„OMAGIUL“ din 1983
printre autori: Dumitru Radu Popescu, Paul Anghel, Alexandru Balaci, Maria Banuş, Eugen Barbu, Ion Dodu Bălan, Mihai Beniuc, Vasile Băran, Geo Bogza, Voicu Bugariu, Augustin Buzura, Nina Cassian, Mircea Ciobanu, Traian Coşovei, Ovid S. Crăhmălniceanu, Dan Deşliu, Nicolae Dragoş, Paul Everac, Petre Ghelmez, Ion Gheorghe, Mihnea Gheorghiu, Ion Hobana, Carolina Ilica, Mircea Iorgulescu, George Ivaşcu, Horia Lovinescu, Mircea Maliţa, Florin Mugur, Romul Munteanu, Edgar Papu, Adrian Păunescu, Titus Popovici, Ioana Postelnicu, Aurel Rău, Valeriu Râpeanu, Petre Sălcudeanu, Dinu Săraru, C. Stănescu, V. Teodorescu, Gh. Tomozei, C. Ţoiu, Mihai Ungheanu, Eugen Uricaru, Nicolae Velea, Dan Zamfirescu ş.a.
Sub cer albastru pe-albastru ocean
Corabia noastră aleargă-nainte.
Mîndră aleargă-nainte !
Spre viitor, spre comunism aleargă...
Prielnic e vîntul. Meşter cîrmaciul !
Mîndră corabia ! Meşter cîrmaciul !...
C. Stănescu
Marin SORESCU, CUVÎNT
Pentru România, pînă nu prea de mult, globul pămîntesc era foarte mare şi puţini reuşeau să ne localizeze ţara pe unul din continente, ţară care totuşi avea o istorie îndelungată, văr-sase atîtea lacrimi şi mult sînge, dînd numai în acest secol mii de jertfe omeneşti în două războaie mondiale.De cînd este la cîrma acestei ţări tovarăşul Nicolae Ceauşescu, globul şi-a cîştigat dimensiunile lui reale şi omeneşti. Este globul pămîntesc pur şi simplu, glob de lucru, şi România şi-a căpătat dreptul de a i se şti cu precizie, în orice moment, locul şi poziţia pe harta lumii, configuraţia ei spirituală, rolul ei între naţiuni egale.
Mircea IORGULESCU, O MARE DATORIE
Există în istorie două feluri de epoci: unele dinamice, vijelioase, copleşind prin amploarea, densitatea, viteza şi profunzimea schimbărilor, altele încete, răbdătoare, lente ca un fluviu şerpuind leneş de-a lungul unor întinse cîmpii.
Dintotdeauna cele dintîi constituie pentru istorici obiectul preferat de studiu şi de cercetare. Iar literatura, şi ea, este fascinată de spiritul şi de înfăţişarea lor.
Cu toate că istoria românească a secolului al XX-lea nu este deloc săracă în astfel de epoci modificatoare de destin naţional, am deplina certitudine că perioada cea mai dinamică şi mai concentrată în radicale mutaţii petrecute în acest veac în toate planurile vieţii noastre individuale şi colective este aceea de după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român.
Denumită încă de pe acum în mod curent cu numele celui aflat de atunci la conducerea partidului şi a statului, această epocă — epoca Ceauşescu — a marcat şi marchează o experienţă istorică fără precedent, imprimînd un curs categoric nou desfăşurării existenţei poporului român, în absolut toate laturile şi aspectele sale.
Iată de ce a scrie despre această epocă extraordinară, contemplînd-o din însuşi interiorul ei, cum o putem face noi, scriitorii români de azi, indiferent de genul în care ne exprimăm, este o mare, supremă datorie: morală, intelectuală, patriotică.
C. STĂNESCU, MÎNDRĂ CORABIE
Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român a adus în cultura şi literatura română un spirit nou, proaspăt, ca un dezgheţ primăvăratec. Lucruri despre care nu se discuta pînă atunci, idei şi teze de o noutate şi îndrăzneală cu adevărat revoluţionară îşi impun brusc o mare putere de circulaţie în lumea culturii şi artei, valori istorice şi literare de multă vreme ignorate reapar la lumină ocupîndu-şi locul cuvenit în conştiinţa epocii şi chiar cuvinte uitate în colţul dicţionarelor rar deschise reiau în stăpînire realitatea cea de toate zilele, pătrund în viaţă cu adevărata lor semnificaţie teoretică şi pondere practică.Cuvîntul libertate se mută din dicţionare în realitate, cuvîntul conflict şi cuvîntul contradicţie încetează de a mai fi incompatibile cu socialismul, cuvîntul conştiinţă, greu încercat de măsurătorile procustiene ale dogmatismului, îşi recapătă adevărata sa demnitate, iar formarea omului nou se arată într-o cu totul altă lumină decît simpla şi tranşanta chestiune literară a eroului pozitiv, fără pată şi prihană.
