duminică, 12 iulie 2009

“Nu ma intereseaza subiectul”

Aceasta este reactia lui Adrian Ursu, redactorul sef de la Cotidianul, in urma acuzatiilor lansate in interviul pe care mi l-a acordat Dorin Petrisor, inca jurnalist in cadrul ziarului lui Vantu. Acuzatii care privesc comanda unor atacuri asupra DNA si judecatorilor, pe langa evitarea subiectului Mircea Geoana. “Nu ma intereseaza subiectul”, mi-a spus transant Adrian Ursu, chiar daca am insistat ca sunt acuze grave. Am incercat sa obtin totusi o reactie de la directorul editorial Doru Buscu, iar el mi-a raspus ca nu stie toate detaliile unor relatii dintre sefi si reporteri. Voi reveni insa asupra subiectului, atunci cand se voi reusi sa pun la cap noile informatii venite in aceste 24 de ore, in plus cu un interviu cu Doru Buscu pe marginea acestor decizi manageriale privind relansarea ziarului si scaderea drastica a salariilor. Pana atunci puteti citi articolul incriminat si aveti cu copy+paste o interventie pe text facuta de Ursu, asa cum sustine Dorin Petrisor: “Aceasta bucata din articol nu-mi apartine, ci a fost introdusa de redactorul sef”.

“Interesant este şi că perioada în care au fost judecate aceste procese pentru prime şi sporuri coincide cu cea în care chiar magistraţii au acţionat şi ei statul în judecată pentru sporuri neacordate. Numai sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică acordat anul trecut celor peste 7.500 de magistraţi prin decizii judecătoreşti definitive însumează un miliard de lei, din care Ministerul Justiţiei a achitat, în octombrie 2008, o primă tranşă, reprezentând 30 la sută din sumă”.

NOTA: Pe
Cristian Grosu, fost redactor sef la Cotidianul, il intereseaza. Si a scris un articol care merita studiat.

Sursa: Tiberiu Lovin, http://www.reportervirtual.ro/2009/07/nu-ma-intereseaza-subiectul.html

Articolul incriminat si alte informatii despre Cotidianul si Realitatea TV pe http://www.reportervirtual.ro

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)