sâmbătă, 18 aprilie 2009

Poeţi creştini: Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Cezar Ivănescu


Învierea
+++++Mihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâini moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi;
„Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
S-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg“.

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte,
Douăsprezece pasuri răsuna, miez de noapte,
Deodată-n negre ziduri lumina dă navală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântari şi laude’naltăm,
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri
Plecaţi-va neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!



Pe cruce
+++++Vasile Voiculescu


Iisus murea pe cruce. Sub arşita grozavă
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că varsă lavă.

Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii
Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii…
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.

Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria
Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Ţipa văzând urgia.

Departe ucenicii priveau fără putere…
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Cu el se năruise nădejdea lor întreaga
Şi fără mângâiere.

Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu feţele smerite
Şi bărbile-argintate.

Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste
În vale, ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.



Imn al Învierii
+++++Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumina,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate
Şi Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsuna Imnul Învierii sfânt.

Veniti creştini, luaţi lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împărat.


Trăiesc flămând
+++++Valeriu Gafencu

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie
Frumoasă ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.

Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
şi-mi primeneşte sufletul de zgură:
Atunci Iisus de mine mult se-ndură,

Refren:
Nu plângeţi că mă duc de lângă voi,
Sau c-o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoţii în acelaşi cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat din cer coboară-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.
Mă plouă-n taină razele de soare
M-adapă Iisus cu apa vie,
Grăuntele svârlit în groapa-nvie
Cu viaţa îmbrăcat-n sărbătoare,
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.


Doina
(Din frunză)

+++++Cezar Ivănescu

! voi ce mă priviţi la faţă
îndrăgiţi-mi faţa mea,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera,
mai îngăduiţi-mi faţa
fiindcă mult va sîngera !

! şi în mînuri şi-n picioare
cuie îmi vor împlînta,
mai îngpduiţi-mi mîna
şi-n ţărînă talpa mea,
mai îngăduiţi-mi mîna
şi-n ţărînă talpa mea !

! vă iubesc dar lîngă mine
nimărui n-am spus să stea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea,
mai îngăduiţi-mi locul
cît măsoară umbra mea !

! bate vînt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza,
mai îngăduie-l, săcure,
cît îi tremură frunza !


Rosarium
(Ave Maria)
+++++Cezar Ivănescu

! eu de niciundelea venit,
în trupul tău tu m-ai primit,
Ave Maria, Ave Maria,
cu trupul tău m-ai încălzit,
cu trupul tău tu m-ai hrănit,
Ave Maria !

! în trupul tău m-am primenit
şi ţi-am rupt trupul şi-am ieşit,
Ave Maria, Ave Maria,
de dragul meu te-ai pribegit,
la toată lumea te-ai robit,
Ave Maria !

! cine-i Acel aşa sfinţit,
să-ţi măsure cît ai iubit?
Ave Maria, Ave Maria,
îndurătoareo, mi-ai privit
pe cruce trupul meu sfîrşit,
Ave Maria !

! linţoliu moale-ai pregătit
şi-n trupul tău iar m-ai primit,
Ave Maria, Ave Maria,
doar suferinţă-ai suferit,
doar cu iubire ai iubit,
Ave Maria !

! eu de niciundelea venit,
un venitic ce-i pămîntit
nu îţi las ţiia, nu îţi las ţiia
decît calvarul nesfîrşit,
Hristos prin sine-adeverit
eşti tu, Maria !


Rosarium
(Figlia del Tuo Figlio)
+++++Cezar Ivănescu

! oasele-ţi le dezgropară
şi-mi le arătară mie
ca de-acum să nu-mi mai pară
Maica mea că eşti tot vie,
într-un hîrb te adunară
să mai spele-o dată mortul
ca să nu-mi mai pari Fecioară
să ştiu că-ai murit cu totul !

! părul tău ca părul numa
şi încolo oseminte,
să mă-ngrozească de-acuma
Mamă, mînurile-ţi sfinte,
faţa ta, curată faţa,
doar o ţeastă care rîde,
ca să-mi înspăimînte viaţa
plămadă de vise hîde !