Maniheismul cultural, copilul teribil al proletcultismului în chingile căruia se sufocau marile valori ale istoriei şi literaturii naţionale – şi nu numai ele –cade în desuetudine, cultura română trezindu-se brusc din somnul dogmatic la auzul unor adevăruri capabile să pompeze sînge proaspăt în arterele unui organism ameninţat de inaniţie spirituală.
Aceste adevăruri care puneau capăt daunelor exclusivismului proletcultist şi consecinţelor îngustimii de vederi de esenţă dogmatică au fost afirmate răspicat, cu o rară demnitate naţională, de secretarul general al partidului, căruia cultura de azi îi datorează regăsirea identităţii ei specifice, înconfundabile, o identitate ce nu se poate dizolva în apa tuturor mărilor, ci asumîndu-şi de oriunde influenţe şi soluţii potrivite cu firea ei adevărată, îşi revendică dreptul de a se sincroniza cu datele propriei sale biografii politice, spirituale şi morale.
Ridicată la o plenară conştiinţă de sine, la curajul şi demnitatea rostirii adevărului complex despre această epocă frămîntată şi pasionantă, literatura română îşi recunoaşte şi îşi asumă izvoarele proaspete ale vieţii şi luptei celor mulţi, aşa cum au făcut-o înaintaşii, voievozii scrisului românesc, aceia dintre care mulţi fuseseră detronaţi, maziliţi prin firman de la înalta poartă a dogmatismului.
Pereţii şcolii româneşti, albiţi de suferinţa dispariţiei unor mari valori, au fost împodobiţi la loc cu portretele creatorilor de istorie şi cultură, reintraţi masiv în muzeul viu al valorilor naţionale, rechemaţi să-şi îndeplinească mai departe misiunea de „eternii păzitori ai solului nostru veşnic“.
Această nouă împroprietărire culturală a poporului, a naţiunii noastre este opera de căpătîi ce a urmat dezgheţului politic şi spiritual inaugurat de Congresul al IX-lea, un congres situat sub semnul adevărului despre noi înşine şi al încrederii în destinul pe care ni-l făurim navigînd îndrăzneţ pe o mîndră corabie printre furtunile veacului:
Sub cer albastru pe-albastru ocean
Corabia noastră aleargă-nainte.
Mîndră aleargă-nainte !
Spre viitor, spre comunism aleargă...
Prielnic e vîntul. Meşter cîrmaciul !
Mîndră corabia ! Meşter cîrmaciul !...
George IVAŞCU, DIN ADÎNCUL INIMILOR
Multiple sînt modalităţile de manifestare a sentimentelor de profundă stimă şi vibrantă iubire pentru bărbatul ce întruchipează atît de strălucit voinţa fermă de dezvoltare a orînduirii noastre socialiste, de continuă propăşire a întregului nostru popor, care îmbrăţişează astfel pe conducătorul partidului şi statului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul aniversării zilei sale de naştere.Multiple sînt şi temeiurile acestei unanime reverberaţii spirituale.Destinul a vrut ca această zi să fie în luna ianuarie, chiar după sărbătorirea Unirii Principatelor, şi în 1918, anul cînd, la 1 Decembrie, s-a înfăptuit Marea Unire. Sînt date cu o puternică rezonanţă istorică în mintea şi inima atîtor generaţii. Cu atît mai intens în contemporaneitatea noastră, cînd desăvîrşirea unităţii naţionale a înscris noi şi noi atribute şi cînd imaginea trecutului originar şi a dezvoltării noastre ca naţiune s-a îmbogăţit prin sporite dimensiuni.
Este meritul Partidului Comunist Român, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a fi orientat cercetarea istorică spre aprofundarea datelor esenţiale ale vieţii poporului român din timpurile cele mai îndepărtate ale formării şi trăiniciei sale pe aceste pămînturi, în spaţiul arcului carpatic, străjuit de Dunărea bătrînă şi Marea cea mare.
Iubirea de neam, în sensul deplinei legitimităţi ştiinţifice, punerea în lumină a rolului naţiunii, a tradiţiilor de luptă eliberatoare ale maselor largi, a capacităţii lor de a-şi făuri propria istorie, durînd o civilizaţie şi o cultură integrantă şi definitorie a continentului european — iată, sub semnul celui mai autentic patriotism, un vast proces de asumare a unui orizont prin el însuşi mobilizator de energie, stimulator de faptă. În inima acestui proces s-a situat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prin continua promovare a însemnelor personalităţii poporului român, prin consecvenţa şi prestigioasa afirmare a României pe plan internaţional.
