sâmbătă, 17 octombrie 2009

DISCIPOLUL LUI MIRCEA ELIADE, PAUL BARBĂNEAGRĂ A DECEDAT LA PARIS. DUMNEZEU SĂ ÎL ODIHNEASCĂ!


Discipol al lui Mircea Eliade, autor a numeroase filme documentare consacrate artei şi culturii, Paul Barbăneagră rămâne în memoria noastră un ambasador peste timp al tradiţiei, un mesager al invizibilului ce transpare în marile creaţii umane. Operele sale pun în discuţie rostul şi piatra de încercare a omului modern: regăsirea sacrului", menţionează TNB.

Născut în România, în 1929, Paul Barbăneagră a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, după studii de medicină.

A realizat, începând cu anul 1957, documentare, filme de scurt şi mediu metraj. Din anul 1964, el a trăit în Franţa, iar în anul 1976 a primit Marele Premiu pentru scenariu la Festivalul Internaţional de Artă, pentru pelicula "Versailles: Palatul-Templu al Regelui Soare".

În anul 1987, Barbăneagră îi consacră maestrului său, Mircea Eliade, filmul "Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului".

În anul 1990 a primit Marele Premiu al Audiovizualului francez pentru întreaga activitate. În Franţa, el a fost colaborator la posturile de televiziune France 2 şi France 3 şi la Radio Europa Liberă.

Paul Barbăneagră a organizat numeroase colocvii pe tema tradiţiei şi modernităţii.

Volumul său "Arhitectură şi geografie sacră. Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului" a fost publicat în limba română, în anul 2000, la editura Polirom. În 2004 a publicat volumul "Symbolique de Paris: Paris sacré, Paris mythique" (Les Éditions du Huitième Jour), scris în colaborare cu Félix Schwarz.

Filmele sale, elogiate la vremea apariţiei lor de cei mai mari cronicari de televiziune francezi, au încântat milioane de spectatori şi telespectatori.
În martie, anul acesta, Paul Barbăneagră a primit Ordinul "Meritul Cultural", în cadrul unei ceremonii, la Paris.
Sursa: Mediafax

Necrolog. Paul Barba Neagra.
1929-2009
A plecat dintre noi cineastul Paul Barba Neagra (1929-2009). El a devenit bine cunoscut in mediul francez pentru celebra sa serie de filme documentare pentru televiziune « Architecture et géographie sacrée », realizata in anii 70-80, care prezinta, intr-o forma deopotriva erudita si poetica, locuri importante ale traditiei spirituale franceze si universale, precum Notre-Dame de Paris, Versailles, Mont Saint-Michel, Chartres, Egipt, Mexic, s.a. Discipol al lui Mircea Eliade, Paul Barba-Neagra a fost un fervent sustinator al traditiilor spirituale ancestrale si al valorilor crestine in lumea occidentala. Ceremonia religioasa va avea loc sambata 17 octombrie, la ora 14, la Biserica ortodoxa romana din rue Jean de Beauvais din Paris. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! Magda Carneci (preluare asymetria)
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)