! vrut-au vrut ca să mă facă
să cred că tu eşti ca Moartea
Maica mea, la îngeri dragă
vecinic vie şi departea,
ochii care-ţi stau a plînge
cum ar fi putut să-ţi moară?
raza lor nu se va stînge
Tu, de-a pururea Fecioară !

! carnea mea sîngeră iară
numai sîngele mă-ngînă
sufletul mi-l torturară
să cred că eşti doar ţărînă,
doar sudori de sînge-asudă
fruntea-mi, cruntă mi-i privirea,
cum să cred că-ntreaga-ţi trudă
şi a unei vieţi iubirea
cum să cred că-s doar ţărînă
şi un galbăn pumn de oasă,
Maica mea cu albă mînă
şi cu umere frumoasă?
trupul de abia-mi se ţine
roş de sînge ca un boţ îi
Maică-a mea eu cred în tine
şi nu cred că morţi sînt morţii !

! de aceea mă rog ţie,
plînsul ochii mei mi-i strică
vino, Fecioară Marie,
vino-n trupul tău de Fiică,
vino şi-mi sărută gura
trupul meu de rană strigă,
du-mi pe braţele-ţi făptura
sfîntă Maică-a mea şi Fiică !

Românii din Ungaria, La poalele Golgotei. Eva Iova: „orice atentat împotriva sufletului unui neam este o palmă pe obrazul lui Hristos“


La poalele Golgotei


Motto
„Iar ei, luând arginţii,
au făcut aşa cum au fost învăţaţi.”
(Matei 28:15)


În momentul când scriu aceste rânduri, deja peste 700 de români din toată lumea au semnat petiţia online pentru susţinerea apariţiei săptămânalului „Foaia românească”. Conducătorii principalelor noastre instituţii şi persoane particulare, români simpli din satele noastre tradiţionale au scris scrisori, emailuri, au făcut liste cu alte sute de semnături, unii chiar au venit personal la redacţie să-şi iscălească numele pe scrisoarea de protest.

Cel mai mult dintre toate m-au impresionat totuşi semnăturile online ale numeroşilor români din Chişinău, Republica Moldova. În timp ce în ţara lor este revoluţie, se fraudează alegeri, se falsifică adevăruri, ei se simt responsabili (şi) pentru mănunchiul de români din Ungaria şi luptă alături de ei contra desfiinţării unei reviste. Nu avem cuvinte să le mulţumim. Ştim doar că semnătura fiecărui român de dincolo de Prut înseamnă pentru noi, românii din Ungaria, o lecţie. O lecţie cum să-ţi păstrezi limba şi identitatea şi în cele mai vitrege condiţii. Cum să lupţi pentru adevăr şi pentru dreptate. Cum să nu laşi să domnească răul şi minciuna.

Suntem în Săptămâna Patimilor, săptămâna în care ne spovedim, ne mărturisim păcatele, ne căim şi cerem iertare pentru tot răul ce l-am făcut în viaţa noastră. Aceasta este săptămâna pe care o începem cu tristeţe, pentru că ne amintim de trădarea lui Iuda, de răstignirea lui Hristos pe cruce, dar o încheiem în linişte şi lumină, deoarece credem în Înviere, în izbânda binelui asupra răului. La începutul acestei săptămâni, când aştern pe hârtie aceste gânduri, asupra existenţei săptămânalului „Foaia românească” stăpâneşte incertitudinea. Soarta ei se va decide în Joia Mare (Nota mea: S-a decis deja: pe Cruce cu romanii). Cei care vor lua decizia finală, membrii Curatoriului Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, vor hotărî dacă revista noastră tradiţională va mai dispune de fondurile necesare apariţiei (la care Ungaria se obligă prin lege) sau, după 30 de ani de apariţie săptămânală, se va reduce la apariţie lunară, aşa cum era prin anii 1950–60, după care încetul cu încetul se va desfiinţa total.

