Se afișează postările cu eticheta 15 ianuarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 15 ianuarie. Afișați toate postările

marți, 13 ianuarie 2009

Zilele Eminescu 2009: ce autori recunoaşteţi, ce autori aţi citit?

Eminescu între omagiu
şi blasfemie

„Invitaţi la spectacolul de gală pentru decernarea
Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu Mircea Dinescu,
Şerban Foarţă, Emil Brumaru, Adrian Popescu, Nicolae Manolescu,
Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Călinescu,
Mircea A. Diaconu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Spiridon,
Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Valeriu Stancu,
Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Marius Chelaru,
Daniel Corbu, Dumitru Ţiganiuc, Dumitru Ignat, Emanoil Marcu“

  • Îi cunoaşteţi ca autori?

  • Puteţi spune ceva reprezentativ despre aceşti autori?

  • Îi consideraţi importanţi pentru literatura română contemporană?

  • I-aţi citit?

„Nominalizaţii la premiul Opera Omnia sunt Cristian Simionescu, Ion Mircea, Nora Iuga, Dinu Flămând, Nicolae Prelipceanu. Valoarea premiului acordat de Primăria Botoşani împreună cu UPC România este de 6.000 de lei. Nominalizaţii la Premiul Opera Prima sunt Svetlana Cârstean, Aida Hancer, Cătălina Cadinoiu, Florin Caragiu şi Daniela Popa. Premiul pentru tinerii scriitori este acordat de Ministerul Culturii.“ (Ioana Matfeev, România liberă, ediţia on-line, sâmbătă 10 ian. 2009)

PS
Premiul Opera Omnia a fost atribuit poetului botoşănean Cristian Simionescu, Premiul Opera Prima botoşănencei Svetlanei Cârstean. O decizie înţeleaptă!

Accesaţi şi:

Publicat de la 2 comentarii:
Etichete: , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)