luni, 9 februarie 2009

1990. GDS şi infiltrarea în centrele de putere. Comitetul cetăţenesc pentru independenţa Radioteleviziunii


Comitetul cetăţenesc pentru independenţa Radioteleviziunii

Act de constituire

Din iniţiativa Grupului pentru dialog social, astăzi 25 februarie 1990 s-a constituit „Comitetul cetăţenesc pentru independenţa Radioteleviziunii“.

Acesta este un organism autonom, non-guvernamental, reprezentând în mod direct opinia publică.

Scopul general al Comitetului este acela de a contribui la dobîndirea de către Radioteleviziune, a unui statut de independenţă efectivă, şi la respecta­rea acestui statut de către toate instituţiile politice şi sociale.

Din iniţiativa Grupului pentru Dialog Social, duminică 25 februarie 1990, în localul Sindicatului Şoferilor din Bucureşti a avut loc o adunare cetăţenească dedicată unor probleme actuale ale Radiotelevi­ziunii Române. Răspunzînd apelului lan­sat de Grup, numeroase organizaţii şi-au trimis reprezentanţii, acreditaţi cu man­date scrise. Au fost prezenţi delegaţi ai sindicatelor din unele mari întreprinderi – I.C.E.M.E.N.E.R.G., Electronica, 23 Au­gust, Aerofina, I.C.P.M. Semiconductoare – ai altor organizaţii ca Liga studenţilor, Liga Naţională a femeilor, Mişcarea pentru democraţie şi drept, Institutul de geo­fizică şi geologie, Asociaţia interpreţilor şi traducătorilor, Confederaţia Frăţia ş.a.

În numele Grupului pentru Dialog So­cial adunarea a fost deschisă de Pavel Câmpeanu, care a fost ales să conducă dezbaterile. La discuţiile care au decurs într-un spirit constructiv, de responsabili­tate, au luat parte printre alţii domnii: Nicolae Bădiţă, de la I.C.E.M.E.N.E.R.G., Dumitru Iuga, preşedintele sindicatelor lucrătorilor din Radioteleviziunea Româ­nă, Dr. Leru Dan Alexandru, preşedin­tele sindicatului independent al medici­lor, Gherbea Mihai de la I.N.M.T., doam­nele Dinulescu Ioana de la Studioul de radio Craiova, Barac Anca de la I.C.P.M. şi alţii.
Cei prezenţi au adoptat actul de consti­tuire a Comitetului cetăţenesc pentru independenţa Radioteleviziunii, semnîndu-l în numele organizaţiilor pe care le repre­zintă. „Scopul general al Comitetului – stipulează documentul – este acela de a contribui la dobîndirea de către Radio­televiziune a unui statut de independenţă efectivă şi la respectarea acestui statut de către toate instituţiile politice şi socia­le.“

Comitetul şi-a ales un birou format din şapte membri şi a constituit trei comisii de lucru:
— Comisia pentru abrogarea vechii legi a Radioteleviziunii şi pentru pregătirea pro­iectului unei noi legi a Radioteleviziunii;
— Comisia pentru primenirea persona­lului Radioteleviziunii;
— Comisia pentru cooperarea cu condu­cerea Radioteleviziunii şi cu sindicatul lu­crătorilor Radioteleviziunii.

Secretariatul Comitetului funcţionează în localul Sindicatului Şoferilor din Bucu­reşti, strada Ing. Anghel Saligny nr. 2, telefon 15 38 89.

Următoarea întrunire a Comitetului va avea loc în aceeaşi sală, duminică 4 martie 1990, ora 10 a.m.

Revista 22, Anul I, nr. 7, 2 martie 1990
Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)