duminică, 18 octombrie 2009

Comuna MIHAI EMINESCU


Monografie

Prin ce este unica aceasta comuna? Prin faptul ca aici, la IPOTESTI, s-a nascut cel mai mare POET ROMÂN AL TUTUROR timpurilor-MIHAI EMINESCU.
Caci, aici a rasarit si la Ipotesti s-a desfasurat parabola copilariei, primele uimiri si întâia iubire a poetului.

Si oriunde l-a purtat pe poet “daimonul”sau launtric, drumurile vietii sale nelinistite, ratacitoare sau pe cele ale fanteziei creatoare îndraznete, neobosite, prin strainatati sau prin intersiderale, locul acesta a fost pastrat în minte ca un model paradisiac, cu valori magice, ca un mic eden în care îsi petrecuse vârsta de aur a copilariei pierdute.

De aceea ne întoarcem mereu la IPOTESTI, sa regasim cu ochiul mintii macar si un strop din minunea gândirii sale, sa fim cuprinsi de fiorul pioseniei calcând pe urmele pasilor sai, asa cum au facut-o toate generatiile care I-au urmat, asa cum o vor face generatiile viitoare atât cât va exista neamul românesc.

Ce înseamna EMINESCU pentru botosaneni si pentru români?

EMINESCU intra, poate chiar fara sa ne dam seama, în transparenta sufletului fiecaruia dintre noi si, daca am putea sa ne privim în lumina, l-am vedea acolo, în noi, asa cum într-un chilimbar se vede o picatura de aer. Sa încercam sa ne închipuim ce-am fi noi daca EMINESCU n-ar exista. N-am mai fi noi însine, ne-am pomeni dintr-o data micsorati, umiliti si lipsiti de valoare ca un ban iesit din circulatie.

Fara EMINESCU am saraci brusc, ne-am simti redusi la propriile noastre micimi si mizerii. Nimeni n-ar mai vedea nimic deosebit în noi, în transparenta noastra spirituala; si poate ca nici n-am mai avea transparenta si n-ar mai ramâne din noi decât o materie opaca, amorfa si banala.

Asta se întâmpla cu noi când suntem vazuti cu ochii strainilor. Strainul care ne priveste nu-l vede pe EMINESCU în transparenta noastra. Nu-l vede pentru ca nu-l cunoaste. Si nu-l cunoaste pentru ca nu-l poate citi. Deci, în ochii strainilor, noi aparem ca si cum ne-ar fi jefuit cineva, luîndu-ni-l pe EMINESCU.

Comuna este asezata în partea de vest a judetului si s-a constituit în actuala întindere teritoriala si componenta, în anul 1968.

Straveche vatra de civilizatie, începuturile vietii pe meleagurile comunei Mihai Eminescu se pierd în negura vremurilor. Descoperirile arheologice au scos la iveala urme de asezari omenesti înca din perioada neolitica(6000-2500 î.e.n.) în zona numita Medelean din vecinatatea satului Cucorani. Locuirea geto-dacica pe teritoriul comunei este substantial reprezentata. Dovada o constituie complexul fortificat de cetati traco-getice de la Stîncesti, întins aproximativ pe 50 ha.

Marturii ale existentei unei înfloritoare vieti economice a dacilor liberi sunt asezarile de tip carpic(sec.II-IIIe.n.) descoperite la Medelean-Cucorani, precum si la Stîncesti si Ipotesti. Satul Ipotesti este atestat la 15 iunie 1616, Cucorani este mentionat în documente în septembrie 1538.

Sursa:
www.prefecturabotosani.ro
V. si video-documentul Petru Creţia. Etimologia „Ipotesti“-ului

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)