Structurala relaţie între eforturile de neostenită căutare a pîrghiilor celor mai eficiente de edificare multilaterală a societăţii socialiste într-o Românie pe drumul de ascensiune spre stadiul de ţară mediu dezvoltată şi contribuţia ei tot mai activă la soluţionarea marilor probleme ale contemporaneităţii, această imagine a unei eroice devoţiuni în slujba propăşirii patriei deplin suverane şi independente şi, totodată, a consolidării păcii şi cooperării pe plan mondial, s-a identificat în sufletele noastre, ale tuturor, cu aceea a chipului tovarăşului Nicolae Ceauşescu.
Aşadar, o emoţionantă dinamică în cristalizarea şi proiectarea unei stări de conştiinţă colectivă, iradiind stimă şi iubire pentru omul ce simbolizează cea mai elevantă năzuinţă de mai bine a unui întreg popor, cel mai nobil.sentiment de certitudine şi de înaintare pe calea progresului într-o lume de complexe mutaţii, intrată într-o nouă eră, sub semnul revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi, concomitent, al afirmării geniului propriu al tuturor popoarelor.
Printr-o asemenea dialectică a conştientizării teoriei şi practicii revoluţionare, construcţia noastră socialistă a păşit pe noi trepte, astfel că, la Congresul al XII-lea al partidului, cutezanţa de gînd şi faptă, întruchipată de secretarul general, a pus într-o puternică lumină orientările şi directivele, marcînd acel Orizont-2000 în perspectivele căruia s-a angajat, cu forţe sporite, întregul nostru popor, într-o unitate încă mai desăvîrşită prin înşişi parametrii propăşirii generale a ţării, intrată într-o fază nouă a edificării ei socialiste.âIntensificarea activităţii politice se explică printr-o deschidere încă mai largă a evantaiului de statorniciri democratice, prin anvergura conferită Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, prin consolidarea şi extinderea practicii de integrare în viaţa cetăţii a categoriilor tot mai eficient definite, de constructori încercaţi, trăind în efervescenţa propriei răspunderi şi a iniţiativei personale în cele mai variate sectoare de activitate: în industrie, în agricultură, în învăţămînt şi cultură, în gospodărirea judeţelor, oraşelor şi comunelor, sub incidenţa autoconducerii şi autogestiunii, ca implicaţii directe ale vastului proces transformator, înnoitor, care prin el însuşi reflectă ceea ce s-a profilat şi s-a numit epoca Ceausescu.
În finalitatea unei noi calităţi a vieţii, intensa activitate politică şi organizatorică a secretarului general a îmbrăţişat deopotrivă dimensiunile de ansamblu ale noului cincinal, cît şi componentele lui detailate pe secvenţe de timp şi la proporţiile judeţene, a celorlalte subdiviziuni de ordin teritorial şi metodologic, privind marile unităţi industriale sau agricole, dar şi cu vădite refracţii benefice asupra stimulării micilor unităţi cooperatiste, ca şi a capacităţii productive a gospodăriilor individuale.
Recenta Conferinţă Naţională a partidului a confirmat întru totul concepţia novatoare a tovarăşului Nicolae Ceausescu evidenţiind, în acelaşi timp, potenţialul uriaş de convertire în faptă vie al partidului, ca generator şi călăuzitor al forţei revoluţionare a maselor largi populare. în această perspectivă de strălucită sărbătoare, cu atît mai semnificative se afirmă manifestările de bucurie, cu atît mai pregnante urările de sănătate şi ani mulţi fericiţi în fruntea partidului şi statului, adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu, toate din adîncul inimilor, ca o sugestivă mărturie de mîndrie a întregii naţiuni care ştie că opera de exemplară dăruire a celui pe care-l cinsteşte, ca prestigios ctitor al României Socialiste şi iscusit călăuzitor al drumului ei spre comunism, va străluci cu atît mai trainic şi mai măreţ în lumina viitorului.
Viitor a cărui chezăşie este desăvîrşirea construcţiei socialismului în patria noastră.
Nobilă finalitate, întru care toţi fiii acestui pămînt urează tovarăşului Nicolae Ceauşescu ani mulţi şi fericiţi, pentru continua propăşire a României pe noi culmi de civilizaţie, pentru înflorirea culturii şi artei înzestratului nostru popor!
Texte reproduse după Omagiu, Uniunea Scriitorilor din România, ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983 (BT: 19.01.1983)
Accesaţi şi:
- Nicolae Manolescu, o „tinereţe roşie“ şi două tablouri: un autoportret în tehnica contravérité şi un colaj cu mult roşu de „marx“ (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/nicolae-manolescu-elogiator-al-lui-marx.html)
Mircea Dinescu: autoportret în tuşă marxist-leninistă (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/mircea-dinescu-autoportret-in-tusa.html) - Din seria omagiştilor ceauşişti: George Ivaşcu, Omagiu. Dan Deşliu, 26 ianuarie (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/gh-ivacu-omagiu-dan-deliu-26-ianuarie.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu