Eminescu în eternitate
În 1997, pe postul naţional de televiziune, o doamnă cultă şi inteligentă, ne sfătuia cuminte, să nu mai vorbim, o vreme, despre Eminescu, uitînd această doamnă că prin sfatul ei înţelept se înscria în brava tradiţie comunistă care ba ne-a interzim să-l citim pe Eminescu, ba ne-a interzis să-i comentăm sau să-i edităm o parte din operă...
Cele mai incredibile insanităţi intelectuale s-au debitat în aceşti zece ani de democraţie pe seama lui Eminescu şi, cele mai multe dintre ele la postul naţional de televiziune...
Ce-ar trebui să facem acum, în anul 2000, anul Eminescu, obligaţi de organismele culturale internaţionale să-l sărbătorim pe Eminescu (pe banii daţi de aceste organisme), dacă am urma sfatul preaînţeleptei doamne? Să tăcem cu toţii, asta ar trebui să facem, şi, probabil, s-ar fi şi făcut dacă nu ar fi intervenit chestiunea bănească... Banii trebuie cheltuiţi şi vor fi cheltuiţi...
Puteţi fi siguri că vom trăi şi ziua în care un organism internaţional ne va impune (dîndu-ne şi suma aferentă) să ne respectăm ca popor, să nu ne mai maculăm valorile naţionale şi tot aşa...
Pînă atunci să spunem două-trei cuvinte de bun-simţ despre Eminescu, se apropie 15 ianuarie, ziua sa de naştere, zi dealtfel controversată şi cu aceasta am atins şi tema tabletei noastre. Totul e controversat şi controversabil la Eminescu, de la ziua sa de naştere şi pînă la ultimul vers sau enunţ în proză, totul, mai puţin ziua îngropării sale care e sigură, a fost cu siguranţă îngropat pe vecie şi Dumnezeu nu va mai repeta greşeala să ne mai trimită pe aceste meleaguri un Iluminat de mărimea sa... Căci la 150 de ani de la naşterea sa nu avem încă o ediţie cu adevărat completă din opera sa şi nici nu vom avea vreodată aşa ceva deoarece chiar dacă se va realiza fotocopierea caietelor eminesciene, aceasta va exclude infernul manuscriselor pornografice...
La români pornografia e permisă numai politicienilor şi golanilor, despre Eminescu avem o părere prea bună, nu vrem să-l expunem pe Fane Spoitoru lecturii unor texte pornografice eminesciene care l-ar putea face să roşească la ten.
Că nu avem o ediţie completă din opera lui Eminescu şi nu vom avea niciodată, nu-i bai, avem operele complete ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, colegul de partid şi de Academie al tovarăşului Eugen Simion... Dar nu avem nici o ediţie populară, la îndemîna oricui, din opera lui Eminescu.
A încercat răposatul nostru prieten Petru Creţia un Eminescu comentat care, din păcate, nu cuprinde decît o parte din operă...
Eminescu ar trebui editat într-o ediţie critică iar sursele biografice analizate şi filtrate cu mare grijă.
Încearcă o nouă biografie a lui Eminescu, reputatul clasicist Nicolae Georgescu a cărui carte, A doua viaţă a lui Eminescu (Ed. Europa Nova, 1994) măsoară abisul falsului biografic în privinţa lui Eminescu.
Dubla sacrificare a lui Eminescu, semnată de Th. Codreanu arată că sîntem încă necopţi pentru a putea primi moştenirea eminesciană, Eminescu este blasfemiat la nivelul handicapaţilor, „comunistule!“, „legionarule!“, „fascistule!“, dacă ar mai trăi ar fi în mod sigur pălmuit, bătut de mineri, de academicieni şi de miniştri...
Norocul lui e că e mort, asta e sigur, norocul lui e că ne priveşte din eternitate şi ne contemplă, – un popor care şi-a făcut şi-şi face mai mult rău sieşi decît i-au făcut la un loc toţi străinii... Sau, mai bine, ca să nu blamez tot poporul român cum e moda, să zic, „clasele superpuse“, vreo patru milioane de pecerişti, pînă mai ieri, doar vreo două milioane astăzi cînd „clasele superpuse“ s-au mai subţiat, e sărăcie mare la poporul român, a mai rămas numai cu vreo două milioane de hoţi...
Există o speranţă pămîntească şi pentru Eminescu cel din eternitate şi anume ca, odată poporul romând dispărut şi limba română devenită o limbă moartă, savanţii germani sau francezi să-l editeze pe Eminescu aşa cum trebuie, ca pe Homer, în succesive ediţii îmbunătăţite.
Cezar Ivănescu, ian. 2000
Alte articole despre Mihai Eminescu semnate de Cezar Ivănescu:
- „Frumseţea şi cu moartea“ (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2008/12/frumseea-i-cu-moartea.html)
- Aş vrea să mor cîntînd Eminescu (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/cezar-ivnescu-destin-sub-semnul-lui.html)
- Cezar Ivănescu „profetul lui Eminescu şi kaghemusha lui Labiş“, Viorel Ilişoi într-un dialog cu poetul Cezar Ivănescu (fragment, 1996) (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/cezar-ivnescu-profetul-lui-eminescu-i.html)
- Eminescu, simbolul central al românismului (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/eminescusimbolul-central-al-romnismului.html)
- Crimă şi pedeapsă (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/cezar-ivnescu-crim-i-pedeaps.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu