BOMBA: Dan Puric, micul securist: informator la 17 ani! Actorul bun la toate a semnat un angajament cu Securitatea in 1976!

Intr-un interviu care se dorea a fi de periere a maretei personalitati a micului Puric, actorul bun la toate se scapa asupra unei informatii-bomba (pentru ticalosii de pe bloguri ). Chiar daca a ramas neobservata de intervievatoarea de la Q Magazine care, probabil, statea tremurand cu carnetelul pe genunchi in fata “maestrului”, aceasta a facut deja valuri printre fostii detinuti politici vrajiti de farmecele actorului, din cauza gravitatii ei. Si anume: ca marele “anti-comunist” Dan Puric a semnat un angajament cu Securitatea inca de pe bancile scolii, pe cand era elev in clasa a XI-a, la Liceul de Arte Plastice Nicolae N. Tonitza (din pacate pentru ce scriu, acelasi liceu pe care l-am urmat si eu din clasa a V-a). Bun-bun, nu-i problema. Oameni suntem… Baietelul Puric, moralistul in pilde de azi, avea doar 17 anisori, varsta la care Labis era deja faimos. Unii stiau ce fac la varsta asta, mai ales cand erau activi prin UTC. Altii, la acelasi liceu, refuzasera sa intre in UTC, pentru a fi pusi la index de secretarul de partid al scolii. Chestiune de optiuni. Dar chiar si la 17 anisori, UTC-istii auzisera, cred eu, de Securitate… Stiau sa citeasca, stiau, poate, sa si toarne… Dupa cum spuneam, nu-i problema. Oportunist sa fii, noroc sa ai. Dar de ce a tacut pana acum? 20 de ani!?

Si ar mai fi ceva de spus: de la data semnarii angajamentului cu Securitatea, respectiv anul 1976, pana la caderea regimului, in 1989, au trecut 13 ani. Ce s-a intamplat in toata aceasta perioada? Dar dupa?

Poate de aia il tot invita ziaristul bun la toti mogulii, Robert Turcescu, sa faca show-biz “crestin” pe unde-apuca. Poate de-aia pildosul Puric este membru de seama intr-o organizatie para-masonica alaturi de un Serghei Celac sau de un altul care se viseaza prim-ministru… Poate de-asta ma tot injura pe mine, cel care a lansat campania “Voci curate” in presa si “societatea civila”, lasata cu ceva deconspirati mai mult sau mai putin expirati (de unde mi se si trag toate ) si care mai si stie ce si cum chiar de la surse, cum ii sta bine oricarui ziarist profesionist.

In fine. Fie iertat! Iata pseudo-confesiunea ortho-show-man-ului, scapata printre randuri, dupa 20 de ani, si observata de ochiul ager al vulturilor de la NapocaNews (Sa traiti bine! ). Chiar daca “scurgerea” a fost aranjata de experta in obtinerea si prelucrarea informatiilor Floriana Jucan, directoarea Q Magazine, e de pomina.

UPDATE: Aflu de la cineva care are stomacul mai tare si s-a uitat ieri seara pana la capat la “noua” emisiune a lui Turcescu cu “noul” Puric, “confesatorul”, ca s-a tratat din fuga, prin aruncare in derizoriu, si aceasta tema. Acum e absolut clar: s-a ajuns la Dosarul sau de la CNSAS. Iar “baietii destepti” si-au dat seama ca singura scapare este plasarea subiectului in presa chiar de catre el, prin agenti prestabiliti, pentru a se putea controla nivelul “scurgerii”. Clasic, ca sa zic asa. Ceea ce inseamna ca baietii “e” activi. Nu m-ar mira ca Dosarul sa fie ultra-periat…


NapocaNews: În cadrul unui interviu acordat de Dan Puric publicaţiei QMagazine şi publicat în 1 octombrie 2010, artistul mărturiseşte că la doar 17 a semnat un angajament cu Securitatea:

Eveline Păuna: Vorbiţi în pilde. Deşi aveţi doar – da, doar – 51 de ani. Cum este Dan Puric… nu la 50, ci la aceşti 50 şi unu de ani?

Dan Puric: Timpul meu este un timp al unei vârste prelungite. Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist…

Sursa: http://roncea.ro/2010/10/05/bomba-dan-puric-micul-securist-informator-la-17-ani-actorul-bun-la-toate-a-semnat-un-angajament-cu-securitatea-inca-din-clasa-a-xi-a-de-liceu/

Cezar Ivănescu, interviu inedit, 8 februarie 2008, Jurnalul Naţional: Pentru mine nu există dubii, în ceea ce priveşte dosarul meu

„Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...“

Jurnalul Naţional: Dle Cezar Ivănescu, aţi incercat să luaţi legătura cu un alt membru al Colegiului CNSAS?
CEZAR IVĂNESCU: Nu. Cu ei nu se poate lua legătura, ei sunt stat în stat, organizaţie conspirativă. Eu sunt, de fapt, în greva foamei de pe 29 ianuarie, orele 16 după-amiază, când am primit ştirea. De atunci nu mai mănânc nimic, beau apa, cafea şi fumez, însă vreau să-mi revin treptat treptat, să mănânc, fiindcă am de dus o bătălie...

JN: Nu aţi mâncat nimic nimic de atunci?
CI: Nu, mă salvează cafeaua, ea mă ţine pe picioare. Greva foamei la Uniunea Scriitorilor a fost doar pentru a obţine un lucru legal, anume acel comunicat oficial pe care l-a dat Uniunea Scriitorilor către CNSAS, să se pronunţe auspra dosarului.

JN: Şi nu v-a fost deloc rău zilele astea?
CI: Rău în ce sens, mă simt ameţit, m-a ajuns oboseala şi am clacat.

JN: Dar dvs aţi spus că aţi vorbit cu Nicolae Manolescu care v-a convins să o întrerupeţi... dvs nu aţi întrerupt-o?
CI: În sensul că n-am rămas să dorm acolo, la Uniune... dar n-am putut să mănânc, n-aş vrea să fac paradă şi caz din asta... mâine (n. red. 9 februarie 2008) sunt sigur că voi fi pe picioare.

JN: Când spuneţi că presa a dat o ştire falsă, la ce vă referiţi? La faptul că CNSAS nu ar fi dat nici un verdict de poliţie politică sau că verdictul ar fi fost dat şi îl contestaţi?
C I: Pentru a se comunica acestă ştire, trebuia dat mai întâi un verdict oficial din partea CNSAS, or aşa ceva nu există. Nu numai că nu există, dar această instituţie, indiferent că o blamăm sau o admirăm, funcţionează după o lege... or legea spune că respectivul cetăţean care a făcut o cerere (particulară sau oficială) să-şi consulte dosarul personal, trebuie să urmeze o cale: chemarea să spre audiere la CNSAS, discuţie cu persoana respectivă în care i se arată dosarul şi i se administrează probele. Apoi i se comunică oficial în plic închis verdictul dat de CNSAS, apoi persoana are dreptul să conteste în timp legal la CNSAS acest verdict, dacă CNSAS nu-l satisface, are dreptul să atace la Curtea de Apel această sentinţă şi abia apoi, prin biroul oficial, CNSAS comunică presei... or ei nu au îndeplinit nimic din ce am zis mai sus.

JN: Atâta timp cât CNSAS nu s-a pronunţat oficial pe cazul dvs., la ora la care funcţiona, putem să presupunem că acest verdict este o invenţie...
CI: Eu asta susţin şi am atras atenţia ziariştilor care mi-au dat telefon că sunt în culpă şi că vor trece pe lista mea de publicaţii pe care le voi chema în instanţă.

J.N.: În momentul în care aţi aflat că presa scrie asta, nu aţi avut impulsul să mergeţi la sediul CNSAS, să vorbiţi cu membrii Colegiului? Ar fi fost o reacţie firească...
C. I.: Nici nu ştiu unde e sediul nou, ştiind ce indivizi sunt acolo, eu acolo nu merg decât însoţit de avocaţii mei, de presă şi eventual de poliţie.

JN: Dvs. credeţi că presa a inventat ştirea sau că sursele din CNSAS au minţit?
CI: Eu cred că persoana care a făcut această intoxicare se numeşte Mircea Dinescu. El, în emisiunea “Tănase şi Dinescu” (vineri, 1.02.2008 şi vineri, 8.02.2008), m-a atacat direct... el ca membru în colegiul CNSAS, spunând că în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu securitatea, deci el s-a devoalat singur ca fiind acea sursă din CNSAS care a intoxicat presa.

JN: Presa nu prea are o vină, el ar putea să aibă o vină...
CI: Presa trebuie să se apere în instanţă, divulgând sursa... aceasta agenţie Newsin, care a publicat prima ştirea. La acea oră, în care funcţiona CNSAS-ul, prezenţa dlui Mircea Dinescu era ilegală. El este fost membru de partid, secretar de UTC la Uniunea Scriitorilor, absolvent de academie marxist leninistă Ştefan Gheorghiu şi soldat fruntaş la securitate... în instantă o să fie obligat să vină şi cu livretul.

JN: Aveti probe că a fost securist?
CI: Eu susţin asta şi sper să pot demonstra în instanţă.

JN: Dinescu spune despre dvs. in direct că aţi colaborat cu securitatea, dvs acelaşi lucru despre el... asta miroase şi a răfuială personală... Când au început disensiunile dintre dvs. şi Dinescu?
CI: Cam de 30 şi ceva de ani ţin.

[…]

JN: „Cotidianul” a scris, pe surse, că de fapt CNSAS v-ar fi chemat la audiere, însă dvs. aţi refuzat.
C.I.: Eu vă dau răspunsul oficial: „Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica eventualele colaborări ale membrilor consiliului USR cu securitatea. Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară cu cât din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referioare la dl. Cezar Ivănescu, membru al consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS, comitetul director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri CNSAS a unor date din dosarele personale ale membrilor” .

În dimineata zilei de marţi, dl Manolescu mi-a zis că a luat legătura cu Cazimir Ionescu şi cu alt domn Buchet, iar eu am dedus din spusele dumnealui că se mergea cu ignoranţa atât de departe, încât nu se ştia dacă eu am dosar. Totul este emanaţia acestui individ, a lui Mircea Dinescu, şi o perdea de fum aruncată cu un anumit scop: de a tulbura apele presei şi a ascunde ce scrie presa ieseană despre adevăraţii informatori ai securităţii.

JN: Fără nici o aluzie la cazul dvs., vă spun că de multe ori presa a dat pe surse cine urma să primească verdict din partea CNSAS ca apoi să se adeverească.
C.I.: Pentru mine nu există dubii, în ceea ce priveşte dosarul meu.

J.N.: Veţi sta în greva foamei până o să vă vedeţi dosarul?
C.I.: O să încerc în seara asta să gust câte ceva, să nu clachez fizic. Eu am o probă irefutabilă prin „Cartea albă a Securitatii”, de Mihai Pelin, prietenul meu, în care există un capitol destul de mare despre mine. El mi-a spus că există un dosar de urmărire cu mine.

J.N.: Aţi încercat să vă vedeţi dosarul de urmărit?
C. I.: Trebuie să spun că n-am dorit să fac acest demers, fiindcă eu stiam pe mulţi care mă turnaseră, din nefericire, dintre persoanele apropiate de mine. Sub diferite motive sau forme, veneau şi-mi spuneau: „iartă-mă, te-am turnat la securitate“. Ei, m-a ajuns greaţa, cum se poate să-ţi vină prietenul şi să-ţi plângă în braţe! Aveam un răspuns pentru toţi, nu contează, ce vorbeam eu pe faţă, nu putea să fie mai puţin grav decât ce turnaţi voi. Eu nu-i condamn, au fost mai slabi şi au cedat. De aceea nu am vrut să scotocesc în aceste miasme ale trecutului, am zis cine m-a turnat să-i fie de bine, bine că am reuşit să supravieţuiesc.

J.N.: Spuneţi că în ’61 au încercat să vă racoleze...
C.I.: Eu am mărturisit în cartea mea, „Timpul asasinilor”, carte despre moartea lui Labiş, că student în Iaşi fiind, un domn maior Ionescu a încercat să mă persuadeze...

J.N.: Cum a încercat securitatea să vă convingă?
C.I.: Eu eram prieten cu profesorul universitar Alexandru Husar, care a fost expluzat pe motive politice de la Cluj la Iaşi, trăieşte si azi. El era profesor de estetică, iar ei voiau de la mine să-i cer cu împrumut cursurile de estetică şi să le duc lor – poate descoperă ceva grav, să poată să-l bage în puşcărie... ei voiau enunţurile reactionare din curs. Şi ca să mă persuadeze respectivul maior a scos un caiet şi mi-a zis „Uitaţi că nu suntem aşa cum zice lumea, aici este caietul de poezii al lui Labiş, care conţine versuri anticomuniste, scrise de mână. Noi ştiam că Labiş scrie aşa dar nu l-am arestat“. Asta în mintea lui probabil că a fost o cale ca să-mi arate că pot avea încredere în ei.

J.N.: Deci numai astfel au încercat să vă convingă, spunându-vă că ei sunt toleranţi... nu v-au promis anumite avantaje, că vă vor publica cărţile.
C.I.: Numai aşa.

J.N.: Au mai fost situaţii în care au încercat să vă racoleze?
C.I.: Niciodată. S-au lămurit cu cine au de-a face, fiindcă evoluţia mea socială era tot mai radicală.

J.N.: Susţineti că în ’87 aţi fost dat în consemn USLA. Când aţi aflat asta?
C.I.: Am aflat după revoluţie de la Mihai Pelin.

J.N.: Nu ştiaţi pe vremea aceea...
C.I.: Nu. Ştiti ce însemna asta? Dacă eu m-aş fi cherchelit şi mă apropiam de Ceauşescu, mă împuşcau.

J.N.: Au existat situaţii în care să vă fi putut apropia de Ceauşescu?
C. I.: Nu, însă aia era o instituţie bolnavă.

J.N.: Ati avut vreodată probleme din cauza asta?
C.I.: Marginalizare, sărăcie. Îmi publicau greu cărţile. Eu am debutat în ’68 şi am stat 7 ani de zile până să public a doua carte. La revoluţia culturală, eram şomer. Până să fiu cel mai apropiat om de Marin Preda, am stat pe tusă. Şi desi se ştia că sunt poetul preferat al lui Preda şi singurul poet contemporan cu el despre care Preda a spus că sunt un mare poet... cu toate astea, eram marginalizat, sărac. Eu n-am avut niciodată funcţie, fiindcă nefiind membru de partid, nu aveam cum. Din 2000 încoace sunt membru în Consiliul Scritorilor şi am fost unul dintre iniţiatorii acestui demers de a comunica dacă unul dintre noi a colaborat cu securitatea, ca să nu ne mai trezim cu un alt scandal ca cel cu Eugen Uricariu. Până acum, n-am primit decât nouă răspunsuri oficiale de non-colaborare.

J.N.: Aţi intentat proces împotriva presei şi a lui Mircea Dinescu?
C.I.: În scurt timp, voi da telefoanele avocaţilor meu şi numai ei vor vorbi despre asta.

