miercuri, 11 februarie 2009

Document privind descoperirea victimelor terorii sovietice în Basarabia (septembrie 1941)


Document privind descoperirea victimelor terorii sovietice în Basarabia (septembrie 1941)


COPIE de pe raportul radio Chişinău Nr. Of. 5444

În partea din fund a curţii fostului local al consulatului Ita­lian din Chişinău Str. Viilor nr. 97 devenit în timpul regimului sovietic central al N.K.V.D.-ului local, în prezent distrus complet, într-un loc îngrădit cu scînduri înalte s-au descoperit două gropi mari şi altele mai mici în care au fost îngropate ultimele victime ale N.K.V.D.-ului, execuţia se făcea în beciul fostului consulat, unde sînt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit două tărgi pline de sînge.

Primele cercetări au început în ziua de 4 Septembrie a.c, au dus după săpături intense la deshumarea a 85 de cadavre, dintre care un grup de 15 persoane aruncate într-o groapă comună, aveau mîinile şi pînă chiar şi picioarele legate. Unele cadavre erau în costume sumare (pijama, cămăşi de noapte) ceea ce denotă că erau ridicaţi în timpul nopţii de acasă şi executaţi imediat fără a fi cercetaţi. S-au găsit deasemenea şepci de elevi, un grup de 6 cefe­rişti, 2 preoţi.

După sentinţele de condamnare s-a putut identifica fraţii Petre şi Pavel Tânţu, Cernovschi, fost şefi de secţie de gar­dieni publici în Chişinău, ceferiştii: Pîslaru Ion, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă, Ene Grigore, Schimba Nicolae, Vieru Dimitrie şi Guţu Teodor şi Filipinco David, Melentievici şi Sevcenco. După anumite indicaţiuni s-a identificat şi unul dintre preoţi care ar fi fostul fruntaş legionar Gheorghe Tudorache. În ziua de 7 septem­brie orele 12, a avut loc înmormîntarea a 74 victime la cimitirul ortodox.

S-a oficiat un serviciu religios de un sobor de preoţi, în frunte cu mitropolitul Bălan al Ardealului, Efrem Tigineanu, loco­tenent mitropolitan al Basarabiei şi Vasile Lăzărescu, episcop al Timişoarei. După efectuarea serviciului religios, mitropolitul Bălan a ţinut o cuvîntare.

Morţii au fost băgaţi în sicrie înpodobite cu flori şi aranjate în care cu boi. La ceremonia funerară au asistat reprezentanţii autorităţilor civile şi militare. în prezent s-a descoperit în subte­ranele palatului metropolitan mai multe scule şi instrumente spe­ciale de tortură unde se foloseau în mod deosebit curentul electric. Acest caz se cercetează.

Inspector de Poliţie,
Paximade Nr. Of. 544

(Arh. Ist. Centr., fond Min. Int., dosar 5342, f. 375)

Document reprodus după Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, p. 185, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1992

Publicat de la
Etichete: , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)