La fel ca în vremurile când Iisus trăia pe pământ, şi azi se găsesc destui oameni asemănători cu Iuda Iscarioteanul, care pentru 30 de arginţi îşi vând aproapele, neamul, fratele. Din voinţa de a avea şi mai mulţi bani (şi nicidecum pentru a face o gazetă săptămânală mai bună), Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria i-a trădat, şi nu pentru prima dată, pe românii din Ungaria. Să mârşăveşti la desfiinţarea unei instituţii a comunităţii din care pretinzi că faci parte, este o trădare de cel mai înalt nivel. Fundaţia Publică este pusă în rolul judecătorului, exact aşa cum era Pilat. În acest moment nu putem şti dacă istoria se va repeta şi membrii Curatoriului măcar îşi vor spăla simbolic mâinile, votând apoi, totuşi, după voinţa AŢRU.

Un lucru este cert: trădarea Foii s-a făcut din interior, dar asistă la ea toate neamurile Ungariei, pentru că în Curatoriu sunt reprezentate toate cele 13 naţionalităţi şi partidele ungureşti ale ţării. Departe de noi voinţa de a ne asemăna cu Cel care şi-a luat asupra Lui păcatele noastre, care a suferit toată umilinţa semenilor săi şi care i-a răsplătit numai cu dragoste. Noi suntem plini de păcate. Noi nu i-am iubit pe cei care în numele nostru au furat şi fură bani în continuare de la stat. Noi nu i-am susţinut pe cei care au votat contra limbii strămoşilor noştri. Şi nu i-am ajutat nici pe cei care au vrut să păcălească şcoala în care au învăţat părinţii, bunicii noştri şi sperăm că vor învăţa şi nepoţii noştri.

Avem credinţa că toate acestea sunt lucruri sfinte, pe care trebuie să le apărăm cu orice preţ. Şi orice atentat împotriva sufletului unui neam este o palmă pe obrazul lui Hristos. Iar dacă nu am crede în Înviere, ce rost ar mai avea toate luptele noastre pământeşti?

Eva Iova
Joia Mare, 16 aprilie 2009

http://www.foaia.hu/

http://www.petitiononline.com/FOAIAHU/

Sursa:
http://victor-roncea.blogspot.com

MONAHUL SAVATIE: În prima şi a doua noapte au fost ucişi cîteva zeci de băieţi. Opoziţia se se suie cu picioarele pe cadavrele lor sfinte


Opoziţia a început vînătoarea băieţilor din primele rînduri

Ieri coaliţia partidelor de opoziţie a organizat la Chişinău o conferinţă de presă.

Principala grijă a opoziţiei este sa-şi scape pielea şi să-şi mai adauge vreun procent două după renumerarea voturilor. Pentru aceasta ei s-au dezis încă o dată de protestatarii din primele rînduri. Şi nu doar că s-au dezis, dar au început vînătoarea lor pentru a-i da pe mîna justiţiei.

Preşedintele PLDM s-a lăudat că are 60 de ore de filmări din piaţă pe care le va pune la dispoziţia poliţiei pentru a-i identifica pe toţi cei implicaţi în acte de violenţă. Opoziţia încearcă tragerea la răspundere individuală a participanţilor la evenimentele din 6-7 aprilie.

Culmea nebuniei este că opoziţia acum se luptă cu Voronin să-i demonstreze că nu avea voie să elibereze protestatarii reţinuţi. Probabil vom ajunge să vedem cum opoziţia va deschide un birou în care turnătorii vor putea raporta despre fiecare persoană pe care au văzut-o cu o piatră în mînă sau cu o brichetă.

Aşa o “opoziţie” îi trebuia lui Voronin!

Între timp morţii ies din beciurile securităţii unul după altul. Un băiat frumos de la Soroca, în vîrstă de 26 de ani, a fost luat ieri de părinţi în sicriu vidat, deoarece era mort de 9 zile. Am zis-o şi o repet: cred că în prima şi a doua noapte au fost ucişi cîteva zeci de băieţi, iar alţii cîteva sute vor muri în următoarele săptămîni din cauza hemoragiilor interne.

Majoritatea dintre ei sînt cei din primele rînduri. Nimeni dintre politicieni nu se gîndeşte la ei şi la familiile îndurerate. Dimpotrivă, se suie cu picioarele pe cadavrele lor sfinte pentru a ajunge mai sus.


http://savatie.wordpress.com/

preluare:
http://victor-roncea.blogspot.com

vineri, 17 aprilie 2009

Declaraţie privind continuarea terorii comuniste în Republica Moldova, cei retinuţi sunt bătuţi, torturaţi, supuşi unui tratament inuman şi degradant


Declaraţie privind continuarea terorii comuniste in Republica Moldova


Primăria municipiului Chişinău constata cu regret ca teroarea regimului comunist asupra populatiei civile continua. Desi s-a anuntat incetarea represiunilor, continuam sa inregistram cazuri de aplicare a fortei fizice de catre politie asupra cetatenilor. Guvernul are o atitudine cinica si iresponsabila. Pe langa faptul ca cei retinuti sunt baturi, torturati, supusi unui tratament inuman si degradant, politia percepe bani de la peroanele arestate pentru perioada aflarii in detentie, iar oficiali ai Republicii Moldova si-au permis sa spuna ca nu este vorba de leziuni corporale in cazul victimelor represiunilor, ci de vopsea.

Pana in prezent Guvernul a respins demersurile ONG-urilor de aparare a drepturilor omului, ale autoritatilor locale in comisariatele de politie si in penitenciarele din Republica Moldova unde are loc aplicarea violentei asupra celor retinuti. Sunt inregistrate cazuri de amenintari in adresa celor care au depus marturii impotriva politiei, asupra violentei aplicate in perioada detentiei. Vadim Ugureanu a fost amenintat ca „nu va scapa viu daca va continua sa relateze presei” despre cele intamplate.

Comunicăm că potrivit informaţiilor acumulate in continuare sunt cel puţin 3 persoane dispărute: Donici Serghei, 19 ani, Galinschi Alexandru, 27 ani, Tudorache Mihail, 23 ani,

Insistam asupra desfasurarii unei investigatii internationale asupra violarilor grave si masive a drepturilor omului constatate in Republica Moldova in ultimele 10 zile. Vicimele insista asupra unor interventii prompte si eficiente. Ne îngrijorează faptul că până în prezent nu au fost trimise sau formate misiuni speciale pentru verificarea situaţiei la faţa locului, în locurile de detenţie.

Pe această cale cerem comunităţii internaţionale implicare imediată şi insistăm asupra:
· Opririi tratamentului inuman şi degradant, a torturii în locurile de detenţie;
· Încetării terorii, a răpirilor de persoane, a ameninţărilor şi a intimidărilor;
· Asigurării accesului avocaţilor, a ONG-urilor şi a presei în locurile de detenţie;
· Garantării drepturilor persoanelor reţinute, în primul rând la apărare;
· Informării depline asupra reţinerilor efectuate şi a incriminărilor aduse;
· Pedesirii celor vinovaţi de comiterea abuzurilor menţionate;.

Fapte noi:

Mihailov Vitalie - hemoragie subtotala in segmentul lateral al sclerei ochiului sting, excoriatii pe cap si git, echimoze - 35 ani, oprit in strada de trei politisti in fata Ministerului Apararii pe 15 aprilie. Nu a participat la proteste, i s-a cerut sa prezinte actele, dupa care a fost lovit cu pumnii si picioarele. Exista marturie audio, certificat medico legal.




















Gumenii Chiril - comotie cerebrala, fractura deschisa a gambei, multiple contuzii ale tesuturilor moi - elev in clasa a 8 A scoala Nr.52 din Chisinau, anul nasterii 1988, nu a participat la protest, retinut pe 9 aprilie, in fata Guvernului, batut de persoane necunoscute imbracate in civil, urcat intro masina, dus in directie necunoscuta si intrebat cite sticle a stricat la Parlament si Presedentie, dupa care iarasi batut. Exista marturie audio.









Grecu Vadim - comotie cerebrala, coaste rupte, contuzie faciala: 21 ani, student ASEM, nu a participat la protest, a fost retinut pe data de 7 aprilie noapte, in fata Parlamentului. Batut cu pumnii si picioarele in strada, tarat pe jos, apoi dus la Comisariatul general de politie, ulterior din cauza starii grave fiind transportat la spitalul de urgenta. Exista marturie audio, certificat medico legal.

Raileanu Nelu - torturat, comotie cerebrala, contuzie a tesuturilor moi ale capului, sindrom asteniovegetativ: 20 ani, elev, nu a participat la protest, retinut pe 07.04.09 in jurul orelor 19:00 pe str.Puskin in fata Palatului National batut si dus la Comisariatul Buiucani, impus sa semneze declaratii precum ar fi participat la protest si batut pentru refuzul de a le semna. Exista marturie audio, certificat medico legal.

Gavrilă Vasile - contuzie cu revărsări sangvine pe obraz, echimoze pe obraz: 18 ani, elev in clasa a XII, liceul “George Cosbuc”. Nu a aprticipat la protest, retinut noaptea pe 8 aprlie in jurul orelor 0:30 in apropiere de Primaria Chisinau, dus la Comisariatul general de politie, batut si torturat, impus sa semneze declaratii fara ca sa le citeasca. Exista marturia audio, video si certificat medico legal

Gheorghe Moisei – fractuira picior, comotie cerebrala, 47 ani, tata a doi copii, participant pasnic la protest, retinut pe 10 aprilie 2009, dus la Comisariatul Buiucani apoi la Comisariatul Centru, batut in ambele comisariate.

Chitanta de achitare a sumei de 81 lei pentru perioada dententiei la politie, contravaloarea hranei si a intretinerii.















Cu respect,

Dorin Chirtoacă,
Primar general al municipiului Chişinău

Interviu cu DORIN CHIRTOACĂ: „Alegerile au fost falsificate. Sunt mii de persoane urmărite de Poliție, mii de persoane speriate și intimidate“


Interviu cu DORIN CHIRTOACĂ,
primarul general al municipiului Chișinău.
„Alegerile au fost falsificate. Comuniștii n-aveau cum să obțină mai mult de 30-35%“


Lucreția Berzintu(L.B.): Domnule primar general, Dorin Chirtoacă, ați candidat la alegerile parlamentare din Republica Moldova din partea Partidului Liberal. În urma alegerilor din 5 aprilie 2009, după cum se știe, au câștigat comuniștii. Cum vedeți înfrângerea democrației?

Dorin Chirtoacă (D.C.): După părerea mea, alegerile au fost falsificate. Comuniștii n-aveau cum să obțină mai mult de 30 - 35, cel mult 40% din voturi, însă, în urma acțiunilor pe care le-au întreprins, incorect, și-au sporit numărul voturilor, lucrul pe care-l demonstrăm acum, prin probele pe care le administrăm, și sperăm să punem capăt acestui mod incorect de a desfășura alegerile din Republica Moldova.

L.B.: Cine, de fapt, a declanșat manifestarea de protest din Chișinău?

D.C.: Au fost manifestații spontane de protest, inițiate de tineri, tineri care s-au revoltat. Tot ceea ce s-a întâmplat la Chișinău în ziua alegerilor, dar și anterior, au fost blocade anticomuniste, și, din păcate, comuniștii au deturnat aceste proteste în acte de vandalism asupra Președinției și Parlamentului.

L.B.:În urma acestor acte de protest ale tinerilor, cum vedeți declarația președintelui Vladimir Voronin, precum că în spatele acestei manifestații s-ar afla România, apoi luarea de măsuri, precum închiderea granițelor, introducerea vizelor pentru români s.a.?

D.C.: Dorin Chirtoacă: Sunt declarații contrare democrației, sunt declarații contrare perspectivelor Republicii Moldova, sunt acuzații extrem de grave la adresa cetățenilor. Profesorii, directorii, au fost făcuți violatori de copii de către Voronin.