J.N.: Presa scrie ce prinde, nu cred să fi fost o conspiraţie la nivelul întregii redacţii.
C.I.: Dar ziaristul nu trebuie să fie şi responsabil? Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...

Interviu acordat prin telefon ziaristei Sidonia Silian de la Jurnalul Naţional, 8 februarie 2008.
Textul nu a fost publicat. Cezar Ivănescu a decis că este un „interviu ratat“ în sensul
că textul scris nu includea decât o mică partea din afirmaţiile făcute prin telefon.

SURSA:

http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2010/06/cezar-ivanescu-interviu-inedit-8.html

FII ALATURI DE NOI! SEMNEAZA APELUL PENTRU SCRIITORUL CEZAR IVĂNESCU

SCRISOARE DESCHISĂ

Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu
Parlamentului României
Domnului Preşedinte al Colegiului CNSAS Dragoş Petrescu
Domnului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu
Societăţii Civile din România

La 24 aprilie 2008 a încetat din viaţă, în mod neaşteptat şi în condiţii încă neelucidate, unul dintre marii scriitori români contemporani, Cezar Ivănescu. Suspiciunile privind moartea poetului sunt legate, pe de o parte, de o serie de culpe medicale, cu totul stranii (pentru că nu este vorba de o singură greşeală, ci de un şir întreg de erori, parcă bine coordonate), iar, pe de altă parte, de înscenarea pusă la cale împotriva lui la sfârşitul lunii ianuarie 2008.
Zvonul infamant transmis de agenţia de ştiri NewsIn, referitor la existenţa unui verdict de poliţie politică pronunţat de CNSAS în cazul lui Cezar Ivănescu şi aceeaşi afirmaţie defăimătoare repetată pe un post de televiziune, două zile mai târziu, de dl Mircea Dinescu, membru CNSAS, au fost rapid preluate şi difuzate, fără discernământ şi fără o minimă cercetare, de aproape toate canalele de ştiri, ducând la declanşarea unui scandal mediatic de proporţii.
Dacă declaraţia dlui M. Dinescu îşi găseşte o explicaţie (psihologică) în sentimentele de inamiciţie pe care acesta i le purta de zeci de ani lui Cezar Ivănescu (animozităţile dintre ei constituind deja un fapt de istorie literară), rămân în schimb cu totul de neînţeles urgenţa şi lipsa de profesionalism cu care a reacţionat cea mai mare parte a presei.
În lipsa oricărui document oficial care să probeze temeiul acestei acuzaţii şi având în vedere că mediatizarea ei necontrolată a avut consecinţe dintre cele mai grave, nu putem decât să o considerăm calomnioasă şi să solicităm instituţiilor abilitate să facă lumină în acest caz.
O anchetă realizată de Jurnalul Naţional din 12.02.2008 (“Cezar Ivanescu, o nebuloasa pentru CNSAS”), este de natură să sugereze amploarea acţiunii de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice pusă în operă pentru denigrarea lui Cezar Ivănescu. Răspunsurile membrilor Colegiului CNSAS – care, în calitatea lor de decidenţi, ar fi trebuit să fie cel mai în măsură să cunoască adevărul – sunt stupefiante: din cei 11 membri, 4 nu ştiu dacă s-a dat vreun verdict, alţi 4 afirmă că nu s-a dat niciun verdict, unul refuză orice comentariu, încă unul declară că nici nu ştie, nici nu vrea să comenteze. 10 din cei 11 membri ai Colegiului CNSAS nu-şi amintesc exact când a avut loc şedinţa în care s-a discutat cazul poetului Cezar Ivănescu. Din cei 11 membri CNSAS unul singur (Mircea Dinescu, aflat la Paris în acea perioadă!) afirmă existenţa verdictului de colaborare cu fosta Securitate şi cunoaşte exact data şedinţei.
Urgenţa unei clarificări autorizate a cazului Cezar Ivănescu, validată prin prezentarea şi publicarea documentelor doveditoare, este cu atât mai mare cu cât culpa celor implicaţi în colportarea falsei ştiri a avut urmări de o gravitate extremă: pe fondul traumei provocate de compromiterea sa publică, al tensiunii în care a trăit în ultimele luni în încercarea disperată de a-şi demonstra nevinovăţia, starea de sănătate a poetului s-a înrăutăţit dramatic, pentru ca, în cele din urmă, el să se stingă răpus de o acută suferinţă cardiacă.

Hotărârea de a solicita CNSAS să verifice dosarele membrilor din conducerea USR, luată în 2006 de Consiliul USR, fusese aprobată cu entuziasm şi votată de Cezar Ivănescu însuşi. În urma acestei decizii, toată corespondenţa, adresele, înştiinţările şi orice alt act emis de CNSAS referitor la oricare dintre persoanele supuse verificării soseau în mod oficial pe adresa USR (de altfel, până la data de 4.02.2008, veniseră doar 9 decizii din 67 solicitări, aşadar CNSAS a verificat doar 9 persoane din conducerea USR, pe parcursul unui întreg an). De aceea, conducerea USR, căreia nu-i parvenise niciun astfel de document, era obligată moral şi statutar să declare public acest lucru. Conform Statutului USR (cap. 1, art. 1, art. 2, art. 5, art. 7, art. 36), atât Conducerea USR, cât şi Directorul de Imagine al USR erau obligaţi să adopte o atitudine tranşantă în mod direct şi imediat, fie printr-o conferinţă de presă, fie printr-un comunicat de presă în care să indice cu fermitate adevărul şi anume faptul că USR nu a primit o hârtie oficială în cazul Cezar Ivănescu.
În absenţa unei asemenea atitudini, pe 4 februarie a.c., poetul se vede constrâns să recurgă la o formă radicală de protest, declarând greva foamei la Sala cu Oglinzi a USR, cu intenţia de a-i determina pe cei în cunoştinţă de cauză să recunoască public adevărul.
Sub presiunea gestului său de protest, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România redactează, în cele din urmă, un comunicat în care se afirmă că dialogul cu CNSAS este necesar din cauza „apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS”, recunoscând astfel că nu este în posesia niciunui document incriminant. Această declaraţie târzie (şi forţată de împrejurări), publicată numai pe site-ul USR, a trecut însă neobservată, dată fiind lipsa oricărei alte forme de mediatizare, dar şi formularea ei confuză şi ezitantă.
Tot cu această ocazie, Cezar Ivănescu – în calitate de membru al USR şi al Consiliului de conducere al acesteia – a înaintat un memoriu Preşedintelui USR Nicolae Manolescu şi un altul – în calitate de Cetăţean român şi de membru al Ordinului Steaua României în grad de Comandor – Preşedintelui României Traian Băsescu (nr. 2994/4.02.2008, Administraţia Prezidenţială, Registratura Generală). A murit însă fără să fi primit vreun răspuns la întâmpinările sale, trimise şi înregistrate legal, conform legislaţiei în vigoare, fără a-şi vedea dosarul/dosarele de la CNSAS, fără ca măcar o instituţie a Statului Român, democrat, european, să-i dea de ştire că ar fi luat notă de petiţiile sale.
După moartea sa, campania de denigrare a continuat cu aceeaşi forţă. Chiar a doua zi după tragicul eveniment câţiva scriitori şi critici îşi exprimau regretele ipocrite, grăbindu-se să adauge că era o persoană „incomodă”. Nu se specifică însă din ce motiv şi, mai ales pentru cine era incomod Cezar Ivănescu. Unul din scriitorii care a făcut această mărturisire recunoaşte totuşi că nu a avut „niciun fel de relaţie cu poetul. Nu era un om deosebit de plăcut. Am avut informaţii indirecte în ceea ce îl priveşte.” Din nou acuzaţii „după ureche” încheiate cu o afirmaţie infamantă, potrivit căreia ultimele informaţii despre poet, care făceau referire la colaborarea acestuia cu fosta Securitate, "au lăsat tuturor un gust amar”. În acelaşi timp, o mare parte a presei scrise şi audio-vizuale a preluat, chiar în anunţul mortuar, formula privind "verdictul de colaborare cu Securitatea ", căutând parcă s-o fixeze bine in mintea publicului neştiutor. Ca de altfel o seamă de personaje din mediul cultural, culminând cu declaraţia pe Mediafax a dlui Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor („Sigur, lucrul care a marcat într-un fel ultima perioadă a existenţei lui a fost decizia CNSAS cu privire la colaborarea sa cu Securitatea”), care, fără să se informeze, aşa cum l-ar fi obligat statutul său de înalt funcţionar al statului, a repetat şi a difuzat minciuna, oferindu-i astfel valoare oficială!
Şi în faţa acestor atacuri USR a păstrat o tăcere glacială, deşi, reamintim, dezminţise prin comunicat oficial zvonul respectiv şi deşi unii dintre cei care au continuat să-l propage sunt membri ai breslei scriitoriceşti.
Singurul document oficial redactat cu această tragică ocazie a fost un scurt necrolog publicat pe site-ul USR, care conţine însă o insinuare otrăvită ("dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa" etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje în viaţa poetului. La ce fel de „sinuozităţi biografice” s-ar putea gândi cititorii neavizaţi – în contextul actual, când acuzaţia de poliţie politică n-a fost dezminţită de nicio sursă autorizată – dacă nu chiar la pactul cu diavolul de care este învinovăţit?
Poetul Cezar Ivănescu a murit umilit în propria ţară, ucis fizic, moral şi social de atacurile nedemne îndreptate asupra sa în foc încrucişat, care au urmărit să-l elimine din viaţa publică, precum, odinioară, pe Eminescu şi Labiş. Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritaţii lauri, triada tragică a poeţilor de geniu veniţi din Moldova ca să moară la Bucureşti.
Din tot ce a rămas în manuscris rezultă în mod zguduitor cât de mult a suferit Cezar Ivănescu din cauza acuzaţiilor „pe surse“ (niciodată probate!) la care a fost supus, în locul recunoaşterii cuvenite, atât a valorii sale ca autor, cât şi a valorii sale ca model uman, de existenţă exemplară.
Revelator în acest sens, precum şi pentru forţa cu care a luptat până la capăt pentru a-şi dovedi nevinovăţia, este următorul pasaj dintr-o ultima scrisoare, postumă, adresată Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României şi de Şef al Ordinului Steaua României.

„Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.

În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conform căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic.[…]

Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.
Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.

Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi d-voastră mai bine sub ocupaţia cui.

Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.

Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnul Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.

Cu cele mai bune sentimente,
Cezar Ivănescu.“

Cât de enormă şi de revoltătoare este învinuirea de colaborare în cazul lui Cezar Ivănescu reiese fără echivoc din datele biografiei sale, constituind tot atâtea argumente faptice pentru o viitoare judecată a istoriei literare, când acuzatorii înşişi vor fi judecaţi.

În timpul regimului comunist poetul a trăit şi şi-a scris cea mai mare parte a operei într-o stare apăsătoare de sărăcie, pe care şi-a asumat-o însă cu demnitate – angajat fiind doar cu jumătate de normă la revista „Luceafărul”; în această neagră perioadă nu s-a bucurat de niciun fel de funcţii sau privilegii – precum unii dintre inchizitorii săi de astăzi –, dimpotrivă, a fost constant marginalizat şi ţinut într-un con de umbră, atât de liderii comunişti, cât şi de mai mărunţii lor executanţi; a declarat în trei rânduri greva foamei (în perioada anilor '60, în 1983 şi în 1986), cu un curaj sinucigaş pentru vremurile acelea, mai ales că gesturile sale repetate de protest n-au fost niciodată susţinute de forţe din afara ţării (aşa cum s-a întâmplat cu unii dintre „dizidenţii” cu patalama de astăzi, cărora, cu toată teroarea comunistă, nu li s-a clintit un fir de păr de pe cap).

Cartea Albă a Securităţii, publicată sub coordonarea lui Mihai Pelin, conţine pasaje mai mult decât edificatoare privind comportamentul său curajos şi exemplar, precum şi sinteze ale formelor de represiune la care era supus în regimul comunist de către Securitate: „Prin conducerea redacţiei se vor lua măsuri de îndepărtare a acestuia din locurile unde au loc acţiuni publice organizate sau unde este prezentă conducerea de partid şi de stat. Asigurarea sa cu sprijinul organelor de investigaţii şi, la nevoie, cu cele de miliţie, pe perioada desfăşurării acţiunii. Darea sa în consemn la USLA. Şi Direcţia a V-a.“ (Cartea Albă a Securităţii, Ed. Presa Românească, Bucureşti, 1996).

În noua societate democratică, Cezar Ivănescu devine primul grevist al foamei în momentul în care, la 5 ianuarie 1990, Mircea Dinescu, proaspăt recompensat pentru activitatea sa „revoluţionară” cu învestitura de Preşedinte al USR, îl dă afară abuziv din colectivul de redacţie al revistei „Luceafărul” („Am fost singurul ziarist dat afară din presă – declara în ianuarie 2008 Cezar Ivănescu rememorând acest episod. Nu s-a luat atunci atitudine faţă de Ion Gheorghe, care a scris atâtea laude lui Ceauşescu, şi nici faţă de Titus Popovici, care a făcut parte din Comitetul Central al PCR ); tot în 1990 este maltratat în timpul mineriadei din iunie, când indivizi travestiţi în „ortaci” îl trimit în stare gravă la Spitalul de Urgenţă.

În comunism, ca şi în postcomunism, Cezar Ivănescu a luptat întotdeauna de unul singur împotriva ideologiilor nocive, a minciunii proliferante, a contrafacerilor valorice şi a imposturii generalizate, împotrivindu-se unei maşinării infernale, care, în cele din urmă, l-a spulberat. Ce nu au reuşit comuniştii, care s-au mulţumit să-l împingă la marginea vieţii literare şi sociale, dar nu l-au lichidat fizic, au izbutit, într-un elan de furie primitivă, urmaşii lor, „democraţii” de astăzi.

Deşi în ce priveşte persoana lui Cezar Ivănescu nicio reparaţie nu mai este posibilă, dat fiind faptul irevocabil al morţii sale, memoria sa trebuie să rămână nepătată aşa cum a fost poetul însuşi de-a lungul întregii sale vieţi.

De aceea, considerăm prin prezenta că atât Uniunea Scriitorilor cât şi Preşedinţia României, cărora poetul le-a adresat cereri şi memorii în legătură cu defăimarea sa, sunt datoare cu un răspuns oficial, scris, cu dreptul de a fi făcut public, în presă şi în media, adresat opiniei publice româneşti, şi, nu în ultimul rând, familiei, prietenilor şi admiratorilor săi. Aşa este democratic, aşa este corect şi moral, într-o societate în care demnităţile publice sunt obţinute sub imperativul funcţionării legale a instituţiilor publice şi a dreptului la informare corectă şi nemijlocită a cetăţeanului, cu atât mai mult atunci când este vorba de personalităţi care, prin întreaga lor activitate, au contribuit la faima României şi la cunoaşterea de sine a poporului român.

Ţinând cont de faptul că trăim într-o ţară membră a Uniunii Europene în care drepturile cetăţenilor ar trebui să fie integral garantate, atât de o Constituţie modernă, cât şi de un principiu fundamental în democraţie – acela al prezumţiei de nevinovăţie –, se impune, de asemenea, o luare de poziţie oficială, fermă şi imediată a Biroului de presă al CNSAS. O atare declaraţie ar fi salvat de la moarte o personalitate de geniu, de talie mondială, şi ar fi devenit, în acelaşi timp, dovada incontestabilă a faptului că CNSAS-ul este o instituţie reală, activă, care funcţionează în deplină armonie cu legile unui stat de drept.

Solicităm Preşedintelui României Traian Băsescu, Conducerii Uniunii Scriitorilor şi Preşedintelui Nicolae Manolescu, precum şi Conducerii CNSAS, să dea răspunsuri clare şi precise, în legătură cu cele două cereri şi memorii trimise de Cezar Ivănescu, în timpul vieţii, la care nici post-mortem nu s-a primit vreun răspuns.

Acordăm instituţiilor în cauză, încă o dată, termenul prevăzut de lege pentru datoria de a răspunde la petiţiile cetăţenilor.

Alături de noi, opinia publică românească este interesată să afle acest răspuns.

Anexăm cele două petiţii înaintate de poet Preşedinţiei României şi Conducerii Uniunii Scriitorilor, Preşedintelui Nicolae Manolescu.

Drept pentru care semnăm.

1. Ion Murgeanu, scriitor, membru al USR, Bucureşti
2. Gabriela Creţan, scriitor, membru al USR, cercetător ştiinţific, Bucureşti
3. Gelu Alecu, sociolog, Bucureşti
4. Clara Aruştei, inginer, Bucureşti
5. Magda Ursache, scriitor, critic literar, membru al USR, Iaşi
6. Petru Ursache, etnolog, estetician şi istoric literar, prof. univ. dr., Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi
7. Victor Roncea, ziarist, coordonator Asociaţia Civic Media, Bucureşti
8. Valentin Ciuca, critic de artă, membru al UAP Romania, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Iaşi
9. Miron Manega, scriitor, ziarist, Bucureşti
10. George Roncea, ziarist, Bucureşti
11. Simona Modreanu, prof. univ dr., director Editura Junimea, Iaşi
12. Constantin Simirad, conf. univ. dr., ambasador, Iaşi
13. Lucreţia Berzintu, asistent social şi publicist, Israel
14. Maria Oprea Dobrescu, jurnalistă, preşedinta Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România "Europa 21", Bucureşti
15. Marius Dobrescu, scriitor, traducător, redactor-şef al revistei "Prietenul albanezului", Bucureşti
16. Noemi Bomher, conf. dr., Facultatea de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi
17. Corneliu Leu, scriitor, membru al USR, Bucureşti
18. Ion Lazu, scriitor, membru al USR, Bucureşti
19. Lidia Lazu, scriitor, membru al USR, Bucureşti
20. Paula Braga Simenc, traducator, Ljubljana, Slovenia
21. Ion Iancu Vale, jurnalist, Târgovişte
22. Theodor Codreanu, critic şi istoric literar, membru al USR, Filiala Iaşi
23. Marcel Buzea, inginer, Editura Junimea, Iaşi
24. Dr. Mirel Giurgiu-Georg, medic, Frankenthal, Germania
25. Alexandru Cetăţeanu, scriitor, preşedintele Asociaţiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada
26. C.T. Ciubotaru, scriitor, membru al USR, Bacău
27. Teodora Zamfir, secretar de redacţie, Editura Junimea, Iaşi
28. Mihaela Dordea, critic de teatru, scriitor, jurnalist, Bucureşti
29. Mircea Gheorghe, scriitor, membru al Asociatiei canadiene a scriitorilor romani, (ACSR), Canada
30. Ioana Greceanu, scriitor, membru al USR, profesor, Bucureşti
31. Alexandru Mica, scriitor, prof. univ. dr., membru al USR, ambasador, Bucureşti
32. Niculina Oprea, scriitor, membru al USR, consilier juridic in Ministerul Transporturilor, Bucureşti
33. Aurel Podaru, scriitor, orasul Beclean, Bistita-Nasaud
34. Cristinel C. Popa, corespondent Jurnalul Naţional, Iaşi
35. Camelian Propinaţiu, scriitor, Bucureşti
36. Ion Scarlat, profesor de matematică, membru al Asociaţiei Culturale "Mileniul 3" Roşiori
37. Al. Florin Ţene, scriitor, preşedintele Ligii Scriitorilor din România
38. Adrian Urmanov, scriitor, Durham, UK
39. Mihaela Varga, director Editura Maiko, Bucuresti
40. Geo Vasile, scriitor, italienist, membru al USR, Bucureşti
41. N. Georgescu, prof.univ.dr., scriitor, membru al USR, Bucuresti
42. Ancelin ROSETI, scriitor, membru al USR, filiala Bacău
43. Alexandru Pamfil, sculptor, membru al UAP Romania, Galati
44. Victoria Milescu, scriitor, membru al USR, Bucuresti
45. Cristiana Manuela Georgescu, profesor de limba engleză, Piteşti
46. Mircea Drăgănescu, scriitor, membru al USR, profesor Titu-Dâmboviţa
47. Victoriţa Duţu, profesor de matematică, Bucureşti
48. Alecu Ivan Ghilia, scriitor, artist plastic, membru al USR, Bucureşti
49. Maria Doina Bănescu, profesoară, Târgovişte
50. Constantin Bănescu, profesor, Târgovişte
51. Valeria Manta Tăicuţu, profesoară, membră USR filiala Bacău
52. Virginia Mateiaş, jurnalist, Quebec, Canada
53. Anca-Maria Buzea, şef secţie MLR Iaşi,
54. Nicolae Creţu prof. Universitatea "Al.I. Cuza", fost director ed. Junimea Iaşi
55. Ioan Visan, cadru didactic, prozator, Târgovişte
56. Remus Valeriu Giorgioni, scriitor şi jurnalist, Lugoj
57. Mihai Firică, scriitor şi jurnalist, membru al USR - Filiala Craiova
58. Nicolae Coande, scriitor, membru al USR, Craiova
59. Alexandru Petria, scriitor si ziarist, Bistriţa
60. Aura Christi, scriitor, editor, redactor-şef, revista Contemporanul, Bucureşti;
61. Andrei Potlog, editor, Asociaţia EuroPress, Bucureşti;
62. Liuba Potlog, pensionară, Bucureşti;
63. George Anca, conf. dr., scriitor, traducător şi editor, membru al USR, preşedinte Asociaţia Culturală Româno-Indiană
64. Monica Mureşean, scriitor, ziarist, filolog, Bucureşti
65. Nicolae Stan, profesor, dr. în istorie, Târgovişte
66. Ioana Elena Popescu, funcţionar bancar, Iaşi
67. Aurelia Călinescu, artist plastic, membru UAP, Sibiu
68. Melania Florea, farmacist, Bucuresti
69. Ileana Cudalb, scriitor, Canberra, Australia
70. Liviu Antonesei, scriitor, prof. univ. dr., Universitatea "Al.I. Cuza", Iaşi
71. Sorin PALIGA, Dr. (PhD) în filologie, Univ. din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, România
72. Viorel Ilişoi, ziarist, Bucureşti
73. Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, membru al USR, Bucureşti
74. Mihai Stan, Editura Bibliotheca, Societatea Scriitorilor Târgovişteni;
75. Virgil Diaconu, scriitor, membru al USR;
76. Ioan Matiuţ, scriitor, membru al USR;
77. Paulina Popa, scriitor, editor, redactor-şef, revista Semna-Emia, Deva;
78. Dan C. Badea, cercet. şt., Bucureşti
79. Grişa Gherghei, poet, prozator, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania
80. Marin Ifrim, membru al USR, secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană
81. Ion Roşioru, scriitor, membru USR, Filiala Dobrogea, Hârşova
82. Florin Dochia, scriitor, jurnalist, Câmpina
83. Isabela Vasiliu-Scraba, filosof şi istoric al filosofiei, Bucureşti
84. Olimpia Iacob, traducător literar, Satu Mare
85. Andrei Bârza, Sibiu
86. Lamba Claudia Evelin, Sibiu
87. George Ioniţă, scriitor, membru al Ligii Scriitorilor din Romania, Titu


Listă deschisă de semnături.

Fii alături de noi,

semnează online: http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/scrisoare_deschisa_pentru_cezar_ivanescu-p40546046.html
sau trimite acceptul tău prin e-mail: clara_arustei@yahoo.com

Gabriel Andreescu vs Gabriela Adamesteanu in dosarele Securitatii. DOCUMENTE CNSAS

Pe oricat de multe pozitii total opuse s-a situat, de-a lungul anilor, Asociatia Civic Media fata de cunoscutul activist anti-crestin Gabriel Andreescu (si reciproca), suntem obligati sa-i recunoastem meritele, poate singurele: cele ce tin de disidenta sa reala in perioada regimului Ceausescu.

De la inceperea campaniei Voci Curate, prin care ceream deconspirarea liderilor de opinie din media si societatea civila care au colaborat cu principalele servicii de informatii comuniste din "blocul sovietic", de la KGB la STASI si Securitate, multe ierni au trecut peste noi. Membrii asociatiei au fost luati imediat in colimatorul agentilor care si-au continuat si dupa 1989 activitatea anti-romaneasca. Unii dintre noi, mai slabi, au fost descurajati - este omeneste - altii si-au continuat lupta pentru adevar.

Intr-o astfel de situatie ne aflam astazi, cand, in urma cererii Civic Media, s-a ajuns ca deconspirarea de catre CNSAS a "sursei UM 0544" (DIE, CIE, SIE) Gabriela Adamesteanu, membra "de vaza" a GDS, sa nasca un nou atac la Civic Media dar si o vie polemica in lumea imbacsita a civililor din UM USR. Unii scriitori afirma ca aceasta "calitate", de "sursa", poate fi definita ca o colaborare cu serviciile secrete comuniste, ascunsa de scriitoare mai bine de doua decenii. Altii - conducerea, formata din profitori ai tuturor regimurile - sustin ca trebuie luata in considerare afirmatia CNSAS ca "nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii". Deci: "nu i se poate". La fel cum a stabilit CNSAS si pentru Sorin Rosca Stanescu.

Momentan ne abtinem de la alte comentarii si publicam aici, in premiera, Adeverinta CNSAS in ce-l priveste pe Gabriel Andreescu si, comparativ, pe cea a Gabrielei Adamesteanu, fosta colega a disidentului anti-ceausist la revista "22", pana cand acesta a fost dat afara de la GDS in urma acuzatiilor sale ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea...

Iata ca "sursa" CNSAS "colaboreaza" cu Civic Media:

articol preluat de pe CIVICMEDIA

(http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=784&Itemid=1)

CEZAR IVĂNESCU ACUZĂ. Vocea adevărului, de dincolo de moarte. Mesaj adresat lui NICOLAE MANOLESCU, încă preşedinte al USR

A treia scrisoare a Poetului Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, către domnul Nicolae Manolescu, preşedinte al USR


Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, domiciliat în Bucureşti [...], membru al Consiliului USR, director al Editurii Junimea, Iaşi, Bd Carol I, nr. 3-5, tel./fax 0232/410 427, Comandor al Ordinului „Steaua României“, vă reproduc în întregime primele două scrisori pe care vi le-am adresat în 1.02.2008 şi 4.02.2008, precum şi Comunicatul Comitetului Director al USR.

______________

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.
Conform hotărârii Consiliului USR, toţi membrii din conducerea USR am făcut un demers oficial la CNSAS pentru a fi invitaţi să ne vedem dosarele din Arhivele Securităţii şi pentru a primi o decizie oficială de colaborare sau noncolaborare cu fosta Securitate ca poliţie politică.

CNSAS, în calitatea sa de organ abilitat al statului, nici nu m-a invitat să-mi văd dosarul şi să fiu audiat, nici nu mi-a comunicat în mod oficial printr-o decizie, aşa cum prevede legea, punctul său de vedere în ceea ce priveşte dosarul meu personal, lucru pe care îl cunoaşteţi pentru că toate comunicările se fac pe adresa USR, şi până în clipa de faţă nu am primit nimic din partea CNSAS.

Cu toate acestea, începând de marţi, 29.01.2008, ora 16:00 agenţia de ştiri NewsIn citând „surse din cadrul Colegiului CNSAS“ a difuzat ştirea, pe care eu o consider „zvon calomnios“, conform căreia „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“.

Trăind într-un strat democratic, de drept, consider că toate organele statului trebuie să funcţioneze conform dispoziţiilor legale în baza cărora au fost instituite, inclusiv CNSAS care era obligat sa transmită oficial decizia sa pentru a o putea contesta în termenul prevăzut de lege. Întrucât, repet, nu am primit oficial o decizie, anunţ că dacă nu voi primi pe adresa USR până joi, 7.02.2008, decizia respectivă voi acţiona în justiţie Colegiul CNSAS, agenţia de ştiri NewsIn, precum şi toate publicaţiile şi persoanele care au colportat ştirea pe care eu o calific drept „zvon calomnios“.

Cu cele mai nobile sentimente.

1.02.2008 Cezar Ivănescu Bucureşti

D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

____________________

Domnule Preşedinte

Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.
De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 15, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR.

Vă anunţ pe această cale că voi comunica această notificare şi Preşedintelui României, ca şef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin.
Cu cele mai nobile sentimente.

4.02.2008
Cezar Ivănescu Bucureşti
D-Sale D-lui Preşedinte al USR, Nicolae Manolescu

____________________

Solicitarea adresată CNSAS

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica oficial eventualele colaborări cu Securitatea ale membrilor Consiliului USR.

Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referitoare la dl. Cezar Ivănescu, membru al Consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS. Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor. Dl. Cezar Ivănescu a comunicat Comitetului Director că nu doreşte să implice Uniunea Scriitorilor şi nici pe Preşedintele ei în scandalul provocat de difuzarea în presă a unor informaţii referitoare la dosarul său. [în fapt,în presă nu au apărut nici un fel de informaţii referitoare la dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivănescu, ci doar comentarii murdare lansate de M. Dinescu şi neprobate prin nimic – n.n.]

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

________________

Prima observaţie care se impune, Comunicatul nu este datat, dovadă de amatorism din partea domnului Horia Gârbea, Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Director de imagine şi comunicare al USR.

Să trecem însă la chestiunile de fond.

Din 29.01.2008 şi până în 5.02.2008, am fost livrat linşajului mediatic de către Uniunea Scriitorilor din România din lipsă de profesionalism, rea-credinţă sau pur şi simplu complicitate cu agenţiile de ştiri (NewsIn în primul rând), presa scrisă şi mediile care au difuzat în draci ştirea că „Cezar Ivănescu a făcut poliţie politică“; am identificat din prima „sursele din cadrul Colegiului CNSAS“ în persoana soldatului fruntaş al Securităţii, tovarişci Dinescu Mircea, membru în Colegiul CNSAS, sursa mi-a confirmat supoziţia, autodivulgându-se sub toate formele posibile (presă, televiziune etc.) şi plasându-se inconştient sub incidenţa Legii de funcţionare a CNSAS, pe care o puteţi consulta. Asupra soldatului fruntaş al Securităţii nu insist, va insista instanţa judecătorească.

