Constantin Noica: Iată poetul! (o scrisoare de la C. Noica şi o înregistrare video cu Petru Creţia vorbind despre C. Noica, poezie şi C. Ivănescu)

Dragă Domnule Cezar Ivănescu,

Abia acum cîteva zile, în iadul bucureştean, am putut lua de la prietenul Suciu volumul lui Eliade şi cele două cărţi ale dumitale. Îţi mulţumesc că, din puţinele exemplare primite ca traducător, mi-ai rezervat unul mie. Ca prieten al lui Eliade? Ca suflet rătăcit şi nemîngîiat în ale scrisului?

Dar ca un suflet fără parte îmi apari şi d-ta. Te cauţi peste tot, de la Bunica Zoe şi pînă la Ismena, te rătăceşti şi te regăseşti admirabil, dar fără să spui şi cititorului care ţi-e „partea“.„Spune-mi unde se culege / timpul dus şi aurul / şi seminţele a cui îs / cînd presară taurul?

Am lăsat deoparte „La Baaad“. Simt că acolo s-a încrestat o experienţă gravă. Am luat cu mine, în munţi unde stau retras, doar „Muzeon“ (de ce nu Mousaion?)

Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme (mulţumesc pentru extraordinara strofă din „Rosarium“, transcrisă [1]; am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simţit că este vorba de ceva sacru în scrisul d-tale.

Citesc într-o prezentare de revistă că eşti obsedat de problema morţii...

Mă gîndesc să schiţez un îndemn: nu-i spun pe nume.Am avut un prieten mare (Cioran), unul îndoielnic mare (Eugen Ionescu) şi au iubit un gînditor mare (Heidegger), cu toţii au întîrziat asupra ei. Nu au avut ce face cu ea pînă la urmă.

Cred că trebuie să ne dăruim acelor zei care au ei ce face cu noi. Moartea se plictiseşte repede cu zelatorii ei. E grăbită şi sumară. Alege zei care ne rabdă aşa cum sîntem, aşa cum eşti şi d-ta, făpturi de sînge, sau: „Timpul dens / şi neconstrîns ca o fantomă / care-şi impune evidenţa şi dispare“.

Te voi reciti, cu mirare şi dragoste.
Al d-tale
Constantin Noica

[1] Strofa eliminată de cenzura comunistă şi transcrisă de Cezar Ivănescu era:

! stau în pământul sterp fără noroc,
cadavrul mi-l îngrop şi mi-l dezgrop,
gropar al vieţii mele fără viaţă
trăită-n scârbă, în dezgust şi greaţă,
plătit cu Timpul care mă omoară
dator vândut celui ce mă plăteşte
din groaza mea nu pot ieşi afară
cum Soarele arzând se osândeşte!

Constantin Noica: Iata poetul!

