vineri, 6 februarie 2009

Socant: Bolnavii mor cu zile, iar medicii se pregătesc de "bătălii grele". Spitalul morţii la Bacău?


Spitalele din Romania o anticameră a morţii?

Medicii din România trăiesc vremuri grele. Mulţi confraţi de-ai lor au fost implicaţi în scandaluri, au fost acuzaţi, demişi, arătaţi cu degetul. Însă au fost vremuri şi mai grele pentru pacienţii acestor medici. Atât de grele, încât au decedat mulţumită "îngrijirilor speciale" acordate în spitale. Acei medici ar fi trebuit să fie sancţionaţi şi de Colegiul Medicilor din România care, potrivit statutului acestei organizaţii, ar trebui să asigure respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi de sănătatea publică. Acest lucru nu se întâmplă.

Dovada stă în scrisoarea pe care preşedintele CMR, Vasile Astărăstoae, a adresat-o medicilor din România în care îi îndeamnă să se unească, căci "ne aşteaptă bătălii grele, dar împreună vom reuşi".

"Dragi prieteni, ne aşteaptă bătălii grele, dar trebuie să ştiţi: împreună vom reuşi!" V. Astărăstoae

Zilele acestea am avut parte de un alt episod din (deja) serialul "Moartea domnului Lăzărescu", în variantă feminină de această dată. O femeie de 71 de ani din Tătărăşti, judeţul Satu Mare, a murit după ce a fost pasată de la un spital la altul două zile şi apoi trimisă acasă de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean.

Femeia a petrecut două zile pe holurile spitalului şi o noapte în salonul de gardă, acuzând dureri de inimă, însă nu a primit atenţia cuvenită unei fiinţe umane. Era vizibil bolnavă şi le spunea cu lacrimi în ochi unor reporteri de la o televiziune locală că medicii nu i-au făcut nimic ca să se simtă mai bine.

Marţi seara aceasta murit în casa sa din Tătărăşti. Şi cum putea conducerea spitalului să spele o asemenea ruşine? Printr-o comisie de anchetă. Aşa că, directorul spitalului, Cristian Rusu, care este şi preşedintele comisiei, s-a apucat de investigaţii. Şi a descoperit că femeia putea muri oricând şi oriunde, că doar era bătrână şi bolnavă şi era "o pacientă neglijată la domiciliu", aşa că au neglijat-o şi la spital. În plus, nici locuri în spital nu mai erau, chiar dacă femeia necesita internare urgentă, cum au recunoscut chiar medicii din spital.

Ancheta va continua, la Satu Mare ajungând ieri o comisie de la Ministerul Sănătăţii. În plus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a început o anchetă separată, iar Colegiul Medicilor s-a sesizat din oficiu. În naivitatea noastră, am crezut de multe ori că medicii vinovaţi de malpraxis vor fi anchetaţi serios de Colegiul Medicilor din România şi li se va aplica o "corecţie" serioasă, ca alţi oameni să nu mai sufere de pe urma neglijenţei sau chiar a neştiinţei lor.

Însă ziarul "Curentul" a intrat în posesia unei scrisori semnată de către preşedintele CMR, Vasile Astărăstoae, adresată medicilor din România, în care, mai mult sau mai puţin, îi îndeamnă să fie tari pentru a trece peste grelele "bătălii". Cât despre mustrări, nici vorbă!"

Nu este o noutate faptul că, ori de câte ori sistemul în care lucrăm are deficienţe, se încearcă transferul de responsabilitate către medici şi culpabilizarea acestora. De aceea, nu avem decât două posibilităţi: fie să acceptăm acest lucru, fie să încercăm să ne apărăm drepturile".

Vasile Astărăstoae, preşedinte CMR

"Suntem un corp profesional care de mii de ani face parte din elită. Trecem prin momente grele, dar acest lucru nu trebuie să ne dezarmeze. Gândiţi-vă că fără medici niciun sistem nu poate funcţiona", V. Astărăstoae





Accesaţi şi:

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)