Ceea ce mă interesează aici este să va fac evidentă situaţia grotescă în care am fost puşi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine şi comunicare al USR: după primele anunţuri murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine şi comunicare al USR (ca şi toţi semnatarii ştirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia să acceseze site-ul CNSAS şi să vadă că în 2008 nu este nici un comunicat de presă oficial (nu s-au ţinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanţa de urgenţă din 6 februarie 2008; concluzia logică: de la agenţia de ştiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, şi până la ultima publicaţie amarâtă sau post de televiziune (Otv de exemplu) şi până la şi mai amărâta noastră USR, toate se fac complice la acţiunea de linşaj mediatic exercitat asupră-mi timp de o săptămână: a trebuit să declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 12.00, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marţi, 5.02.2008, Comitetul Director al USR să dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp sa dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 şi 2) şi fără vreo intervenţie din parte-mi; a trebuit să declar greva foamei la 66 de ani pentru că trăiesc într-o ţară de criminali: o vor plăti, sper...

Pentru săptămâna de teroare suportată cu viaţa mea, vă anunţ pe această cale că voi acţiona în justiţie, atât pe domnia-ta ca Preşedinte, cât şi USR ca instituţie.

Am revenit cu această a treia scrisoare pentru a vă reaminti că nu mi-aţi răspuns la punctele 1 şi 5 din cea de a doua scrisoare: oare vi s-a obnubilat întru atât spiritul critic, încât să-i acordaţi votul decisiv pentru obţinerea Premiului naţional „Mihai Eminescu“, în 15 ian. 2008, acestei nulităţi literare, tovarăşci Dinescu Mircea, soldat fruntaş al Securităţii? veţi demara ancheta cerută de mine la punctul 5?

Aştept în continuare să-mi văd propriul dosar (dosare) din Arhivele Securităţii şi-i anunţ pe această cale pe membrii Colegiului CNSAS că de pe 29.01.2008 şi până azi, 6.03.2008 nu au fost în stare să articuleze un răspuns public, cât de cât onorabil.

Sesizez Parlamentul României să ia măsurile ce se impun: excluderea din cadrul Colegiului a numitului Dinescu Mircea şi sancţionarea întregului Colegiu pentru sfidarea legilor acestei ţări.

În încheiere vă reamintesc cererea mea exprimată în Şedinţa de Consiliu din dec. 2007 (cf. cap. 1, art. 7 din Statutul USR) de a fi trecute pe site-ul USR statele de plată din USR şi toate celelalte informaţii necesare, conform principiului transparenţei, pentru ca toţi scriitorii români să se poată informa corect (nu din zvonuri) asupra modului în care este administrat banul obştei? Dacă e nevoie să declar greva foamei şi pentru art. 7, cap. 1 din Statut, spuneţi-mi, şi o fac cu plăcere.

Nedorind să mă las intoxicat de colportorii de ştiri „cu surse din cadrul“, v-am scris această scrisoare pentru a apăra imaginea tânărului asistent universitar şi critic literar Nicolae Manolescu al anilor ’60, cel care m-a debutat, fără să mă cunoască, în literatura română...

Cum calificaţi, ca Preşedinte al USR, comportamentul lui Valeriu Stancu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, care a refuzat să publice un comunicat oficial chiar şi la o lună după apariţia Comunicatului Comitetului Director al USR, eu fiind totuşi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi? Mă gândesc să-l acţionez în justiţie, măcar de dragul simetriei, ţinând cont de faptul că eu l-am debutat în literatura română...

Aştept răspuns.
Cu cele mai nobile sentimente

6.03.2008 Cezar Ivănescu

Domniei-Sale Domnului Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR

Nota: Textul scrisorii a fost reprodus parţial în Mişcarea literară, nr. 1 (29), 2009, pp. 47-48, revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

SURSA:http://cezar-ivanescu.blogspot.com/

JURNALUL SĂPTĂMÂNII: ROSIIANU, ARHIRE, TOTOK, ETCU, CAZACU, BERINDEI SI VASILIU, colaboratori ai SECURITATII cu decizii de necolaborare

Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) a publicat o lista cu persoanele care au semnat angajament, au primit nume conspirative si au dat informari fostei institutii comuniste, dar care au primit „decizii de necolaborare cu politia politica”.

Printre acestea se numara Cornelius Rosiianu, fost prezentator la TVR, Vasile Arhire, actualul director al TVR Iasi, William Totok, poet, prozator de origine germana, cofondator al Grupului de Actiune Banat, Vasile Etcu, fost subprefect al Iasului, Aurel Cazacu, fostul director in Ministerul Economiei, Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, Lucian Vasiliu, scriitor din Iasi, timp de 15 ani director al Muzeului Literaturii, si Ibraim Temur, consilier local (PSD) la Constanta.

Spalati de CNSAS (orizont romanesc), Jurnalul Saptămânii, (11 Hesvan 5770),
p 14, 29 octombrie 2009, Israel

CUPLURILE INFORMATIVE DINESCU-NAGAT, CSENDES-VARGA. In atentia SRI: Trafic penal, furt si distrugeri de documente originale la CNSAS

Cuplurile informative Ladislasu Csendes - Andreea Varga si Mircea Dinescu – Germina Nagat sau miza arhivelor securitatii in razboiul informativ impotriva Romaniei

Fosta activista comunista Lucia Hossu Longin se pare ca a reincalzit degeaba ciorba Pacepa. Guvernul nu o va numi in post la CNSAS ca sa nu riste o contestare a ei, ca membra a Partidului Comunist. In timp ce fostii detinuti politic nici azi nu sunt reprezentati in CNSAS, Centrala GDS pregateste o alta bomboana pe coliva secretelor Securitatii. Ziarul Curentul a reliefat recent dezastrul de la CNSAS prin expunerea tandemului maghiar Ladislau Csendes - Andreea Varga (Vezi aici un episod: Tentaculele Ungariei din CNSAS).

Investigatiile jurnalistilor responsabili au scos la iveala adevaruri grave, toate putand constitui capete de acuzare pentru mai multe infractiuni continuate si in forme calificate.

Probabil din ratiuni de protectie, comanditarii externi au mai redus presiunea solicitarilor asupra acestui cuplu de agenti, activand un altul: Mircea Dinescu (foto dreapta, cu pixul in mana) - Germina Nagat (foto stanga).

“Anticomunista” Nagat este sefa “investigatiilor” CNSAS recomandata in aceasta slujba de legaturile din Iasi (un nod al retelei pe via Budapesta-Moscova) si de... propriul ei tata: fostul colonel de Securitate Nicolae Chiroiu (nume conspirativ Ivascu) transferat la Militie dupa tradarea lui Pacepa, in 1978.

In ce-l priveste pe “poetul-portofel”, un serviciu secret roman a documentat faptul ca, pe langa relatile sale de familie cunoscute, cu o soacra agent URSS, i s-a asigurat si o excursie “instructiva” in Crimeea via tarile Baltice, cu putin timp inainte de momentul loviturii din decembrie 1989. Din pacate pentru adevar, aceasta informatie nu apare in dosarele CNSAS, cu toate ca este cunoscuta inclusiv de presedintele statului.Potrivit surselor noastre din interiorul CNSAS, Germina Nagat este foarte activa in realizarea tematicii de cercetare informativa secreta solicitate tot de aceleasi servicii care l-au “brichisit” si pe fostul secretar al Organizatiei Uniunii Tineretului Comunist din Uniunea Scriitorilor si absolvent de “Stefan Gheorghiu”.

Conform surselor noastre din CNSAS, serviciile straine respective i-ar fi plasat Germinei Nagat si o suborbonata speciala, sotia unui cadru de nadejde al “antenei” din Romania, care sa vegheze contrainformativ asupra corectitudinii sefului Directiei Investigatii din CNSAS in relatia de colaborare secreta. Respectiva doamna este si agent curier.

Ce investigheaza Germina Nagat si ce transporta agenta – curier?

Prioritatea Zero: copierea si instrainarea sau chiar distrugerea unor documente compromitatoare vizand retele ale unor servicii secrete straine si colaboratorii lor. In acest sens, chiar in acest moment exista o investigatie la CNSAS privind disparitia prin furt a unor documente din arhiva CNSAS.

Prioritatea A: date compromitatoare despre liderii nationali si locali si partidelor politice. Este vizat intreg esichierul politic, fiindca azi sunt la putere unii, maine altii. Asigurarea trebuie facuta pe termen lung.

Prioritatea B: orice tip de informatii prin care sa se realizeze studii de cunoastere si scenarii de santaj, compromitere, racolare in scopul controlului asupra magistraturii.

Prioritatea C: documente, inclusiv din categoria celor ce consemneaza delatiuni, prin care sa discediteze clerul ortodox si inaltii prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Prioritatea D: investigatii focalizate pe persoane incomode indicate.

Verestoy vrea sa-l inlocuiasca pe Csendes cu un alt cadru, mai de nadejde
Pentru realizarea acestor obiective Germina Nagat nu are solicitari oficiale, ceea ce implica nu doar blocarea activitatilor curente ale CNSAS, ci si prestarea de servicii interzise si cu titlu gratuit, adica pe cheltuiala contribuabililor romani, pentru terte entitati si impotriva scopurilor legilor nationale.

Nagat este sustinuta inclusiv de UDMR care, recent, l-a somat pe Ladislau Csendes, in scris, sub semnatura lui Atilla Verestoy, sa demisioneze, fiindca nu mai beneficiaza de sprijin politic si nici de protectie. Refuzul a fost categoric, motivand apropiatilor sai ca are angajamente foarte importante, care nu pot fi transferate altor persoane. Fara comentarii. Activitatea principala a membrilor Colegiului CNSAS pare sa fie traficul de dosare. Rezultatele investigatiilor privind numeroasele cazuri certe de delatori sunt tinute “la sertar” in scopuri de amenintare si santas, in schimb sunt scose pe interval facaturi, pentru rafuieli ordinare, cum sunt recentele cazuri Gica Popescu si Romosan, sau mai vechiul Cezar Ivanescu, scriitorul disparut, care ar trebui sa stea pe veci pe constiinta lui Dinescu.

Voi reveni

Sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/cuplurile-informative-dinescu-nagat.html

Din istoria scandaloasă a CNSAS-ului. Dinescu: 111 absenţe la şedinţele Colegiului [2002]

Din istoria scandaloasă a CNSAS-ului

Din 2001, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început să primească, în limita spaţiului pe care-l avea la dispoziţie, dosare ale fostei Securităţi de la SRI. În scurt timp însă, guralivii membrii GDS-işti ai Colegiului au constatat că informaţiile preluate erau „banale“ şi astfel nu puteau să-şi plătească poliţele către adversarii „comunişti“ din mediul cultural. Ce s-au gândit ei – să lanseze o nouă „criză CNSAS“, ca să mai audă lumea de ei...

Astfel că, în luna octombrie 2002, Mircea Dinescu, Horia-Roman Patapievici şi Andrei Pleşu au lansat un atac dur împotriva colegului lor „pesedist“ Mihai Gheorghe, pe motiv că acesta declarase într-un interviu că „ofiţerul care a desfăşurat activităţi de poliţie politică în urma unui ordin pe care l-a primit, nu poate fi acuzat de nimic“. Şi de aici tot felul de lamentări de tema „deconspirării“ şi a „curăţirii morale“, având acompaniament din partea „societăţii civile de opoziţie“.

Însă asemenea discuţii privind „vinovăţia“ ofiţerilor de informaţii de dinainte de 1989 nu erau ceva nou, problema fiind dezbătută şi în timpul elaborării „legii Ticu“ din perioada 1997-1999. Pentru a escalada scandalul, cei trei „democraţi“ au cerut şi demisia lui Gheorghe Onişoru, pe lângă ce a lui Mihai Gheorghe, pe motiv că preşedintele Colegiului CNSAS „a refuzat să-şi formuleze o poziţie la problemele ridicate, sprijinindu-l astfel pe deplin pe Mihai Gheorghe şi aprobând schimbarea de doctrtină pe care o anunţă“. O societate normală ar fi sancţionat imediat astfel de afirmaţii aberante, deoarece „doctrina CNSAS“ era definită de lege şi nicidecum de vreun membru al Colegiului. Dar presa de „atitudine“ a „făcut jocul“ GDS-iştilor, susţinând că tabăra „retrograzilor“ (Gheorghe Onişoru, Mihai Gheorghe, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Florin Chiriţescu) a „pactizat“ cu „SRI-ul şi pesedeu’“ pentru a înăbuşi tentativele „progresiştilor“ (Mircea Dinescu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleşu, Claudiu Secaşiu, Victor Nicolescu, Ladislau Csendes) de „demascare a securiştilor“.

Văzându-se în „bătaia“ presei, Dinescu, Patapievici şi Pleşu s-au trezint dintr-o dată interesaţi de întrunirile Colegiului, „sancţionând“ absenţele de la şedinţe ale colegilor din tabăra adversă. Mai mult, şi-au manifestat interesul pentru bugetul de stat, afirmând că nu era „moral“ să-ţi încasezi salariul atâta timp cât absentezi de la serviciu. Aşa, dintr-o dată... Înainte de izbucnirea „crizei CNSAS“, Mircea Dinescu cumulase 111 absenţe la şedinţele Colegiului. Nici ceilalţi doi membri ai „troikăi reformiste“ nu se remarcaseră prin prezenţa la întrunirile conducerii CNSAS, preferând să-şi consume „pontenţialul creator“ pe la talk-show-uri televizate ori pe la „dezbateri publice“ organizate de GDS.

Într-un exces de grandomanie, Dinescu şi-a pus personalitatea pe acelaşi plan cu aderarea României la NATO, cerând pe 29 octombrie 2002 CSAT-ului să dezbată „criza CNSAS“: „Vom cere să fim primiţi în proxima şedinţă a CSAT, pentru că în această insituţie se discută despre intrarea în NATO, iar condiţia principală este deconspirarea fostei Securităţi“. Atât premierul Adrian Năstase, cât şi preşedintele Ion Iliescu le-au atras atenţia „celor trei crai“ că au sărit calul, ştiind bine că CNSAS-ul se afla în subordinea Parlamentului şi nicidecum a CSAT-ului...

Tabăra „retrograzilor“ a decis însă să urmeze căile legale de mediere a „crizei“, Gheorghe Onişoru sesizând Parlamentul la sfârşitul lunii octombrie 2002 şi acuzându-i pe „progresişti“ că „au iniţiat şi menţinut o stare artificială de tensiune venind cu soluţii himerice şi cerând deconspirarea tuturor datelor existente în dosare şi nu doar a celor ce privesc activităţile de poliţie politică“ (conform „legii Ticu“). Aceştia mai erau acuzaţi că „nu sunt interesaţi decât de accesul lor la «un metru esenţial de arhivă», în schimb lipsesc luni întregi de la şedinţele Colegiului, iar atunci când au fost prezenţi, au boicotat activitatea Colegiului, prin atacuri la persoană, jigniri, insulte“.

Atacurile la persoană au continuat şi în timpul audierilor la comisiile Parlamentului desemnate să studieze „problemele din CNSAS“, motiv pentru care senatorul Ion Predescu (cel care s-a ocupat de „criză“) a propus revocarea Colegiului. Văzându-şi funcţiile ameninţate, Dinescu, Patapievici şi Pleşu au intrat în defensivă, afirmând că de fapt ei nu urmăreau schimbarea conducerii Colegiului, ci numai să atragă atenţia asupra unor „nereguli“. Ori scandalul fusese declanşat de tentativa de schimbare a preşedintelui şi vicepreşedintelui...Pentru a nu avea suprize, „troika reformistă“ a „scos la atac“ societatea civilă, astfel că la 7 martie 2003 Academia Caţavencu, Agenţia de Monitorizare a Presei şi Blocul Naţional Sindical au propus formarea unui lanţ uman în jurul Palatului Parlamentului, ca formă de protest împotriva „revenirii în forţă a securiştilor în asaltul asupra CNSAS“.

Aflându-se în an pre-electoral, pardidele de opoziţie n-au scăpat prilejul să-şi facă puţină imagine, asociindu-se protestului de tip „lanţ uman“, desfăşurat la 11 martie, cu participarea a circa 3.000 de persoane. PNL-ul a profitat din plin de „scandalul CNSAS“, afirmând că va sesiza Parlamentul European privind piedicile din calea „deconspirării“.

Mai mult, l-a „chemat la ordin“ pe Gheorghe Onişoru, propus de PNL în 1999, cerându-i să demisioneze din fruntea Colegiului, deoarece a pactizat cu „SRI-ul şi puterea“. Invocând prevederile legale, Onişoru a declarat că din momentul numirii în funcţie nu mai era reprezentatul niciunui partid politic, şi nici din considerente „morale“ nu va demisiona.În momentul când „dezbaterea“ privind „criza CNSAS“ nu mai interesa pe nimeni, „progresiştii“ au decis să termine scandalul la 22 mai 2003, obţinând totuşi demisia lui Mihai Gheorghe din funcţia de vicepreşedinte. După model stalinist, acestuia i s-a imputat că a folosit în interes personal dotările insitituţiei: camera foto, compact-discuri, imprimante şi altele. De unde s-a plecat şi unde s-a ajuns...

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a sintetizat cel mai bine „criza“: „Gruparea Dinescu putea să publice dosare de la CNSAS, însă nu a avut curajul să facă acest lucru. N-au avut curaj, iar acum se plâng că nu li s-au dat dosare. Show-uri televizate, asta fac ei!“. Bineînţeles că după finalizarea „crizei“, membrii „troicii progresiste“ şi-au pierdut credinţele deconspiraţioniste, absentând în continuare cu lunile de la şedinţele Colegiului CNSAS. Însă nu şi de la talk-show-uri...

Sursa: http://ilariont.blogspot.com/2008/04/revista-cultura-4-aprilie-cnsas.html

Emil Brumaru, turnător? CNSAS-ul tace, sursa Mihăilescu la fel. Un scandal muşamalizat cu maximă eficienţă

Călin Ciobotari
Brumaru, turnător?

* alt scandal este pe punctul de a izbucni in "dulcele târg al Iesilor" * după Constantin Romanescu, dovedit ca metodic colaborator al fostei Securităţi, este vehiculat numele poetului Emil Brumaru * doua "Note informative" semnate de un misterios "Mihailescu" * până la decizia unei expertize grafologice, lăsam la nivelul cititorilor noştri sa decidă daca scrisul de mâna al poetului seamănă cu scrisul de mâna al celui ce semna "Mihailescu" * Emil Brumaru susţine ca nu a fost contactat niciodată de Securitate * Liviu Antonesei, cel turnat de "Mihailescu": "Nu pot nici confirma, nici infirma"

Cele doua note informative pe care le reproducem mai jos, ambele reprezentând "dări de seama" pe marginea activităţilor si concepţiilor lui Liviu Antonesei, asa cum erau acestea la inceputul anilor '80, arunca o serioasa doza de suspiciune asupra unui important personaj din cultura ieşeană. Exista persoane care ii identifica pe Emil Brumaru cu delatorul "Mihailescu", aspect asupra căruia, jurnalistic vorbind, nu ne putem pronunţa inca. Va invitam, insa, sa comparaţi cele doua imagini pe care le ataşam textului. "Documentul 1" reprezintă fotocopia uneia din cele doua note informative. "Documentul 2" reprezintă fotocopia unei dedicaţii pe care Emil Brumaru a dat-o pe una din cărţile sale. Mai precizam ca intre cele doua scrisuri de mâna exista o distanta temporala de circa cincisprezece ani. Cotidianul "Flacăra laşului" va apela la o expertiza grafologica pentru a stabili daca cele doua documente sunt scrise de una si aceeaşi persoana. Până atunci, insa, aşteptam opiniile dumneavoastră pe forumul ziarului. Cele mai pertinente opinii vor fi, la rândul lor, publicate in paginile ziarului "Flacăra laşului".

Nota informativa

Sursa relatează ca intr-o discuţie purtata pe strada, cam acum o săptămâna, plecând de la revista "Convorbiri literare" cu Liviu Antonesei, acesta a afirmat cele de mai jos (de fata a fost si Eugen Andone cu care ne-am întâlnit in Piaţa Unirii): "Daca s-ar deschide graniţele, ar pleca trei sferturi din Transilvania ";

- m-a întrebat daca am aflat ca a "reapărut" Virgil Tanase, i-am spus ca nu, atunci L.A. a relatat ca "Virgil Tanase a apărut la Televiziunea franceza împreuna cu un colonel de securitate român care a declarat ca a fost trimis de preşedintele statului român ca sa-l "lichideze" pe Virgil Tanase";

- tot L.A. a relatat ca a aflat recent ca la Ploieşti, la Uzina " 1 Mai (sursa nu e sigura ca reţinut bine uzina) nişte muncitori Casterisc, cu explicaţie de subsol "necunoscuţi" - C.C. ar fi scris pe pereţi numele preşedintelui statului, urmat de fraza "nu avem de mâncare" sau asa ceva si ca după aceea uzina "a foit vreo trei săptămâni de securisti";

- tot la Ploieşti, relata L.A., un tânăr din uzina s-ar fi suit pe un cosinalt, a tras scara si a inceput sa strige "Laşilor! Nu aveţi curaj sa spuneţi ca n-aveti ce mânca!" si alte afirmaţii de acest gen.
Ameninţa ca se arunca jos daca vor sa-i facă vreun rau.
Cu greu, relata L.A., a fost dat jos.

Semnat: Mihailescu Data: 6 sept. 1982

Documentul este insotit de o completare semnata de locotenent-colonel Ioan Ştefanescu: "Antonesei Liviu este cercetător la Centrul de Ştiinţe Sociale a Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi. Inf. a fost instruit sa-l contacteze cu regularitate pentru a stabili comentariile ostile pe care acesta le face, cercul de prieteni si conţinutul lucrărilor sale. Nota va fi data pentru completare la Bir. 2."

Pe prima pagina a documentului se afla si notaţia unui colonel de la Biroul 2: "prezentati-mi mat. cu Antonesei cu propuneri".

Referitor la Liviu Antonesei, sursa relatează:

Aflându-se la numita Tereza Culianu (unde se mai găseau si Horst Fassel, Luminiţa Fassel - care au cerut plecarea definitiva din tara -, Sorin Antoni, Luca Pitu, Dan Petrescu, Andrei Hoisie, M.D. Cheorghiu s.a.), L.A. ("cuvinte acoperite de CNSAS - CC.) un moment dat: "De altfel eu sunt singurul anticomunist serios din România!".

Tot L.A., intr-o discuţie cu M.D. Gheorghiu referitoare la contribuţia la fondul fix a spus ca el "nu va da nimic" si a propus celorlalţi sa se solidarizeze, si in felul acesta n-au cum sa-i oblige sa dea si daca totuşi ii vor obliga sa dea, el va manifesta public printr-un fel sau altul, nu va rabdă.

Referitor la subiectul conferinţei lui N. Manolescu care avea loc in seara dinaintea începerii Conferinţei Naţionale, a glumit spunând ca nu intâmplator subiectul este "Năpasta".

SEMNAT: Mihailescu DATA: 17 dec. 1982

Ambele documente au pe fila intâi, dreapta sus, notaţia "Strict secret ltcol Ştefanescu Ioan sursa: "Mihailescu"


Brumaru: "Reprezentam un pericol"

Într-un interviu pe care mi l-a acordat recent, Emil Brumaru a precizat ferm ca nu a fost niciodată contactat de Securitate. Reproducem pasajul respectiv:

"Calin Ciobotari: Securitatea a incercat vreodată sa va contacteze?
Emil Brumaru: Nu, din contra, mi-au confiscat scrisorile trimise de mine Tamarei, aflate la dânsa. Erau vreo şapte sute de scrisori. Eu si cu Tamara nu ne-am intâlnit dintr-odata. Am aflat unul de altul pe la 18 ani si, timp de un an, ne-am scris intens. Într-o dimineaţa a venit la mine taica-meu si mi-a zis sa fiu atent. Tamara mersese la părinţii mei si le povestise cum Securitatea i-a luat toate scrisorile mele.

CC: înseamnă ca reprezentaţi la acea vreme un pericol pentru ei.
E.B.: Faptul ca au luat acele scrisori inseamna ca reprezentam un pericol. Eram frecventat de persoane «dubioase» precum Dimov, Ţepeneag (Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag - poeţi de marca ai asa-numitului "grup oniric" - CC). O companie «nesănătoasa». Dimov făcuse puşcărie pentru ca urinase pe statuia lui Stalin. Veniseră la mine. Tot satul ii văzuse. Am băut, am cântat... Apoi au venit si alţii: Mihai Ursachi, Mircea Ivanescu".

Antonesei aşteaptă...

De partea cealaltă, cel "turnat" de "Mihailescu", Liviu Antonesei, a preferat sa nu se pronunţe decisiv. Părerea lui e aceeaşi cu cea pe care si-o exprima pe forumul ziarului "Flacăra Iaşului". "Din păcate, nu pot nici confirma, nici infirma. Aştept de la CNSAS numele in clar ale informatorilor care, in dosarele mele, sunt trecuţi cu pseudonime. Sper ca nu va dura până la Calendele Greceşti criza de la CNSAS, astfel incât sa fiu si eu clarificat".

Ivanescu, la fel...

În aşteptarea unor clarificări se afla si Cezar Ivanescu, care a ţinut sa-si exprime regretul fata de unele tonuri "mai tari" din somaţia publica fata de Liviu Antonesei: "Mesajul meu către domnul Antonesei s-a vrut a fi un indemn intru onestitate ca si până acum, pentru ca d-l Antonesei este un om onest". De asemenea, directorul Editurii "Junimea" a anunţat ca astăzi ii va acţiona in judecata pe Mircea Dinescu, agenţia de ştiri Newsln, precum si publicaţiile "Cotidianul", "Gardianul" si "Ziua".

Calin CIOBOTARI
calinciobotari@yahoo.com

CEZAR IVĂNESCU luptă de la egal la egal cu cea mai teribilă forţă creată de un partid totalitar: SECURITATEA. LUPTA ca de la instituţie la instituţie!

Un om norocos

Fiecare român căruia i se oferă şansa de a se bate cu umbrele fostei Securităţi la aproape 20 de ani de la căderea regimului comunist se poate considera un om norocos. Cu condiţia să nu fi fost colaborator al sinistrei instituţii. Grea sarcină. De-a dreptul imposibilă. Odată ce asupra cuiva planează bănuiala de a fi fost informator, este definitiv condamnat.

Este destul să se arunce o vorbă peste umăr, să se facă o simplă aluzie, că avalanşa porneşte. Biata victimă începe să se zbată, adună probe, scormoneşte trecutul în căutarea unor fapte din care să rezulte că nu a avut de-a face cu Securitatea în postura de informator. Dacă soarta îi surâde, poate găsi şi niscaiva probe din care să reiasă că a fost urmărit.

În paranteză fie spus, Securitatea a fost atât de prevăzătoare, încât a lansat zvonul că toţi urmăriţii erau, de fapt, şi informatori. Adevărul este că oricum şi oricând vorbeşti despre fosta Securitate ai şansa să devii ridicol.

Au mai fost de-a lungul istoriei instituţii coercitive, însă nu au avut parte de o logistică atât de sofisticată şi nu au beneficiat de sprijinul necondiţionat al puterii politice.

Întinsă pe o perioadă de aproape o jumătate de veac, Securitatea supravieţuieşte prin milioanele de dosare gestionate de CNSAS. Dar tot atât de adevărat este că şi CNSAS îşi datorează existenţa acelor nenorocite de dosare. Nu o dată s-a demonstrat că victima este tot atât de vinovată precum călăul.

Multora dintre cei care s-au confruntat cu Securitatea viitorul le rezervă neplăcuta surpriză de a fi nevoiţi să se lupte şi cu CNSAS-ul. Cei slabi capotează. Ce fac cei puternici? Avem două exemple recente.

Dan Voiculescu şi-a pus la bătaie întreaga influenţă de om putred de bogat şi nu numai că a reuşit să conteste acuzaţia de a fi făcut poliţie politică, dar a reuşit performanţa de a arunca CNSAS-ul dincolo de Constituţie.

Al doilea exemplu este cel al scriitorului Cezar Ivănescu. O vorbă aruncată peste umăr s-a transformat în ştire de agenţie de presă potrivit căreia Cezar Ivănescu ar fi fost informator. "Obiectivul" nu s-a pierdut cu firea, nu s-a comportat ca un poet, ci a luat-o sistematic. Lupta este ca de la instituţie la instituţie. Urmărindu-i reacţiile de acum deduci fără niciun dubiu că scriitorul a fost capabil să facă faţă şi fostei Securităţi.

Cezar Ivănescu dă impresia că luptă de la egal la egal cu cea mai teribilă instituţie creată de un partid totalitar.

Acuzat pe nedrept că ar fi fost informator, Cezar Ivănescu trebuie să se considere un om norocos fie şi pentru faptul de a i se fi oferit ocazia de a repune în discuţie relaţia Securitate-CNSAS.

Şi mai este ceva. Cezar Ivănescu pare a fi primul scriitor român care abordează de pe poziţii de forţă nu doar fosta Securitate, ci întreg contextul istoric, de la moartea lui Nicolae Labiş la Mircea Dinescu în calitate de membru CNSAS.

D. Păcuraru, Editorial, Un om norocos, Poesis, ian.-febr. 2008, Satu Mare

Membrii Colegiului CNSAS. Cine îi verifică? M. Dinescu, agent KGB! O mână spală pe alta şi amândouă obrazul!