Eugenia Guzun: De ce nu aţi acceptat invitaţia lui Constantin Noica de a face filosofie? Din cîte ştiu pe Platon îl citeaţi încă din clasa a IX-a.Cezar Ivănescu: Da, nu e vorba de o lipsă de lecturi sau de gust pentru filosofie. E vorba de următorul lucru. Eu am debutat în poezie în 1968 şi atunci un bun prieten, care acum trăieşte în Grecia, Victor Ivanovici, care era îndrăgostit de poezia mea, i-a dus cartea mea de debut lui Constantin Noica, iar Noica a citit-o şi după ce a citit-o a rostit atît: Iată poetul! Şi l-a rugat pe Victor Ivanovici să mă ducă la el să ne cunoaştem. L-am cunoscut atunci. Fireşte de la acea primă cunoştinţă Noica a început să-şi desfăşoare talentul său persuasiv, să mă convingă să fac filosofie sau să mă apropii de ea pentru a deveni un cap filosofic. I-am spus-o de atunci şi apoi în cele cîteva întîlniri pe care le-am mai avut de-a lungul vieţii, că nu mai am nici o speranţă, dar nici gust de a face filosofie. Întîi de toate pentru că, aşa cum i-am spus-o chiar în ultima discuţie pe care am purtat-o înainte de moartea lui – (ne-am întîlnit în faţa Ministerului Culturii, lîngă Casa Scînteii) în primul rînd pentru că mai aveam şi mai am în familie două sisteme filosofice scrise şi netipărite: unul este sistemul filosofic scris şi netipărit de unchiul meu – marele lingvist G. Ivănescu, profesorul de la Iaşi, care fiind în pragul morţii în anii '80, am discutat cu el să-şi facă un plan al operei... Printre operele inedite, mi-a spus că are şi un sistem filosofic posthegelian scris şi care, credea el, se ţine foarte bine. Al doilea membru al familiei, deşi este o rudă prin alianţă – este vorba de Octav Onicescu, marele savant matematician, care în apusul carierei a scris şi el un sistem filosofic. Sînt oameni care au asistat la lecturile textului în diferite seri în casă la Onicescu. Eu nu am văzut însă manuscrisul. I-am povestit dlui Noica de aceste doua sisteme filosofice netipărite şi i-am spus că nu mai e necesar şi un al treilea, scris eventual de mine şi cu atît mai mult cu cît la acea vîrstă, aveam 27 de ani, cînd l-am cunoscut pe Constantin Noica, nu mai credeam că filosofia, (nu mai cred nici astăzi) este discursul fundamental, ci poezia. Şi i-am şi inşirat domnului Noica argumentele mele de ce cred că poezia este discurs fundamental, dar nu filosofia care mi se pare discurs derivat şi de rangul al doilea. Apropo de discursul poetic. În discuţia finală pe care am avut-o înainte de moartea lui Noica, la repetarea ideii mele că poezia este fundamentală, că primele mari texte primordiale, fundamentale ale umanităţii sînt scrise în versuri, Noica mi-a dat o replică de mare frumuseţe, cu mare umor pe care, fireşte, mi-am notat-o undeva şi, probabil, în una din cărţile mele de memorii o să apară. Mi-a răspuns aşa: domnule Ivănescu, sigur nu e puţin lucru să fii Pindar, dîndu-mi a inţelege că dacă sînt Pindar poate am şansa să am dreptate în ceea ce spun şi dreptatea să fie de partea mea, la care, de altfel, am nuanţat şi eu ironia lui Noica, spunîndu-i că oricum îl prefer pe Bacovia cu trei poeme, decît pe Emil Cioran cu toată opera, şi a rîs şi Noica. În final, am dizolvat polemica în nişte surîsuri, dar este ceea ce cred cu adevărat desăvîrşit la ora actuală. Filosofia este un discurs de rangul al doilea şi de altfel filosofi adevăraţi şi mari sînt foarte puţini. În Europa fiind unul singur – Platon. Şi cum spunea un german, pe care îl citez fără a-i reţine numele – toată filosofia europeană e formată din nişte note la Platon. Cam din asta e formată toată filosofia europeană. Note de subsol mai proaste sau mai bune la Platon. Cele mai multe, însă – proaste, fiindcă nu toţi marii gînditori europeni s-au ridicat la înălţimea lui Platon. Foarte puţini au atins sublimul platonian. Aşa că ei sînt foarte puţini – acestea care sînt şi mari – dar ei, de obicei sînt pe muchie între filosofie şi poezie. Discursul lui Platon nu este în întregime cum ştim, filosofic – este între dramă poetică şi discurs filosofic.

fragment dintr-un interviu luat poetului de Eugenia Guzun în anul 2000

Sursa: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/

JAFUL DE LA MUZEUL LITERATURII: Peste 575.000 euro papati intr-un an sub directoratul ilegal al lui Radu Calin Cristea. ANI, DNA?!

Victor Roncea continuă seria dezvăluirilor incendiare.

ŞOCANT! Muzeul Literaturii Române a devenit după moartea regretatului critic literar Alexandru Condeescu şi după „înscăunarea“ lui R.C. Cristea „o vacă grasă de muls pentru o gaşcă imundă de borfaşi, profitori, informatori şi impostori, cu veleităţi intelectuale“, cu apucături de vechili şi cu ifose de primadone!

