Am avut dreptate
un editorial de Ionut Tene
[...]
Ieri seară pe B1 TV scriitorul Romosan, într-o emisiune cu George Roncea a recunoscut că a semnat un angajament cu Securitatea comunistă, deoarece ca si secretar la Galeriile de Artă avea pe mână multi bani din comertul cu artă si contacte cu personalităti străine. A încercat să se apere că el a fost un “pârlit” de informator, dar a dat de înteles că marii culturnicii de ieri si de azi: Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, G. Liiceanu, Mircea Dinescu, si nu numai, au fost agenti de influentă cu grade mari ai Securitătii si ai regimului comunist.
Bărbatul lui Blandiana a fost deconspirat deja de CNSAS. Mircea Dinescu a jucat dublu ca agent al Securitătii si spion racolat de către Moscova. De fapt, Mircea Dinescu a devenit dizident atunci când regimul comunist i-a cerut să restituie o sumă uriasă împrumutată de la Fondul Literar de stat, măsură prin care regimul controla scriitorii. Dinescu si Jebeleanu aveau cele mai mari datorii la Uniunea Scriitorilor. Astfel, se explică si faptul că în 1990, ca si presedinte U.S., Dinescu a avut grijă să devalizeze fondurile asociatiei si să acopere hotia ante-decembristă.
Romosan merge pe ideea că cei care călătoreau în Occident au fost racolati de către Securitate, deoarece la întoarcere dădeau cu subsemnatul obligatoriu la ofiterii comunisti.
Se miră cineva că Ana Blandiana, Liiceanu, Dinescu sau Manolescu au călătorit în peste 50 de tări înainte de 1989. Ei nu au dat cu subsemnatul marelui Moloch?
Vă spun o scurtă poveste. În 1980 aveam 6 ani si în modestul si sărăcăciosul apartament al părintilor mei din cartierul muncitoresc Mănăstur a venit în vizită marele scriitor C. Zărnescu, redactor la Tribuna. Abia se întorsese din Paris si de la Atena. Am stat cu gura căscată la povestile lui multicolore despre “putredul” Occident. Eram fascinat de lumea de dincolo de cortina de fier.
Dar la final, scriitorul ne-a povestit, că toate aceste excursii în Occident au un pret. Acela de a semna informări la întoarcere în fata ofiterilor de Securitate. Zărnescu i-a zis tatălui meu că absolut toti scriitorii care călătoresc în Occident, dar absolut toti la întoarcere trec pe la sediul Securitătii.
La 6 ani, eu deja îmi puneam mari semne de întrebare, cum asa-zisii dizidenti favorizati de regimul Ceausescu, ca si Manolescu sau Dinescu au văzut absolut toate tările capitaliste din Europa, fără să-si plătească tainul regimului. Bunicii mei au dorit să viziteze în 1984 mormântul unui unchi mort în război în Muntii Tatra. Pentru a obtine amărâtul de pasaport pentru Cehoslovacia, tară SOCIALISTĂ si FRĂTEASCĂ, au trecut de nu stiu câte ori pe la Militie să dea declaratii despre ce fac acolo, pentru a primi pasaportul. În acelasi timp “dizidentii” nostri, cu voie de la “politiune” se plimbau nestingheriti de nimeni prin tările capitaliste.
După 1990 ei si-au fabricat dosare de dizidenti. Pe fostii informatori sau agenti ai Securitătii comuniste îi poti depista foarte usor. Nu-ti trebuie legitimatie de cercetător la CNSAS. Ei sunt mereu, anual, aceeasi premiati si laureati cu obstinatie ai U.S. sau ai Academiei sau sunt mereu pe listele de excursii în străinătate ale institutilor de stat. Numele lor se repetă, după 20 de ani, cu încrâncenare securistică, ca înainte de 1989 la beneficiile regimurilor indiferent care, comunist sau post-comunist. De ce se întâmplă asta în continuare vă voi spune într-un alt editorial.
[...]
