Se afișează postările cu eticheta Le Figaro. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Le Figaro. Afișați toate postările

vineri, 13 martie 2009

Le Figaro, editia din 15 ian.1990, reproducea fotografia cu Ion Ilici Iliescu zburdând pe pajiste în compania familiei Ceausescu!


Le Figaro
Lundi 15 Janvier 1990,
p. 3
Observaţi, în stânga paginii, sus, fotografia care îl prezinta pe Ion Ilici Iliescu distrându-se alături de Nicolae Ceauşescu (1976).
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , ,

duminică, 1 februarie 2009

26 decembrie 1989. Revoluţia română reflectată în presa străină (III) (Le Figaro)


Le Figaro
mardi 26 décembre 1989

Bouleversements et confusion à l'Est
Gorbatchev: une mystification?


















Personne n'a prevu, nous dit-on, les événements bouleversants que nous vivons aujourd'hui en Eu­rope. J'ai, cependant, sous les yeux un ouvrage paru en 1983 et qui a été écrit en 1981. Que nous annonce-t-il? En Pologne, le retour de Solidarité et de Walesa aux affaires et la formation d'un gouvernement de coalition soutenu par l'Eglise. Une dissolution progressive du pacte de Varsovie destinée à amener la dissolution concomitante de l'Otan. La democratisation de la Tchecoslovaquie avec un possi-ble retour de Dubcek.

La condamnation officielle par le gouvernement soviétique de l'invasion de l'Afghanistan. Le retrait apparent du contrôle du parti communiste sur l'économie soviétique. Un accroissement des pouvoirs du Soviet supreme. La réforme du KGB. La réhabilitation des principaux dissidents, y compris de Sakharov, à qui reviendrait un certain role. La liberalisation des voyages et du droit à l'émigration. La démolition du mur de Berlin et la formation d'une sorte de confédération entre l'Allemagne de l'Est et l'Allemagne fede­rale, moyennant la neutralisation de l'Allemagne réunifiée... et encore d'autres processus actuellement en cours, y compris le développement d'un pluralisme des partis.

Mais qui est ce prophète extra-lucide? Un perspi­cace soviétologue occidental? Un grand homme d'Etat? Non. Mais un certain Anatolyi Golitsyne. Ce personnage était le «resident» du KGB à Helsinki quand il a «défecté» en Grande-Bretagne en 1961, non sans emporter avec lui beaucoup de dossiers. Nous n'avons pas à suivre son livre (New Lies for Old, New York, 1983) dans tous ses développements quelquefois extravagants. Mais ils suffisent à jeter sur Gorbatchev une lumière plus inquiétante que celle que diffusent nos media. Non seulement ces coïncidences suggèrent qu'il suit un plan, mais que ce plan - ou plutôt cette «ligne» - a été élaborée bien avânt lui et qu'il est commis pour l'appliquer.

Dans ses aspects les plus directement conspiratifs, ce plan consiste à changer radicalement l'image de l'URSS et de son régime. Cest ainsi seulement qu'il peut atteindre ses buts, lesquels restent traditionnels: maintenir intacte la domination communiste. Détacher militairement les Etats-Unis de l'Europe, entrer en position dominante et parasitaire dans la zone de prospérité européenne progressivement désarmée et dénucléarisee, forcer tout l'Occident à fournir l'URSS en crédits et en technologie. Mais les moyens deviennent plus sophistiqués et le plan requiert une mise en scène d'une ampleur bien supérieure aux précédentes «libéralisations» sovietiques. [...]



Accesaţi şi:

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)