vineri, 21 august 2009

"N. Manolescu, A. Blandiana, G. Liiceanu, M. Dinescu, si nu numai, au fost agenti de influentă cu grade mari ai Securitătii si ai regimului comunist!"


Am avut dreptate
un editorial de Ionut Tene

[...]

Ieri seară pe B1 TV scriitorul Romosan, într-o emisiune cu George Roncea a recunoscut că a semnat un angajament cu Securitatea comunistă, deoarece ca si secretar la Galeriile de Artă avea pe mână multi bani din comertul cu artă si contacte cu personalităti străine. A încercat să se apere că el a fost un “pârlit” de informator, dar a dat de înteles că marii culturnicii de ieri si de azi: Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, G. Liiceanu, Mircea Dinescu, si nu numai, au fost agenti de influentă cu grade mari ai Securitătii si ai regimului comunist.

Bărbatul lui Blandiana a fost deconspirat deja de CNSAS. Mircea Dinescu a jucat dublu ca agent al Securitătii si spion racolat de către Moscova. De fapt, Mircea Dinescu a devenit dizident atunci când regimul comunist i-a cerut să restituie o sumă uriasă împrumutată de la Fondul Literar de stat, măsură prin care regimul controla scriitorii. Dinescu si Jebeleanu aveau cele mai mari datorii la Uniunea Scriitorilor. Astfel, se explică si faptul că în 1990, ca si presedinte U.S., Dinescu a avut grijă să devalizeze fondurile asociatiei si să acopere hotia ante-decembristă.

Romosan merge pe ideea că cei care călătoreau în Occident au fost racolati de către Securitate, deoarece la întoarcere dădeau cu subsemnatul obligatoriu la ofiterii comunisti.

Se miră cineva că Ana Blandiana, Liiceanu, Dinescu sau Manolescu au călătorit în peste 50 de tări înainte de 1989. Ei nu au dat cu subsemnatul marelui Moloch?

Vă spun o scurtă poveste. În 1980 aveam 6 ani si în modestul si sărăcăciosul apartament al părintilor mei din cartierul muncitoresc Mănăstur a venit în vizită marele scriitor C. Zărnescu, redactor la Tribuna. Abia se întorsese din Paris si de la Atena. Am stat cu gura căscată la povestile lui multicolore despre “putredul” Occident. Eram fascinat de lumea de dincolo de cortina de fier.

Dar la final, scriitorul ne-a povestit, că toate aceste excursii în Occident au un pret. Acela de a semna informări la întoarcere în fata ofiterilor de Securitate. Zărnescu i-a zis tatălui meu că absolut toti scriitorii care călătoresc în Occident, dar absolut toti la întoarcere trec pe la sediul Securitătii.

La 6 ani, eu deja îmi puneam mari semne de întrebare, cum asa-zisii dizidenti favorizati de regimul Ceausescu, ca si Manolescu sau Dinescu au văzut absolut toate tările capitaliste din Europa, fără să-si plătească tainul regimului. Bunicii mei au dorit să viziteze în 1984 mormântul unui unchi mort în război în Muntii Tatra. Pentru a obtine amărâtul de pasaport pentru Cehoslovacia, tară SOCIALISTĂ si FRĂTEASCĂ, au trecut de nu stiu câte ori pe la Militie să dea declaratii despre ce fac acolo, pentru a primi pasaportul. În acelasi timp “dizidentii” nostri, cu voie de la “politiune” se plimbau nestingheriti de nimeni prin tările capitaliste.

După 1990 ei si-au fabricat dosare de dizidenti. Pe fostii informatori sau agenti ai Securitătii comuniste îi poti depista foarte usor. Nu-ti trebuie legitimatie de cercetător la CNSAS. Ei sunt mereu, anual, aceeasi premiati si laureati cu obstinatie ai U.S. sau ai Academiei sau sunt mereu pe listele de excursii în străinătate ale institutilor de stat. Numele lor se repetă, după 20 de ani, cu încrâncenare securistică, ca înainte de 1989 la beneficiile regimurilor indiferent care, comunist sau post-comunist. De ce se întâmplă asta în continuare vă voi spune într-un alt editorial.

[...]

Sursa: http://www.napocanews.ro/2009/08/am-avut-dreptate.html/comment-page-2#comment-7571
Publicat de la
Etichete: , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)