(Nota bene! R.C. Cristea este protejatul altui „falimentator de profesie“, N. Manolescu, ambasador la Paris, în timpul programului, iar „după“ – pour la bonne bouche, preşedinte de uniune stalinisto-comunistă – din ai cărei membri de vază unii au absolvit „Oxfordul USR-ului“, Academia de Partid Ştefan Gheorghiu, şi au drept operă esenţială textele semnate în Omagiile ceauşiste şi drept agendă-carnetul roşu de partid!)

Foto: Uniunea Scriitorilor din România, Bucureşti; trecătorii neatenţi pot crede pe bună dreptate că se afla în preajma sediului Loteriei Române!

Aşadar, citind articolul aflu că Muzeul Literaturii Române, cel pe lângă care trec aproape zilnic întrebându-mă, retoric, dacă mai este populat vreodată şi de altcineva în afara portarului cu aspect plictisit şi dezlânat care păzeşte cu un aer pierdut de parcă ar fi ultimul supravieţuitor al Terrei uşa scorojită şi cele trei-patru afişe murdare şi dezlipite care tronează pe geamurile prăfuite ale faţadei clădirii, este consumatorul unor sume de la buget de-a dreptul uriaşe! (Hmm... visez la nobilul timp când Muzeul era condus de Alexandru Condeescu, când sala era plină şi manifestările erau sclipitoare, şi când revista Manuscriptum avea o mare greutate în peisajul cultural românesc – dacă ar fi să amintesc doar numărul special închinat lui Eminescu şi îngrijit de eminentul eminescolog Petru Creţia, nr. 1 (82)/1991, anul XXII...)


2 JAFUL DE LA MUZEUL LITERATURII: Peste 575.000 euro păpaţi într-un an sub directoratul ilegal al lui Radu Calin Cristea (articol preluat de pe: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/jaful-de-la-muzeul-literaturii-peste.html)

„Info primita la redactie:

Programul jafului banilor publici continua nestingherit si profitabil pentru fraudatori la Muzeul Literaturii Romane, sub ochii aburiti si dezinteresati (oare!) ai Primariei Capitalei si ai autoritatilor de control ale statului.

Capusarea companiilor statului si drenarea fondurilor publice ale acestora in buzunare private au fost practici curente in Romania ultimilor 20 de ani. In plina criza financiara si economica globala, „maestrii” in arta masluiriii banilor publici si-au diversificat metodele si si-au indreptat strategiile si catre institutiile publice de cultura. Un exemplu tipic concret il constituie Muzeul Literaturii din Bucuresti, care a devenit in ultimul o vaca grasa de muls pentru o gasca imunda de borfasi, profitori, informatori si impostori, cu veleitati intelectuale. Asa se face ca Muzeul Literaturii, altadata o institutie de cultura respectabila, a devenit peste noapte, o data cu „ungerea” ca director a impostorului Radu Calin Cristea, un canal de scurgere a fondurilor publice ale muzeului in buzunarele unor cunoscuti impostori si o anexa a unei gasti pseudoeliteiste de pretinsi scriitori, aflati pe statele generoase de plata ale muzeului.

Astfel, sub directoratul ilegal al lui Radu Calin Cristea, “specialisti” versati in arta manipularii banilor publici in interese private, sub pretextul aparent legal al parteneriatului public-privat, au fost organizate diverse “manifestari culturale” megalomanice, de “anvergura nationala, universala, planetara si chiar cosmica”, provenind din fondurile publice, alocate de catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru Muzeul Literaturii, cu bugete exorbitante, dar fara nici o finalitate si interes publice. „Afacerea” este simpla si eficienta, dar perversa. Metoda drenarii banilor publici a fost patentata aici de catre cunoscutul turnator si impostor Sorin Antohi, impreuna cu alti „specialisti” in furtul fondurilor publice, Ioan si Aurel Borsan, prin firmele, asociatiile, fundatiile si revistele “suveica” ale acestora, membe ale trustului Intact, patronat de catre Dan Voiculescu („Cuvantul”, „Amfiteatru”, „Vacante&Calatorii” etc.), cu complicitatea criminala interesata a directorului fraudator Radu Calin Cristea.

Astfel, pe baza acestei „retete”, in anul 2008 au fost organizate cateva conferinte, cu un buget total de cca. 140.000 euro din fondurile publice alocate de catre Primaria Municipiului Bucuresti pentru Muzeul Literaturii: „Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica", Bucuresti (buget: cca 60.000 euro); „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”, Sinaia (buget: cca 50.000 euro); “Gala premiilor Manuscriptum” - Bucuresti (buget: cca 30.000 euro). Au fost editate de asemenea, prin aceeleasi firme „suveica”, mai multe publicatii, cu un buget total de cca. 60.000 euro: „Modernism si antimodernism. Noi perspective interdisciplinare” (Editura Muzeului Literaturii Romane si Editura Cuvantul); “Universitas. A fost odata un cenaclu” (Editura Muzeului Literaturii Romane); Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „România noastra” (Editura Muzeului Literaturii Romane); „Calendar MNLR” (Editura Muzeului Literaturii Romane).Din surse foarte apropiate trustului Intact, din care fac parte firmele, asociatiile, fundatiile si revistele lui Ioan si Aurel Borsan, aflam ca in anul 2009 sunt preconizate mai multe conferinte care se vor desfasura tot prin Muzeul Literaturii Romane, pe baza retetei drenarii fondurilor publice ale muzeului, patentate de catre Sorin Antohi, Ioan si Aurel Borsan, patronate de catre Radu Calin Cristea si testate cu succes in anul 2008: “Centenarul Constantin Noica” (buget: 70.000 euro); “Conferinta Internationala Literatura Balcanilor” (buget: 55.000 euro); “Conferinta Internationala Paul Celan” (buget: 82.000 Euro); “Centenarul Eugen Ionescu” (buget: 75.000 euro); „Romania pitoreasca” (buget: 42.000 euro); “Turismul si literatura” (buget: 105.000 euro); „Literaturile Bucurestiului” (buget: 113.000 euro); “Vin la Muzeu!” (buget: 40.000 euro); „Premiile revistei Manuscriptum” (buget: 34.110 euro). Bugetul total al acestor conferinte este de cca 576.110 euro. Atentie: 576.110 euro. Bani publici!

Ultima „lovitura” a lui Radu Calin Cristea si a acolitilor sai, inainte de a fi dat afara pe usa din dos, pe unde a si intrat, este, ati ghicit... o noua conferinta, botezata pompos, “Turismul si literatura”, cu un buget estimat de 105.000 euro (sic!), organizata peste cateva zile (8 iunie!), unde credeti, evident taman la Sinaia. Trai neneaco, pe banii babacului, adica ai Primariei. Caldura mare mon cher in Bucuresti! Unde o fi utilitatea publica, unde o fi turismul, unde o fi literatura? Mofturi! Evident, nicaieri. Nici nu conteaza... Banu' sa iasa! Programul jafului banilor publici continua asftel nestingherit si profitabil pentru fraudatori versati la Muzeul Literaturii, sub ochii aburiti de fie de nestiinta, fie de neputinta sau dezinteresati (oare!) ai Primariei Capitalei si ai autoritatilor de control ale statului. Cu voie de la Primarie, adica... Gurile rele spun ca un comision de 10% din aceste fonduri s-ar intoarce in unele buzunare din Primaria Capitalei. Asa se explica si obstinatia cu care a fost mentinut in functie atata timp impostorul R.C. Cristea. In ciuda evidentelor... “ (articol preluat de pe: sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/jaful-de-la-muzeul-literaturii-peste.html)

La un an de la moarte Cezar Ivănescu figurează printre cei vii! Accesaţi site-ul Muzeului Literaturii Române

PS

Accesând: Sursa: http://www.mlr.ro/litromhtm/contemporana/poezie/ivanescu.php

veţi constata că pentru Muzeul Literaturii Române Cezar Ivănescu este viu! (Probabil doar aşa se explică de ce atât conducerea Uniunii Scriitorilor din România – preşedinte, ambasador Nicolae Manolescu, vicepreşedinte Varujan Vosganian, ministru în guvernarea trecută, cât şi cea a Muzeului Literaturii Române – au refuzat să respecte regula conform căreia scriitorii sunt depuşi, pentru a primi un ultim omagiu, în unul din aceste sedii. Tot pe acest site veţi vedea că Alexandru Condeescu conduce încă această instituţie, în ciuda faptul că şi el este mort.)