„Cazimir Ionescu: Eu cred că această întrebare s-a pus de mai multe ori, şi încă de-acum 2 ani. Cei care au avut dosare de urmărire le-au făcut publice şi sunt cunoscute, şi Secaşiu mi se pare că a făcut acelaşi lucru, şi Mircea, şi eu. Toţi membrii CNSAS au fost [verificaţi – n.n.]. Dosarele lor au fost analizate de către colegiu fără participarea fiecăruia în parte./Victor Ciutacu: Al dumneavoastră e public, da? Se poate vedea? / Cazimir Ionescu: Da.“

Victor Ciutacu: Bună seara doamnelor şi domnilor. Guvernul a aprobat azi ordonanţa care permite CNSAS să-şi continue activitatea. Invitaţii mei din această seară, domnul Marius Oprea, consilier al primului ministru, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. Bună seara. Domnul Oprea a promis acum două zile că atunci când iese actul normativ vine să-l dezbatem în emisiune. S-a ţinut de promisiune, motiv pentru care îi mulţumesc. Şi domnul Cazimir Ionescu, membru al CNSAS. Bună seara. Mulţumit, domnule Ionescu? Aveţi activitate în continuare, nu s-a desfiinţat instituţia, nu fuge nimeni cu arhivele…

Cazimir Ionescu: Eu nu cred că se pune problema de a fi mulţumiţi sau nemulţumiţi, după cum nici nu cred că depindea de noi în vreun fel luarea acestei hotărâri. Mie mi se pare că lucrurile au intrat pe un făgaş firesc, eu am anunţat din prima zi când a apărut această inflamare că instituţiile statului trebuie lăsate să-şi facă datoria.

Victor Ciutacu: Dumneavoastră aţi avut una din puţinele poziţii echilibrate. Nu v-aţi inflamat nici de-o parte nici de cealaltă.

Cazimir Ionescu: În măsura în care se va dovedi că vreuna din instituţiile statului au făcut un abuz, atunci ieşim în stradă, ies şi eu. Dar întâi lăsăm instituţiile statului să-şi facă datoria. Se dovedeşte că s-au găsit soluţii şi cum să spun, asta-i o soluţie de tranziţie. Urmează ca textul să fie trimis în Parlament, să aibă loc nişte dezbateri serioase, urmează să fie ascultaţi nişte consilieri, pentru că sunt nişte probleme din punct de vedere juridic. Gândiţi-vă doar la faptul că pe… n-ar fi bine să spunem foarte pe scurt pentru telespectatorii dumneavoastră în ce anume constă?...

Victor Ciutacu: Păi asta mă gândeam să-l rog pe domnul Marius Oprea. Că actul normativ vine de la Guvern şi dânsul l-a lucrat.

Cazimir Ionescu: E bine să începem cu asta ca să ştie lumea despre ce vorbim.

Victor Ciutacu: Concret, ce aduce nou actul ăsta? Dincolo de faptul că statuează continuitatea activităţii CNSAS ce aduce nou în comparaţie cu vechiul act normativ declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională?

Marius Oprea: Sunt două elemente. În primul rând verdictul incriminat de Curtea Constituţională…

Cazimir Ionescu: Nu. Vă rog eu, nu-i mai spuneţi verdict.

Marius Oprea: Decizia luată de Colegiu privind colaborarea sau necolaborarea cu Securitatea ca poliţie politică, cum era în Legea 187/1999, se mută acum la instanţă. Şi colegiul are un rol de a judeca eventuale contestaţii, însă practic este la latitudinea petentului să facă sau nu asta.

Victor Ciutacu: Ce rol mai are colegiul? Citesc aici din Mediafax şi spune: Direcţia de investigaţii a CNSAS şi nu Colegiul, va da prima decizie în orice dosar conform ordonanţei de urgenţă.

Marius Oprea: Direcţia de investigaţii comunică practic persoanelor care sunt verificate fie din oficiu, fie la cerere, la ce concluzie s-a ajuns.

Victor Ciutacu: Întrebarea mea este. Până acum se lua o decizie prin vot, da? Era ca un consiliu de administraţie. Era colegiu format din…

Marius Oprea: Pentru a evita incriminarea făcută de Curtea Constituţională Colegiului în acest sens, am…

Cazimir Ionescu: Privind dubla…

Marius Oprea: Da. Privind substituirea unei instanţe de judecat, am ales această formulă. Ca un serviciu tehnic din cadrul instituţiei care de altfel rămâne coordonată în continuare de către Colegiu, să se administreze acest probatoriu în cazul unei contestaţii direct în instanţă.

Victor Ciutacu: Domnul Cazimir Ionescu, care-i rolul dumneavoastră? Îi păstoriţi pe ăia, îi mângâiaţi pe cap?...

Cazimir Ionescu: Două aspecte de neconstituţionalitate trebuiau rezolvate. Unu. Acela că exista posibilitatea ca la nivelul colegiului să se manifeste decizia aceasta, să fie interpretată ca o hotărâre a unei instanţe şi vezi Doamne colegiul să se substituie instanţei şi a doua era dubla pronunţare pentru că după ce Colegiul se pronunţa, contestaţia se făcea tot în faţa şi de către Colegiul.

Victor Ciutacu: Deci acum nu mai daţi prima decizie dumneavoastră. Omul are dreptul s-o conteste şi dumneavoastră înţeleg, ca şi colegiu, vă pronunţaţi numai în cazul contestaţiei nu şi în cazul…

Cazimir Ionescu: Să facem un pas înapoi ca să înţelegeţi ce pas important s-a făcut înainte. Până acum venea un probatoriu de la direcţia de investigaţii în care erau toate probele de poliţie politică, fiindcă asta ne interesează în ultimă instanţă şi în general, deciziile care se dădeau se dădeau pe baza acestui probatoriu. Exact la fel se va întâmpla şi acum, doar că probatoriul în loc să vină la colegiu se va duce la instanţă. Activitatea grea a colegiului şi până acum a fost la contestaţii. Pentru că la contestaţii vin persoanele care aduc documente justificative, care…

Victor Ciutacu: Ajungem şi acolo. Să-l lăsăm pe domnul Marius Oprea să ne spună a doua noutate.

Marius Oprea: Este dispariţia acelei nefericite sintagme de Securitate ca poliţie politică.

Victor Ciutacu: Aţi scos din actul normativ?

Marius Oprea: Da. Nu mai există. Există doar interpretarea…

Victor Ciutacu: Aici deja mă bucur eu. Că eu am o idee fixă de 2 ani şi spun ce-i aia a colaborat ca poliţie politică sau cu Securitatea ca băieţii de bine. Nu. Ai turnat sau nu.

Marius Oprea: Am turnat această sintagmă.

Victor Ciutacu: Uite, sunt şi eu de acord odată cu domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Marius Oprea: Mulţumesc. Pur şi simplu funcţionarii de la Direcţia de investigaţii analizează documentele prin prisma încălcării drepturilor şi libertăţilor. Dacă descoperă în dosarele unui ofiţer de securitate sau în notele informative ale unei persoane că aceasta ar fi prejudiciat drepturile şi libertăţile celui pe care l-a turnat prin aceste turnătorii, uneori cu consecinţe destul de serioase, atunci există toate elementele pentru a înştiinţa acea persoană, domnule, ne pare rău, ofiţer al Securităţii, informator…

Victor Ciutacu: O să-mi atrag multe înjurături de la mulţi patrioţi din ţară, însă eu de doi ani îmi bat gura de pomană că nu există turnător de bine şi turnător de rău, cum nu există securist de bine şi securist de rău.

Marius Oprea: Există excepţii care întăresc regula.

Victor Ciutacu: Dacă ne hotărâm ca stat să condamnăm ceva, păi condamnăm fenomenul în sine.

Marius Oprea: Bineînţeles, despre asta-i vorba. De-asta am scos sintagma poliţie politică.

Victor Ciutacu: Adică virguliţa aia, ca poliţie politică… mă scuzaţi…

Marius Oprea: De-asta am şi scos acea sintagmă. Dar nu trebuie să emitem judecăţi pe categorii. Tocmai de aceea am făcut această specificare, că e vorba de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului, de către ofiţerul de Securitate sau de către informator.

Victor Ciutacu: Perfect din punctul meu de vedere. Domnul Cazimir Ionescu, vă ajută actul ăsta normativ? Vă îngreunează activitatea, vă uşurează?...

Cazimir Ionescu: Tot ce s-a întâmplat şi tot ce se desfăşoară în legătură cu CNSAS ne ajută mult. Dumneavoastră ştiţi bine că ne-am mai întâlnit şi am arătat că aveam probleme referitor la transparenţa pe care o solicitam şi că era de-a dreptul absurd ca noi să avem toate documentele pe masă, să ştim exact care sunt probele în virtutea cărora s-a hotărât colaborarea cu Securitatea şi să n-avem voie să vorbim 2 ani până când persoana respectivă nu venea cu hotărârea definitivă de la instanţă şi irevocabilă. Un aspect. Alt aspect. Să fim obligaţi să judecăm în baza probatoriului, să ajungă documentele din nou la noi şi să facem dublă pronunţare, pentru că între timp apăreau… persoana respectivă aduce probe, martori, date, inclusiv sunt persoane care vin fizic şi spun, dom’ne îmi pare rău, în ceea ce priveşte declaraţia domnului cutare, ştiu că a fost obligat s-o dea, m-a avertizat că aşa va face. Era membru al familiei mele şi nu putea să spună că n-am fugit în Austria că o lua pe cocoaşă.

Marius Oprea: Au fost situaţii mai ales, de pildă în lumea foştilor deţinuţi politici. După 1975 când s-a dat o directivă a Securităţii potrivit căreia practic această lume a foştilor deţinuţi politici era extrem de atent monitorizată, Securitatea s-a năpustit asupra lor şi prin mijloace de represiune greu de imaginat au racolat pe unii dintre ei ca informatori. Foarte mulţi s-au dus şi au spus foştilor colegi de celulă, de puşcărie politică, dom’ne vezi că m-au luat ăştia şi m-au strâns cu uşa să le dau ceva despre ce discutăm noi. Hai să stabilim…

Victor Ciutacu: Cu uşa vă exprimaţi dumneavoastră metaforic. Bănuiesc că le-au dat la ficat.

Marius Oprea: Nu. Au existat mijloace de presiune. Îţi dau copilul afară din facultate pentru că te-am prins că ai făcut puşcărie politică şi n-are ce căuta… etc. Deci, au existat asemenea situaţii în care efectiv, informatorul securităţii şi presupusa sa victimă stabileau de comun acord ce să scrie informatorul. Nu sunt excepţii. Tocmai de aceea spuneam că judecata trebuie să fie una foarte atentă, bine făcută…

Cazimir Ionescu: Dar nu va fi simplă. Să-mi termin ideea. Revenim asupra a ceea ce înainte se numea decizie şi acum se numeşte comunicare.

Victor Ciutacu: Da, dar nu o mai luaţi prin vot. E o mare diferenţă.

Cazimir Ionescu: E foarte bine.

Victor Ciutacu: Dumneavoastră o luaţi pe baza unor documente şi a unei analize pe care v-o făcea direcţia de investigaţii. Şi dumneavoastră votaţi acolo. În momentul ăsta direcţia de investigaţii are şi răspunderea pentru ce pune pe hârtie. Acum comunică direct, sub semnătura directorului. Doamna Germina Nagâţ dacă nu mă înşel. Şi omul acela, bănuiesc că dacă vrea să se îndrepte în instanţă, acum are în mod clar împotriva cui să se îndrepte. Adică eu aşa aş proceda dacă aş primi o hârtie.

Cazimir Ionescu: Timp de 2 ani am cerut de sute de ori ca pe lângă probatoriu de la Direcţia de investigaţii să existe şi materialul scris cu semnătura directorului Direcţiei juridice. Nu l-am primit. Şi nu l-am primit în cazuri importante. Într-un caz important pe care din nefericire nu pot să-l spun pentru că nu ştiu dacă s-a terminat sau nu procesul, dar într-un caz foarte important lucrurile au mers până într-acolo, încât eu cerând şi anunţând că nu intru în colegiu dacă n-am documentul scris al Direcţiei juridice în care să mi se spună textual şi pe puncte care sunt documentele şi acuzaţiile de poliţie politică, directorul Direcţiei de investigaţii a preferat să-şi dea demisia. Între a pune documentul scris pe masă, datorie de serviciu şi…

Victor Ciutacu: Nu credeţi că v-aţi aruncat cu capul înainte?

Cazimir Ionescu: Eu unul nu.

Victor Ciutacu: Eu intuiesc care este cazul acela.

Cazimir Ionescu: De-asta vă spun că „tandemul” care se face acum, Direcţie de investigaţii, instanţă, unde sunt numai jurişti este unul binevenit. Acum nu mai există posibilitatea ca cineva să confunde şi să nu poată interpreta foarte bine din punct de vedere juridic probele care sunt înşirate acolo.

Marius Oprea: Sau să fie implicat politicul…

Victor Ciutacu: La asta mă refer. Până la urmă, Colegiul e format din nişte oameni nominalizaţi de partidul cutare, cutare, Preşedinţie, Guvern etc.

Marius Oprea: Şi la CNA nu-i la fel?

Victor Ciutacu: Dar la CNA te amendează sau nu. Când e de distrus viaţa unui om e mai sensibil.

Cazimir Ionescu: La CNSAS e mult mai grav. Legea prevede că fiecare dintre cei care-şi dau voturi răspund individual. Deci nota bene, legea prevede că fiecare dintre membrii Colegiului răspunde individual pentru votul pe care l-a dat. Deci persoana care obţine în final în instanţă că nu a făcut poliţie politică şi a avut de suportat 2 ani de procese, tra-la-la, îi dă în judecată pe ăia trei care…

Victor Ciutacu: Şi răspund?

Cazimir Ionescu: Şi ăia răspund, da.

Victor Ciutacu: Trebuie să iau publicitate. Am revenit în direct la Vorbe Grele. Întrebare venită pe SMS, justificată, şi de la asta aş vrea să pornim. Aş dori să vă întreb dacă în continuare, oamenii obişnuiţi îşi vor putea vedea dosarul.

Cazimir Ionescu: E prima prevedere a ordonanţei şi anume aceea că persoanele care cer acces la propriul dosar o pot face începând de alaltăieri.

Victor Ciutacu: Aici aveţi o restanţă faţă de mine. Acum un an jumătate, când ne-a dat Roncea pe toţi acolo, 1200 de cetăţeni, mi-aţi trimis hârtie să mă prezint în două săptămâni cu documentele, dacă nu să-mi dau demisia. Aşa zicea domnul Secaşiu. Pe urmă mi-am dat seama, a greşit-o, a trimis-o pe aia de demnitar. În loc de aia de civil. Am trimis hârtiile, le-am înregistrat la registratură, la data cuvenită cică mai treceţi pe la noi că nu v-au venit dosarele. Dar de-atunci până azi n-am mai primit nicio comunicare de la CNSAS.

Cazimir Ionescu: În spatele cuvântului comunicare se află şi răspunsul. În cadrul CNSAS, membrii colegiului sunt 11. Dar sunt 300 de angajaţi care sunt aparatul tehnic al acestei instituţii care are direcţie de comunicare, direcţie juridică, direcţie…

Victor Ciutacu: Eu n-am primit de la Direcţia de comunicare. Am primit de la preşedintele CNSAS.

Cazimir Ionescu: Aţi primit de la Direcţia de comunicare. Şi vă spun de ce. Pentru că direcţia de comunicare le face, preşedintele are un maldăr aşa cu câteva sute şi trebuie să le semneze în 2 ore. Semnează ca primarul.

Victor Ciutacu: Nu. Era acţiunea de deconspirat ziarişti. Eu am produs documentele solicitate, în speţă carte de muncă, CV, şi nu mai ştiu ce. Le-am trimis şi de atunci aştept să fiu convocat.

Cazimir Ionescu: În toate instituţiile statului persoanele investite cu răspundere au nişte consilieri, un aparat, care prelucrează aceste materiale şi care-şi asumă responsabilitatea.

Victor Ciutacu: Şi eu cum aflu dacă am turnat sau nu?

Cazimir Ionescu: Dacă ar sta preşedintele să se uite pe fiecare hârtie şi n-ar avea încredere în direcţia care e pusă să elaboreze materialele n-ar putea să le mai semneze nici peste 5 ani. De-aia probabil nici nu aţi primit răspunsul.

Victor Ciutacu: Domnul Oprea, în noul act normativ, că ăsta-i provizoriu, va veni un proiect de lege care va fi supus dezbaterii Parlamentului, aveţi de gând să introduceţi nişte articole care să fluidizeze activitatea CNSAS?

Marius Oprea: Inclusiv această ordonanţă va avea nişte norme de aplicare ale ei, în care o să mergem în detaliu la fiecare articol. Pe de-o parte. Pe de altă parte, Colegiul CNSAS care coordonează în continuare instituţia poate în baza regulamentului de funcţionare să dea anumite dispoziţii, să responsabilizeze anumite servicii. Tocmai în spiritul prevederilor din ordonanţă. Tocmai pentru a fluidiza, cum spuneţi dumneavoastră activitatea.

Victor Ciutacu: Mi se pare total contraproductivă activitatea asta dacă la 1 an jumătate n-ai absolut nimic. Şi nu-i vorba de mine, au fost zeci şi sute…

Marius Oprea: A existat aici un dublu motiv. Cu raţiuni obiective. În primul rând să nu uităm că CNSAS a fost pus în situaţia unui croitor care nu avea stofă, pentru că nu avea dosare, nu avea ce să vă dea.

Victor Ciutacu: Păi da, dar m-a convocat. Nu am cerut eu.

Marius Oprea: Aceasta-i procedura prevăzută în Legea 187/1999. Se spune clar acolo că dumneavoastră vrând-nevrând, mort-copt, trebuie să primiţi în 30 de zile un răspuns, fie în urma unei sesizări, fie în urma unei cereri pe care dumneavoastră o adresaţi.

Victor Ciutacu: Trebuie să vă întrerup pentru că avem un telefon. Domnul Andrei Alexandru care a trecut pe la CNSAS. Bună seara. Purtătorul de cuvânt al Senatului.

Andrei Alexandru: Bună seara. Eu am să fiu scurt pentru că invitaţii dumneavoastră sunt importanţi, nu eu. Şi am să adresez două domnului Oprea. Înţeleg că a fost implicat în redactarea ordonanţei de urgenţă şi nu vreau să fac proces de intenţie nimănui dar din cauza vitezei cu care ar trebui să opereze, să redacteze această ordonanţă de urgenţă s-au strecurat nişte greşeli majore. O să vă spun doar două greşeli. S-a scos sintagma de poliţie politică şi atunci tot poporul a colaborat cu Securitatea. Şi am să vă spun de ce.

Victor Ciutacu: De ce?

Andrei Alexandru: Exista Legea 23 a secretului de stat când intrai în legătură cu un străin trebuia să raportezi la sectorist, securist, nu ştiu. Oricum ajungea la Securitate. În momentul în care ai trimis un raport oarecare, nu la Securitate, la serviciu sau la miliţian, până la urmă ajungea la Securitate şi asta te transforma în colaborator al Securităţii. Că le-ai dat bună ziua. O a doua greşeală care s-a strecurat în ordonanţă este faptul că nu există dispoziţii tranzitorii. Spre exemplu, eu am primit înştiinţarea de la CNSAS pe 29 ianuarie şi sunt în perioada de 30 de zile când aş fi putut conform legii vechi să depun la Curtea de Apel un apel. Ei bine, legea veche nu mai există, ordonanţa de urgenţă nu conţine dispoziţii tranzitorii şi practic, pe mine mă văduveşte de dreptul de a apela la justiţie. Sunt nişte greşeli care s-au strecurat şi trebuie corectate. Pentru că eu rămân în momentul de faţă în aer. Da? Şi vreau să mai confirm o idee pe care a spus-o domnul Cazimir Ionescu, că există disfuncţionalităţi în CNSAS, că juridicul vine ultimul sau nu vine deloc şi din cauza asta sunt trimise nişte scrisori uluitoare semnate de preşedintele CNSAS. Şi am să vă spun în ce constă. Mie mi s-au pus în cârcă trei note informative pe care le-aş fi scris când eram în armată. Şi am spus bun, eu nu mai ţin minte ce am făcut acum 33 de ani, arătaţi-mi şi mie notele. Au recunoscut cei de la CNSAS şi oral şi în scris că n-au notele. Şi atunci am adresat o cerere ca să fac o menţiune în dosarul meu că cele trei note nu sunt în arhivele dumnealor. Ce credeţi că mi-au răspuns sub semnătura preşedintelui CNSAS? Nu putem facem menţiunea cerută de dumneavoastră decât dacă aduceţi documente justificative că cele trei note nu există.

Victor Ciutacu: Dumneavoastră trebuie să aduceţi documente justificative?

Andrei Alexandru: Da. Eu am scrisoarea. Eu nu cred că juriştii de-acolo nu ştiu de prezumţia de nevinovăţie. Dar uite că se întâmplă asemenea lucruri. Şi mie mi se afectează imaginea. Acum nici nu pot să mă adresez în justiţie că nu mai am lege, legea veche e neconstituţională, şi cea nouă nu-mi permite să mă duc la Curtea de Apel şi uite aşa se naşte o aiureală întreagă din care oamenii au de suferit.

Victor Ciutacu: Vă mulţumesc pentru intervenţie.

Marius Oprea: Încep cu partea a doua a i sau observaţiilor dumneavoastră. Vom repara această omisiune, foarte probabil la dezbaterea în Comisiile juridice de la Parlament.

Victor Ciutacu: Dânsul nu are un termen în care poate contesta?

Cazimir Ionescu: 30 de zile.

Victor Ciutacu: Şi în 30 de zile credeţi că o rezolvaţi?

Marius Oprea: Dacă nu mă înşel, juridic vorbind, în acest vid legislativ şi termenul se suspendă.

Victor Ciutacu: Şi la prima observaţie?

Marius Oprea: La prima observaţie… aici nu-i vorba de omisiune ci de un act voit.

Victor Ciutacu: Acela cu poliţia politică?

Marius Oprea: Am vrut să scot poliţia politică pentru că – şi aici îi răspund în clar domnului Andrei Alexandru – noi am pus la art. 2 pct. B că sunt verificaţi sub aspectul stabilirii calităţii de colaborator al Securităţii prin transmiterea de informaţii indiferent sub ce formă precum notă şi rapoarte scrise, relatări verbale, consemnate de lucrătorii operativi, acele persoane care denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aceasta este sintagma care dă conţinut acelei poliţie politică.

Victor Ciutacu: Domnul Andrei Alexandru a avut nişte observaţii pertinente referitoare la cazul domniei sale. Deci dacă i se comunică în scris de la CNSAS că alea nu există şi dânsul cere confirmări şi ăia zic daţi-mi-le dumneavoastră… probabil aveţi dumneavoastră o problemă în interiorul instituţiei.

Cazimir Ionescu: Nu pot să spun decât că are dreptate. Dacă omul are documentul aşa cum spune dânsul, pentru mine e încă o dovadă că avem probleme în cadrul instituţiei.

Victor Ciutacu: Să vă dau o declaraţie a prof. Ion Stanomir, promovat ca specialist în Drept Constituţional. „În viziunea mea, acest act normativ va fi din nou atacat în momentul aplicării lui pentru că de fapt, el păstrează ceea ce era esenţa CNSAS, anume aprecierea printr-un act a unei conduite individuale. În plus, cred că persoanele care au sesizat Curtea în trecut o vor face şi-acum pe acest act”. Esenţa este că legea e atacabilă uşor.

Marius Oprea: Ceea ce a fost atacat a fost substituirea Colegiului unei instanţe judecătoreşti. Acum mergem la instanţă.

Cazimir Ionescu: Şi dubla pronunţare.

Marius Oprea: Da. Presupun că domnul Stanomir ar vrea să transforme la fel ca mulţi alţii CNSAS într-un fel de arhivă în care oricum pătrunzi cu greu datorită unui hăţiş legislativ care sub dreptul protejării propriei imagini pe de-o parte, pe de altă parte…

Victor Ciutacu: E şi ăsta un drept.

Marius Oprea: Da, bineînţeles. Dar pe de altă parte există şi o legislaţie extrem de stufoasă cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Or, arhivele sunt arhivele unor persoane mai degrabă. Arhiva Securităţii are o particularitate spre deosebire de arhiva Comitetului Central. E pe nume. La arhiva Securităţii dai numele, prenumele, iniţiala tatălui, data naşterii şi îţi apare dosarul. Aceste dosare sunt pline ochi de date personale. Tocmai de-aici şi atenţia pe care am înţeles s-o acordăm acestei direcţii de investigaţii care are deja exerciţiu şi responsabilizare în prelucrarea acestor date cu caracter personal. Dacă dumneavoastră vă duceţi acolo, riscaţi să faceţi un mare rău. Pentru că pe de-o parte Securitatea uza pentru şantaj multe aspecte neplăcute care ţin de viaţa intimă, fie pentru racolare, pentru intimidare…

Cazimir Ionescu: Ştiţi bine că eu am fost şi la dumneavoastră în emisiune şi am cerut transparenţă, publicarea pe site…

Victor Ciutacu: Când am cerut eu publicarea pe site, eu am fost primul nebun care am zis asta, după aia mi s-a explicat, dom’ne nu se poate publica tot pentru că sunt date urâte din trecut care nici măcar nu ştii dacă sunt adevărate.

Cazimir Ionescu: O dezbatere pe această temă, pe această rezolvare din punct de vedere tehnic ar fi foarte complicată.

Victor Ciutacu: Adică până la urmă cine decide şi dacă se ia decizia publicării pe site? Ce se taie…

Marius Oprea: Uzând nu atât de lege cât de bun-simţ, vă spun că dintr-o pagină de dosar în medie, dacă rămâne un sfert de informaţie care nu intră sub incidenţa legii şi a bunului simţ. Pentru că asta a fost Securitatea.

Victor Ciutacu: Ştiţi că bunul simţ nu e reglementat prin lege. La fel ca şi morala.

Marius Oprea: Bineînţeles. Dar funcţionarii de-acolo care de dimineaţă până seara numai în haznaua aia lucrează, pentru că asta este arhiva Securităţii, au deja după ştiinţa mea şi după cât îi cunosc, au experienţa necesară şi discernământul necesar să continue această activitate. Dacă dumneavoastră vă duceţi acolo vă dau cuvântul meu că după 2 ore ieşiţi să vă cumpăraţi Extraveral.

Victor Ciutacu: Mai bine stau acasă. De ce credeţi că de la începutul acestui scandal, preşedintele Traian Băsescu, omul care a condamnat comunismul în Parlament, care a desecretizat dosarele la CSAT, le-a trimis nu ştiu ce… tace adânc. Că dânsul în general ne-a obişnuit ca la 7 seara să iasă în problemele de importanţă naţională.

Marius Oprea: Unul din trei motive, două din trei sau toate trei. Fie că aşteaptă decizia Curţii Constituţionale fie că nu-l interesează de fapt problema aşa cum partea societăţii civile a crezut…

Victor Ciutacu: Dar a condamnat comunismul.

Marius Oprea: Da, l-a condamnat într-un moment de conjunctură. Aşa. Fie aşteaptă decizia, fie nu-i pasă, fie e interesat ca această instituţie să meargă foarte greu pentru că poate au ajuns acolo dosare ale victimelor domniei sale. Se ştie, şi dânsul a recunoscut că a colaborat cu Securitatea. Nimeni nu ştie care din aceste motive acţionează. Domnul Traian Băsescu a fost vocal pe această temă.

Victor Ciutacu: Numai pe povestea cu Norica Niculai şi cu Teodor Meleşcanu a ieşit în fiecare seară vreo săptămână la 7 seara. Dacă nici asta nu-i un scandal şi o problemă naţională, pentru că dânsul a condamnat comunismul, nu l-am condamnat eu.

Marius Oprea: Da. E vorba de o instituţie importantă a statului român. Nu e vorba de buticul din colţ.

Victor Ciutacu: Am o întrebare pentru domnul Cazimir Ionescu, care mi-a făcut o mărturisire stupefiantă şi s-a arătat de acord să vorbească despre mărturisirea asta… mă rog, la o cafea înainte… domnul Cazimir Ionescu îmi spune că există dosare numerotate de nu ştiu câte ori, cu culori diferite şi că în esenţă asta înseamnă că s-a umblat la ele.

Cazimir Ionescu: Noi avem posibilitatea de a vedea în afară de probatoriu orice dosar în original pentru că e normal ca acolo unde avem anumite semne de întrebare să ne putem confrunta cu originalul. Nu mică ne-a fost surprinderea când am găsit dosare care sunt numerotate de câte 3-4 ori, cu negru, pe urmă cu roşu şi paginile sunt mai puţine, pe urmă cu albastru şi sunt şi mai puţine, pe urmă cu verde şi mai puţine… iar acolo unde nu s-a mai putut numerota lipseşte o jumătate de pagină.

Victor Ciutacu: Au rupt pagina din dosar?

Cazimir Ionescu: Sunt dosare în care s-a păstrat o jumătate de pagină.

Victor Ciutacu: Moralmente, deşi morala nu e cuantificabilă în Monitorul Oficial, cum se poate, până acum aţi dat nu verdicte, dar aţi dat nişte decizii, cum se poate da o decizie când vezi că dosarul acela pe care-l judeci, îl analizezi, e mânărit?

Cazimir Ionescu: Nu e vorba de mânăreală. E vorba că aceste dosare au trecut prin mai multe etape. Ele au avut iniţial lângă ele toate materialele…

Victor Ciutacu: Lăsaţi, că nu sunt mere cu perisabilităţi să se mai ducă din ele…

Cazimir Ionescu: Dar s-au făcut discuţii privind măsura în care o dată la 5 ani, o dată la 10 ani se triază şi se aruncă balastul, se aruncă informările, se aruncă… pentru că altfel am fi avut munţi.

Victor Ciutacu: Şi le-a aruncat? Cine a stat să le analizeze?

Cazimir Ionescu: Probabil că au existat nişte criterii, fiindcă cei care au fost puşi să opereze… eu nu spun că lucrurile au fost făcute după 1990, poate că s-au făcut cu mult înainte, pentru că şi înainte existau aceste norme.

Victor Ciutacu: După aia a existat Berevoieşti unde…

Marius Oprea: 7 tone.

Victor Ciutacu: 7 tone de dosare. Dar l-am auzit pe domnul general Suceavă la domnul Ion Cristoiu când spunea că a dat ordin să se ardă toate dosarele informatorilor Miliţiei. Asta cum e? Miliţienii erau de bine, securiştii erau de rău?

Marius Oprea: Şi informatorii Miliţiei ofereau informaţii cu caracter politic.

Cazimir Ionescu: Pot să vă spun eu. Eu am fost anchetat 2 ani numai de Miliţie. Inclusiv percheziţii ilegale făcute acasă tot de Miliţie. Deci dosarul meu a fost instrumentat de Miliţie şi pus la dispoziţia Securităţii.

Marius Oprea: Miliţia era utilizată de Securitate ca interfaţă.

Cazimir Ionescu: Iar noi avem acum nenumărate cazuri în care cei care vin la audiere spun dom’ne eu n-am fost niciodată la Securitate. Eu n-am dat declaraţie decât la Miliţie. Şi declaraţia lui de la Miliţie este angajamentul lui cu Securitatea. Aşa că domnul Suceavă…

Marius Oprea: E în culpă.

Cazimir Ionescu: Nu ştiu dacă nu a ştiut asta.

Marius Oprea: Aş vrea să vă spun un lucru ca să înţelegeţi dimensiunile tragediei. Poliţia est-germană a lăsat în urmă 180 km de dosare. Securitatea, care gestiona o populaţie mult mai mare ca cea a RDG, a lăsat în urmă 18 km. Să nu-mi spuneţi că securiştii români nu ştiau să scrie. Unde e diferenţa? Dacă…

Victor Ciutacu: Nu cumva sunt alea care se trafichează prin campaniile electorale?

Marius Oprea: Nu. Dacă s-a întâmplat ceva după 1989 în opinia mea este că nu că s-au falsificat dosare, e practic imposibil să falsifici un document dintr-un dosar al Securităţii, îţi trebuie aceeaşi hârtie din anii 80, îţi trebuie aceeaşi maşină de scris, caractere care pot fi uşor identificabile, etc. Ştampile, semnături. E imposibil să falsifici un document. Dar poţi să-l distrugi. Falsificarea a operat în arhiva fostei Securităţi prin omisiune aş spune. Există însă o compensare care până acum nu a fost utilizată şi de care se vorbeşte tot mai puţin. Mare parte a dosarelor Securităţii care au fost închise la un moment dat, e vorba de dosare de urmărire sau de informator, ca să nu mai zic de corespondenţa internă a Securităţii, a fost microfilmată. Sunt microfilme de siguranţă. Se află bine păzite în custodia SRI. Dacă dosarele au dispărut pe suport de hârtie, fără îndoială multe din ele se regăsesc în aceste microfilme. Când eram consilier la Cotroceni, a fost celebrul caz Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, asasinat de Securitate sau de Miliţie, dar la ordinele Securităţii în 1985, a făcut nenumărate demersuri pentru a scoate dosarul tatălui său. În repetate rânduri i s-a spus nu-l avem, nu există etc. În cele din urmă, la intervenţia directă a preşedintelui, cu greu, SRI a eliberat o copie după dosarul microfilmat. Se vedea în mod clar că sunt copii după microfilme. Ştiţi de ce s-a lăsat SRI atât de greu să dea acest dosar? Pentru că dosarul inginerului Ursu asasinat în 1985, dosarul de urmărire informativă a fost închis în 1993. În acest doar existau inclusiv demersurile începute de fiul său, stabilit în SUA, pentru reabilitarea tatălui, după 1989, monitorizate de SRI.

Victor Ciutacu: Deci băieţii şi-au schimbat numai sigla.

Marius Oprea: Da.

Victor Ciutacu: Că în rest au continuat lucrarea.

Marius Oprea: Acest dosar doar şi e o probă de continuitate din nefericire a unei practici pe care noi o credeam abolită o dată cu 1989. Bănuiesc că asemenea exemple reziduale mai sunt încă şi nu unul, în aceste microfilme.

Victor Ciutacu: Pauză de publicitate şi revenim cu ultima parte a emisiunii. Am revenit în direct. Domnul Cazimir Ionescu una dintre le care vin pentru invitaţii mei – dar e clar că se referă la dumneavoastră – este când vor fi publicate dosarele membrilor Colegiului CNSAS.

Cazimir Ionescu: Eu cred că această întrebare s-a pus de mai multe ori, şi încă de-acum 2 ani. Cei care au avut dosare de urmărire le-au făcut publice şi sunt cunoscute, şi Secaşiu mi se pare că a făcut acelaşi lucru, şi Mircea, şi eu. Toţi membrii CNSAS au fost dosarele lor au fost analizate de către colegiu fără participarea fiecăruia în parte.

Victor Ciutacu: Al dumneavoastră e public, da? Se poate vedea?

Cazimir Ionescu: Da.

Victor Ciutacu: Spuneţi-mi şi mie o prevedere din noul act normativ care spune că omul care primeşte comunicarea are două locuri în care poate depune contestaţia, la libera alegere. Ori la Colegiu, ori în instanţă. Care-i rostul?

Marius Oprea: Poate şi aşa, şi-aşa. Poate mai întâi să depună la Colegiu, iar dacă primeşte un verdict nefavorabil se adresează instanţei.

Victor Ciutacu: Are două căi de atac?

Marius Oprea: Între care una e facultativă. Este una administrativă.

Cazimir Ionescu: Nu e obligat să se adreseze Colegiului.

Marius Oprea: Dar dacă Colegiul decide că Direcţia de investigaţii a administrat insuficiente probe şi admite contestaţia, atunci totul se încheie aici. Nu se mai publică nici un nume în Monitorul Oficial.

Victor Ciutacu: După ce politicienii au cerut în cor ca Colegiul CNSAS să nu mai judece, să nu mai dea sentinţe, acum aţi dat un act normativ care zice că sentinţa o dă instanţa cum e şi normal. Şi e de salutat asta. M-am uitat şi eu în seara asta pe la talk-show-uri şi nu par prea fericiţi de modificarea asta.

Marius Oprea: Păi au cerut asta.

Victor Ciutacu: Asta vă întreb. După ce au cerut-o nu par foarte entuziaşti.

Marius Oprea: Au cerut să fie un acces mult mai liber la arhivă, la documente, deconspirarea să meargă mai repede. Foarte bine, am scos poliţie politică. Păi…

Victor Ciutacu: Şi asta cu instanţa. Asta mi se părea că nu… domnul Cezar Preda l-am văzut era la colega mea Gabriela Vrânceanu Firea şi spunea că de ce să judece instanţa pentru că precum în orice proces normal, lipseşte cineva care să joace rolul procurorului. Că judecătorul există, instanţa, dar cine-i procurorul la afacerea asta?

Marius Oprea: Păi procurorul este Direcţia de investigaţii care administrează probele în instanţă privind colaborarea sau apartenenţa la Securitate.

Victor Ciutacu: Dacă vă atacă PD-L la Curtea Constituţională, actul ăsta normativ?

Marius Oprea: Să-l atace. Înseamnă că PD-L este împotriva acţiunii de deconspirare a Securităţii. Ar avea şi motive. Mă gândesc la domnul Theodor Stolojan.

Victor Ciutacu: Păi înţeleg că domnul Theodor Stolojan a fost curat. A fost cinstit. A lucrat la Direcţia valutară şi nu a colaborat.

Marius Oprea: Contabilul conturilor lui Ceauşescu nu ştiu dacă e o onoare la momentul ăsta…

Victor Ciutacu: Chiar. Domnul Theodor Stolojan e europarlamentar. Nu ar trebui să-l verificaţi? Ăştia, candidaţii la europarlamentare i-aţi verificat?

Marius Oprea: S-a publicat chiar o carte întreagă, se numeşte „Averea diavolului”, despre conturile lui Ceauşescu. La editura Nemira. Acolo sunt o mulţime de documente în facsimil semnate chiar de domnul Theodor Stolojan. Nu ştiu în ce măsură…

Victor Ciutacu: Nu vreau să-l pun într-o postură neplăcută pe domnul Cazimir Ionescu.

Marius Oprea: Nu cred că se regăsesc la CNSAS pentru că sunt…

Victor Ciutacu: Aveţi la CNSAS ceva în sensul ăsta domnule Cazimir Ionescu?

Cazimir Ionescu: Nu mă pot pronunţa, n-am cunoştinţă.

Marius Oprea: Sunt din fosta arhivă a IC Dunărea. Şi după ştiinţa mea această…

Victor Ciutacu: Dar aţi studiat dosarul lui Theodor Stolojan, vi s-a cerut?

Cazimir Ionescu: Arhiva Dunărea nu e încă în custodia noastră.

Victor Ciutacu: Arhiva aia Dunărea, la care toată lumea cere desecretizarea, de la domnul Voiculescu, principalul suspect de serviciu, preşedintele Traian Băsescu, domnul Theodor Stolojan, toată lumea cere, de fiecare dată se anunţă că se desecretizează dar tot nu se mai desecretizează. Sunt aşa mari secrete în arhiva aia?

Marius Oprea: Nu ştiu, pentru că n-am văzut-o.

Victor Ciutacu: Domnul Cazimir Ionescu repet, să nu zică lumea că am o fixaţie pe Theodor Stolojan. Aţi analizat nu dosarul lui Theodor Stolojan, a candidaţilor la europarlamentare?

Cazimir Ionescu: Noi nu am apucat să analizăm dosarele tuturor candidaţilor pentru că legea nu prevede activitate preventivă. CNSAS nu are activitate preventivă.

Victor Ciutacu: Da, dar la alegerile parlamentare normale îi verificaţi.

Cazimir Ionescu: În măsura în care au existat dosare la persoanele de pe lista de candidaţi şi s-a putut face probatoriul în timp util, acele dosare au fost…

Victor Ciutacu: Nu ne facem de băcănie dacă descoperim peste vreo lună, două că vreo 2-3 europarlamentari au fost securişti sau turnători şi i-am trimis în Europa să ne reprezinte cu mândrie şi devotament?

Marius Oprea: E riscul partidului care-i propune. Acum, un om care candidează pentru o funcţie de parlamentar sau dă din coate să ajungă într-o funcţie de demnitate publică, supusă verificării din oficiu, se gândeşte de 3 ori când vede că va fi verificat şi dacă a turnat sunt mari şanse să ajungă în Monitorul Oficial partea a III-a într-un interval nu mai mare de 3-4 luni.

Victor Ciutacu: Emisiunea noastră a ajuns la final. Erau multe lucruri de discutat, pe mine oricum mă vedeţi peste 10 minute la Mihai Gîdea în studio. Sunt şi eu dator cu un răspuns. Multă lume mă întreabă ce m-a apucat, de ce discut eu cu Securitatea că sunt alte probleme mai importante de discutat în România. Dacă nu discut despre Securitate, CNSAS etc., sunt angajatul lui Felix care a fost deconspirat de CNSAS, dacă discut, iar nu-i bine. Stimaţi telespectatori eu nu mai ştiu ce să fac, motiv pentru care o să fac emisiunile de capul meu. Când o să vreau să discut despre Securitate o să discut de Securitate, când nu o să vreau să discut de Securitate, nu o să discut. Mulţumesc pentru amabilitate domnilor Marius Oprea şi Cazimir Ionescu şi vă mai aştept cu cea mai mare plăcere ori de câte ori va fi cazul. O seară bună stimaţi telespectatori, ne revedem mâine la aceeaşi oră. O seară bună.

Cazimir Ionescu: Bună seara.

Transcriptul emisiunii
Vorbe grele din 06-02-2008,
emisiune difuzată pe postul Antena 2,
ora 21:00, moderator Victor Ciutacu,
invitaţi Marius Oprea şi Cazimir Ionescu.

NOTĂ

Recomand tuturor celor care mai au încă neclariţăţi cu privire la ocuparea „cu program“ a instituţiilor Statului Român sau la tipul de şantaj mafiot practicat prin instituţia numită CNSAS citirea acestui transcript... dar numai şi numai dacă au o inimă foarte rezistentă!

De asemenea le sugerez tuturor celor care doresc să studieze dosarele de urmărire ale membrilor Colegiului CNSAS (cf. declaraţiei lui Cazimir Ionescu, „Cazimir Ionescu: Eu cred că această întrebare s-a pus de mai multe ori, şi încă de-acum 2 ani. Cei care au avut dosare de urmărire le-au făcut publice şi sunt cunoscute, şi Secaşiu mi se pare că a făcut acelaşi lucru, şi Mircea, şi eu. Toţi membrii CNSAS au fost. Dosarele lor au fost analizate de către colegiu fără participarea fiecăruia în parte./Victor Ciutacu: Al dumneavoastră e public, da? Se poate vedea? / Cazimir Ionescu: Da.) să adreseze o cerere instituţiei mai-sus menţionate!

Apropo... a citit cineva vreun rând din dosarul numitului Dinescu Mircea? (v. şi declaraţiile lui Victor Roncea, coordonator al campaniei «Voci curate» de la Civic Media, care „a declarat că un membru de frunte al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu, reprezintă interese străine, fiind documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii. Potrivit informaţiilor dezvăluite de Roncea, există mărturii ale unor foşti ofiţeri ai UM 0110 privind legăturile lui Mircea Dinescu cu KGB, nu numai prin soacra acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Astfel, în 1989, acesta a urmat un traseu complicat prin ţările baltice, pentru a ajunge ulterior în Crimeea, unde a primit instrucţiuni precise privind rolul său în lovitura de stat pregătită de sovietici, cunoscută generic sub numele de «Revoluţia» din decembrie 1989. Informaţiile respective se afla şi în arhivele CIA, s-a afirmat în emisiune.“

Şi un extras din prevederile stipulate de Legea 187 şi de Regulamentul CNSAS, în vigoare şi la data de 29 ianuarie 2008: „darea spre publicitate a unor date sau informaţii din dosare, necorespunzătoare adevărului, de natură să lezeze viaţa, demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar prezentarea denaturată a datelor din dosarul de Securitate, în scopul discreditării sau al nedeconspirării constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a mai lucra în domeniul arhivelor. Sustragerea, tăinuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor şi a oricăror documente ale Securităţii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorându-se cu 2 ani şi că eliberarea de informaţii din dosare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“

Ce pedeapsă ar fi just să îi fie aplicată, conform acestei legi încă în vigoare la 29 ianuarie 2008, numitului Dinescu Mircea, cel care a lezat „viaţa, demnitatea, onoarea şi reputaţia“ scriitorului Cezar Ivănescu, livrând presei „informaţii necorespunzătoare adevărului“, neprobate niciodată prin absolut nimic? Dar pentru păcatul iremisibil de a se face vinovat moral de moartea unui OM?

Accesaţi şi:

2 DESPRE SOBOLANI, eroi si morminte. Marele poet CEZAR IVANESCU ii pune in cutia cu monstri si agenti pe DINESCU, PLESU si ILIESCU. DOCUMENTE INEDITE (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/despre-sobolani-eroi-si-morminte-marele.html)