marți, 20 ianuarie 2009

Mihai Eminescu. O monografie în imagini

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor
cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.“
Mihai Eminescu















Mihai Eminescu. O monografie în imagini,
Constantin-Liviu Rusu, Olga Rusu
Editura Junimea, Iaşi, 2000

Mihai Eminescu, Sara pe deal,
manuscris autograf




















„...Un singur lucru nu se mai poate întâmpla: dispariţia poemelor lui Eminescu. Şi cât timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată. Istoria patetică a neamului românesc a fost proiectată în eternitate prin versurile unui poet...“
+++++ Mircea Eliade, 1975

„O trinitate: Homer, Goethe, Eminescu.“
+++++ Tudor Arghezi

„Arborii nu cresc până la cer, nici noi românii nu putem mai mult decât măsura noastră, iar măsura noastră este Eminescu.“
+++++ Constantin Noica

„! Eminescu-i Dumnezău
iar eu mi-s Profetul său !“
+++++ Cezar Ivănescu

„Eminescu este sinteza sufletului românesc din vremea netulbure.
Sinteza ştiinţei, cugetării, simţirii şi instinctului acestui neam.“
+++++ Nicolae Iorga



Publicat de la
Etichete: , , , , ,

Un comentariu:

Anonim spunea...

Buna ziua!
In presa botosaneana s/a anuntat descoperirea unui presupus manuscris semnat Eminescu. http://www.adevarul.ro/articole/botosani-posibil-manuscris-al-poeziei-eminesciene-sara-pe-deal-in-posesia-unui-elev.html
Am observat ca este identic cu cel prezentat de dvs pe blog mai putin semnatura, de aceea cred ca avem de/a face cu o copie. Astept parerea dvs. Numai bine!

10 noiembrie 2009 la 10:36

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)