De asemenea acuzații complet neîntemeiate la adresa României, prin care, cei care au arborat drapelul României pe sediul Președinției și Parlamentului, au fost coordonați chiar de Serviciul de Pază și Protecție a Președinției, fapt confirmat după aceea chiar de Președinte, cu imagini video în acest sens. Cu alte cuvinte, tot ce s-a întâmplat negativ în acele zile, a fost coordonat, pregătit de către autoritățile comuniste; au deturnat manifestările pașnice de protest ale unor tineri, spre violențe, și au încercat după aceea să acuze, atât societatea cât și altele, care nu au nicio legătură cu realitatea.

Din acest punct de vedere, declarațiile sunt incalificabile pentru Voronin și de gruparea din care face parte, urmând ca toate probele faptelor oribile care au avut loc, să fie prezentate organismelor internaționale, regimul comunist să fie izolat și respectiv torționat pentru aceasta. Sunt cazuri extrem de grave care au avut loc în această perioadă în Republica Moldova. Sunt două persoane decedate, zece persoane torturate și trei persoane bătute cu cruzime de către Poliție, mii de persoane urmărite de Poliție, mii de persoane speriate și intimidate.

L.S.: Ce a făcut opozoția, adică Dumneavoastră împreună cu ceilalți, pentru a se intra în normalitate cât de cât? La acuzațiile aduse României de către Voronin, aveți reacții din partea UE?

D.C.: Au fost primele reacții auzite ieri. Urmează să acumulăm și alte reacții, pentru a putea izola pe comuniști și a obține o poziție fermă din partea Europei în vederea normalizării situației, cum ați spus și dumneavoastră. Vor fi trași la răspundere cei care au dat ordin să fie bătuți în asemenea hal, tinerii din Republica Moldova.

B.L.: Despre declarațiile dinspre Moscova, cu referire la ”vandalii de la Chișinău cu steaguri românești”, ce puteți spune?

D.C.: Din păcate, aici e un tandem între comuniști și Federația Rusă, lucrul care nu este straniu. Îl considerăm unul firesc, într-ucât comuniștii s-au înrădăcinat în sistemul totalitar sovietic. Au păstrat aceste legături timp de 20 de ani și acum le valorifică în continuare.

L.B.: Este o influență negativă din partea celor din Transnistria? Nu vorbesc de români, ci de ceilalți...

D.C.: Acolo, de asemenea, e un regim totalitar susținut de Federația Rusă. Este o situație similară, dacă doriți.

L.B.: Cum vedeți evoluția evenimentelor în viitorul apropiat, legat de cele întâmplate în Republica Moldova?

D.C.: O poziție fermă a Uniunii Europene, a Statelor Unite, în vederea condamnării a ceea ce-au declanșat comuniștii la Chișinău, și, după aceea, o acțiune cu termen pentru democratizarea Republicii Moldova.

L.B.: Aveți un apel pentru lumea democrată, pentru toți basarabenii din toată lumea, cât și pentru ceilalți?

D.C.: Să facă lobby la nivelul tuturor, acelora care decid în lume, în vederea cunoașterii și conștientizării situației din Republica Moldova, a situației critice pe care o avem și obținerea unor poziții ferme și inechivoce a europenilor în această privință, și a americanilor, de asemenea, pentru a izola regimul comunist totalitar.

L.B.: Vă mulțumesc pentru acest dialog și vă doresc mult succes în lupta pentru libertatea cetățenilor din Republica Moldova!
Interviu realizat de Lucreția Berzintu
16 aprilie 2009, Israel.


CÂTEVA DATE BIOGRAFICE:

Dorin Chirtoacă (n.9 august 1978, Chișinău) este un politician din Republica Moldova.

