vineri, 8 mai 2009

Cezar Ivanescu, asasinat? Marele poet roman si-a exprimat, cu putin timp inainte de moarte, temerile ca va fi lichidat

Misterul mortii poetului Cezar Ivanescu, neelucidat inca

Pe 24 aprilie 2008, poetul roman Cezar Ivanescu parasea aceasta lume, pe patul unui spital din Bucuresti. Din acea zi, viata familiei scriitorului a devenit un calvar, membri ai acesteia, dar si prieteni ai poetului, punind vehement sub semnul intrebarii motivul mortii sale. Concret, poetul fusese internat, pe 21 aprilie 2008, la Clinica Palade din Bacau unde a doua zi, a fost supus unei operatii pentru hemoroizi. La 24 de ore de la interventie, in urma unei complicatii, pacientul a fost transferat la sectia de Terapie Intensiva din cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Bacau.

Pe 24 aprilie, s-a luat decizia transportarii lui la Spitalul Floreasca din Bucuresti unde, la scurt timp, Ivanescu a decedat. La Colegiul Medicilor din Bacau, la doua luni de la decesul poetului, au fost inregistrate trei petitii prin care se reclama ca acesta si-ar fi pierdut viata din cauza cadrelor medicale. Una apartine unei prietene a poetului, din Israel, una Clarei Arustei, fiica adoptiva a poetului si una, unchiului acesteia din Iasi, pr. dr. Dumitru Ivanescu. Nici pina la aceasta ora, ancheta nu fost incheiata. “Mergem greu pentru ca, din motive obiective, audierile reclamantilor au fost repetat aminate, acestia fiind din alt judet. Pe 28 aprilie a.c., am reusit sa stabilim un contact cu Clara Arustei, aceasta prezentindu-se la audieri. Din pacate, din motive de sanatate, unchiul acesteia nu a putut veni. Dosarul se va finaliza, oricum, relativ recent”, a spus dr. George Coneac, vicepresedintele Colegiului Medicilor (CM) din Bacau. La rindul ei, Clara Arustei confirma declaratiile medicului, aratindu-se insa, sceptica in ceea ce priveste rezultatul anchetei. “Din cite am vazut pina acum, nu vom avea sorti de izbinda. Am ajuns, insa, sa inteleg pozitia CM. Oricum, noi vom merge pina in pinzele albe si vom ajunge, pentru a demonstra adevarul, pina in instanta. Este ceea ce ar fi trebuit, de fapt, sa facem de la bun inceput”, a spus, contactata telefonic, Clara Arustei.

In demersurile sale, Clara Arustei se sprijina si pe o serie de documente audio, descoperite de familie dupa decesul lui Ivanescu. Cu doar citeva saptamini inainte de trecerea in nefiinta, poetul a inregistrat un material prin care isi prevestea moartea in circumstante nefiresti. In aceeasi inregistrare, Ivanescu lasa “cu limba de moarte” marturia, pentru a fi folosita in descoperirea adevarului ce ar sta in spatele cauzelor decesului sau.

Accesati si:
DOSARUL MEDICAL AL UNEI CRIME "APROAPE" PERFECTE (http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/05/dosarul-medical-al-unei.html)
A FOST UCIS CEZAR IVANESCU? Fiica poetului a sesizat autoritatile pentru o crima „aproape“ perfecta (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/fost-ucis-cezar-ivanescu-fiica-poetului.html)
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)