luni, 13 iulie 2009

EMILIAN MARCU: VIAŢA SA ÎN TRICOLOR (ELENEI CEAŞESCU), CORNELIU STURZU: STEGARUL TIMPULUI ALES (LUI NICOLAE CEAUŞESCU)

















Convorbiri literare, nr. 1, ianuarie 1986

Poeţi români membri ai Uniunii Scriitorilor din RSR
în slujba propagandei comuniste
Emilian Marcu, Corneliu Sturzu


Gandul nostru treaz
+++++Emilian Marcu

E Ceausescu marele Erou
in patria de astazi si de maine
emblema muncii-i este crezul nou
sub tricolorul patriei romane.

E comunsit eroul ce-n stramosi
isi are vatra de eternitate
si-n grau isi vede chipul luminand:
E comunist – emblema de dreptate.

E Ceausescu marele Erou
Ce-i truditor la tara viitoare,
emblema muncii-i crezul nou;
e comunistul lupta si valtoare.

E comunist barbatul cel viteaz,
ce-si are casa propria lui tara,
e comunist si-i gandul gandul nostru treaz
in patria – zidire milenara.

Nimic nu-i mai de pret, nimic mai scump
decat lumina tarii-n care-si are
izvorul demnitatii romanesti –
de-aceea-i comunist si-i zid de aparare.

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)