Sursa: http://www.napocanews.ro/2009/08/am-avut-dreptate.html/comment-page-2#comment-7571
„Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti cu concursul serviciilor secrete şi al unui cerc restrâns de politicieni sub acoperire din vechea Securitate din jurul Palatului Cotroceni“
După aproape patru ani de la răpirea ziariştilor români în Irak
Ziaristul Ovidiu Eduard Ohanesian face noi dezvăluiri într-un interviu şocant cu Lucreţia Berzintu-Stanciu
Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti * Unul dintre iniţiatorii răpirii este generalul (r) Ion Ştefănuţ, fost şef al Direcţiei Antitero din cadrul SRI * Băsescu a folosit evenimentul Răpirii în scopuri personale, electorale, acoperind adevăraţii vinovaţi şi dovezile pentru 50 de ani * Trusturi întregi de presă din România au fost preluate de serviciile secrete româneşti * Cel puţin unul dintre jurnaliştii răpiţi este implicat in această afacere murdară *
"Iată cine conduce ţara şi de ce sunt în stare aceştia pentru a rămâne veşnic la ciolan!" * La 13 martie 2009 - prima înfăţişare în procesul Ohanesian contra Statului Român * "Fiţi cu ochii pe mine că nici nu ştiti ce pierdeţi!" * "NU AM NIMIC DE PIERDUT"
OVIDIU EDUARD OHANESIAN (n. 1 ianuarie 1968, Bucureşti), era jurnalist la cotidianul România Liberă când a fost răpit în Iraq, la 28 martie 2005, împreună cu Sorin Mişcoci (cameraman), jurnalista Marie Jeanne Ion şi ghidul Muhamad Munaf. Ei au fost eliberaţi la 22 mai 2005. Pentru că este singurul jurnalist, din cei trei răpiţi, care a demarat o anchetă proprie pentru aflarea adevărului despre acest act terorist, pentru că a scris o carte în acest sens, iar o altă carte aşteaptă să fie editată, am considerat interesant un dialog cu Ovidiu Ohanesian, pentru "Anima News". De aceea l-am contactat şi la propunerea acestui dialog, a răspuns cu amabilitate.
Lucretia Berzintu-Stanciu: Domnule Ovidiu Ohanesian, chiar dacă s-au scris multe lucruri despre răpirea dumneavoastră, a celor trei jurnalişti români, acum după aproape patru ani de zile, cred că sunteţi cel mai în măsură să veniţi cu noi informaţii. Aţi făcut investigaţii pe cont propriu şi, de aceea, vă întreb: dacă acea răpire a fost pregătită dinainte, care a fost scopul? Care sunt persoanele care au iniţiat răpirea?
Ovidiu Eduard Ohanesian: Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti cu concursul serviciilor secrete şi al unui cerc restrâns de politicieni sub acoperire din vechea Securitate din jurul Palatului Cotroceni. Preşedintele ţării Traian Basescu a declarat imediat după eliberarea noastră că acţiunea a fost instrumentată în România. Am să vă fac o dezvăluire din volumul 2 al cărţii mele Răpirea din Irak – Terorism de Stat cu Luare de Ostatici – Ancheta. Unul dintre iniţiatorii răpirii este generalul (r) Ion Ştefănuţ, fost şef al Direcţiei Antitero din cadrul SRI. Numele său figurează în raportul generalului (r) Ion Maranda, şef al Direcţiei de Protecţie Internă din SRI in anul 2005.
L.B.: În ce măsură a fost implicat omul de afaceri sirian Omar Hayssam, care ulterior a fugit din România în Siria, în răpirea jurnaliştilor?
O.E.O.: Omar Hayssam a fost doar o unealtă, o rotiţă în mecanismul răpirii. Conform declaraţiilor sale olografe date în 2007-2008 în faţa unui notar libanez, asupra lui Hayssam s-au făcut presiuni imense să treacă de la PSD la PD (actual PD-L) la începutul anului 2005. A fost înlocuit cu dr. Yassin Mohammad, un apropiat al lui Traian Basescu, încă de când era primar al. Bucureştiului. Spun înlocuit pentru că Yassin nu a preluat numai o mare parte din averea lui Hayssam, ci şi responsabilităţile acestuia pe zona Hamas-Hezbollah.
L.B.S.: Cine sunt răpitorii? Am citit despre Brigăzile Mouadh Ibn Jabal, dar cine sunt aceştia şi ce au urmărit?
O.E.O.: Într-o primă fază, răpitorii au fost membrii şi prieteni ai familiei americanului Mohamad Munaf. Ulterior am fost preluaţi de o echipă condusă de un ofiţer al trupelor speciale ale lui Saddam Hussein, poreclit Abu Sahar. Aceştia ne-au dus in zona Triunghiul Mortii (zona Iskandaria, Yussufia, Mahmudia), la 29 Km sud de Bagdad. Acolo am putrezit 51 de zile în susbolul unei ferme. Am reuşit să fac rost de un film din beci, realizat de trupele speciale american Hostage Working Group. Abu Sahar este posibil să fi fost membru în brigăzile Moudh Ibn Jabal. Cert este ca a participat la execuţia britanicului Kenneth Bigley din 07 Octombrie 2004. Răpitorii urmareau să obţină bani.
L.B.S.: În timpul celor aproape doua luni, cât aţi stat în ”beciul groazei”, presa din România publica diferite ştiri. La un moment dat Preşedintele României a declarat în faţa naţiunii că presa trebuie să tacă, deocamdată, deoarece diversele informaţii privind răpirea, pot pune în pericol negocierile pentru eliberarea jurnaliştilor. Comentaţi, vă rog! Ce s-a negociat?
O.E.O.: Nu doresc să comentez afirmaţiile preşedintelui la acea vreme. S-a dovedit faptul că a folosit evenimentul Răpirii în scopuri personale, electorale, acoperind adevăraţii vinovaţi şi dovezile pentru 50 de ani.
L.B.S.: Pentru eliberarea dumneavoastră, răpitorii au cerut retragerea militarilor români din Irak, cerere neîndeplinită, şi, totuşi v-au eliberat. Pe ce bază?
O.E.O.: A fost un joc pentru a-şi păstra obrazul curat. Oficial se cerea retragerea trupelor, neoficial se cereau bani. Eliberarea s-a produs în momentul în care poliţia irakiană, condusă de colonelul Moaied Abdel Kazem (foto) şi serviciul secret al Ambasadei SUA în Irak Hostage Working Group, condus de Daniel O’Shea au arestat o parte din răpitori şi au ajuns la familiile şi prietenii lui Abu Sahar. Era o chestiune de timp. Este prea mult de povestit pentru un interviu.
L.B.S.: Presa din România este liberă? Şi-a îndeplinit rolul în acest act terorist?
O.E.O.: În momentul de faţă, presa centrală cel puţin este într-o criză totală. Trusturi întregi de presă au fost preluate de serviciile secrete româneşti. Generali SIE şi SRI fac curăţenie în redacţii în rândul jurnaliştilor nesupuşi. Cred că la momentul 2005, presa a făcut mai mult decât imposibilul pentru mine şi le multumesc. Din păcate, au existat şi cazuri de intoxicare. Unul dintre cei mai cunoscuţi analişti militari, manipulat de SRI, a aruncat pe piaţă zvonul că Ohanesian este agent sub acoperire al Armatei. Mi-a fost aproape fatal. Am suferit din această cauză enorm în subsolul morţii. Adevăraţii răpitori execută imediat militarii şi spionii.
L.B.S.: De ce răpirea a fost conexată cu cea a jurnalistei franceze Florence Aubenas?
O.E.O.: Nici nu se putea altfel. Pe Florence am gasit-o în beci. Era răpită cu vreo 3 luni înaintea noastră. Cel mai probabil este ofiţer sub acoperire. Am trimis dupa ea în Franţa procurorii şi a dat declaraţie semnată că a fost cu noi în beci. Altfel, nu ne credea nimeni. Acum a dispărut de la ziarul Liberation, unde lucra. Au mutat-o. Altfel, o femeie deosebită.
L.B.S.: Ce servicii secrete au fost implicate în eliberarea jurnaliştilor?
O.E.O.: După cum v-am spus mai înainte, multe servicii secrete irakiene, americane, româneşti (SIE, SRI, DGIPI), cărora trebuie să le mulţumesc public. Din păcate, unii ofiţeri din cadrul acestor servicii, politicieni, jurnalişti, afacerişti sub acoperire au facut joc dublu.
Constantin Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)
...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie
„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu
Mircea Eliade
Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr principatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)
