conferinţa Naţională să vadă dacă se va vorbi ceva despre scriitori şi dacă acţiunea lor a avut vreun răsunet. În caz că nu, erau hotărîţi să se sinucidă, aruncîndu-se în lac.“

..... a spus că „cei cinci“ au legătură cu ambasadele străine şi astfel ştirea despre „grevă“ a fost cunoscută afară şi preluată de „Europa Liberă“.

În particular ...... mai spunea că el face foamea fără grevă, nu are bani, dar nici împrumuturi nu are. Pleacă mai bine în acţiunile organizate de U.T.C. (tabere, întîlniri cu cititorii) şi aşteaptă publicarea viitorului volum.

Deşi fără serviciu, cu necazuri mai mari decît ale celor cinci (....) niciodată însă nu ar face un asemenea gest.

„DONA ALBA“


Accesaţi şi:

Membrii Colegiului CNSAS. Cine îi verifică? M. Dinescu, agent KGB! O mână spală pe alta şi amândouă obrazul! (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/05/membrii-colegiului-cnsas-cine-ii.html)


_________

1971 – Tezele din iulie, cîteva repere [1]

„6 iulie – În şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. se discută propunerile lui Nicolae Ceauşescu privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educaţie marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii.

9 iulie – C.C. al P.C.R. organizează o consfătuire de lucru a activiştilor de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative.

15 iulie – Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. aprobă propunerile lui Nicolae Ceauşescu privind o mai bună organizare a activităţii Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, care va funcţiona ca organ de partid şi de stat, sub conducerea nemijlocită a C.C. a P.C.R., funcţia de preşedinte al acestui organism fiind îndeplinită de un secretar al C.C. al P.C.R.

17 iulie – În cadrul unei sesiuni ştiinţifice se aniversează împlinirea a 150 de ani de la naşterea poetului Vasile Alecsandri.

3-5 noiembrie – Într-o plenară a C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu prezintă o expunere cu privire la programul îmbunătăţirii activităţii ideologice, ridicării nivelului general al cunoaşterii şi educării socialiste a maselor.“

[1] Informaţii extrase din Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice,
1969-1989, Editura Presa Românească, Bucureşti, p. XI

Publicat de la
Etichete: , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)