Studii:
În anul 1993 a absolvit Liceul ”Gheorghe Asachi”, Chișinău iar în 1997 a absolvit Liceul ”C. Negruzzi”, Iași - Diplomă de bacalaureat.
În anul 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București și Colegiul Juridic Franco - Român de Studii Europene, Universitatea Paris I Pantheon - Sorbonne, Diplomă de licență în Drept European (MAITRISE EN DROIT, Mention DROIT EUROPEEN)

Activitate profesională:
2001 - 2005, Redactor la emisiunea ”Surprize Surprize” TVR1, România; 2002 - 2003, Redactor șef al emisiunii ”Surprize Surprize”; 2003 - 2005, Coordonator de proiecte, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.
Activitate politică:
Din mai 2005 este vicepreședinte al Partidului Liberal.
Din 17 iunie 2007 este primar general al municipiului Chișinău.
(Referințe luate din wikipedia)


joi, 16 aprilie 2009

Jacek Saryusz-Wolski: „UE ar trebui să solicite desfăşurarea unor noi alegeri în Moldova“


În opinia eurodeputaţilor care au monitorizat alegerile din Moldova, evaluarea votului de către OSCE este „excesiv de optimistă” – a declarat miercuri pentru Agenţia PAP şeful comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, Jacek Saryusz-Wolski.

El nu a exclus faptul că UE ar trebui să solicite desfăşurarea unor noi alegeri în Moldova şi a sugerat invitarea la summitul Parteneriatului Estic de la 7 mai, de la Praga, a premierului, şi nu a preşedintelui Moldovei.

Mirek Topolanek, premierul demisionar al Cehiei, a anunţat ieri că la 22 aprilie va face o vizită în Moldova. Praga trebuie să decidă cine va fi invitat din partea conducerii de la Chişinău la summitul din mai al Parteneriatului Estic – iniţiativa UE de cooperare cu vecinii răsăriteni, între care şi Moldova.

După cum a declarat pentru PAP Saryusz-Wolski, Parlamentul European doreşte să trimită în Moldova, în zilele imediat următoare, o nouă misiune. La sesiunea de la Strasbourg va adopta şi o rezoluţie privind recentele evenimente din Moldova – protestele de stradă ale opoziţiei, care chestionează rezultatul alegerilor parlamentare din 5 aprilie, şi represiunile brutale care le-au urmat.

„Potrivit declaraţiilor eurodeputaţilor, raportul OSCE este excesiv de optimist. Este un eufemism. Dacă se compară evaluarea OSCE şi cea a PE, se observă că sunt foarte diferite” - a spus Saryusz-Wolski.

După cum a menţionat el, în opinia eurodeputaţilor care au participat la misiunea condusă de Marianne Mikko, problema nu este votul propriu-zis, ci ceea ce s-a întâmplat anterior. Adică – a enumerat Saryusz-Wolski – faptul că opoziţiei nu i s-a permis accesul la mass-media, încălcarea libertăţii de reuniune şi falsificarea listelor de alegători, pe care e posibil să se fi aflat între 200 şi 400 000 de „suflete moarte”.

„Acest lucru trebuie verificat şi dacă este adevărat, atunci UE va trebui să decidă dacă solicită repetarea alegerilor” – a spus Saryusz-Wolski, adăugând că „ceea ce a propus actuala conducere, adică renumărarea voturilor, este insuficient”.

Miercuri a avut loc o şedinţă extraordinară a comisiei conduse de Saryusz-Wolski, având ca subiect situaţia din Moldova. La şedinţă a participat şi şeful diplomaţiei române, Cristian Diaconescu.

„Este o problemă a Uniunii, nu a României. Nu vom lăsa România singură, fiindcă este acuzată. Iar pe Moldova nu o lăsăm singură, chiar dacă acolo se întâmplă lucruri rele” – a spus Saryusz-Wolski.

În opinia deputatului european, nu trebuie renunţat la ideea invitării Moldovei la summitul de pe 7 mai, care inaugurează Parteneriatul Estic. „Moldova trebuie invitată. Acest lucru trebuie hotărât de preşedinţia cehă. (...) Eu aş suna şi aş invita-o pe doamna premier Zinaida Greceanîi, pentru că mandatul preşedintelui Vladimir Voronin tocmai se încheie, iar pe de altă parte, el este unul dintre actorii acestui conflict în mai mare măsură decât şeful guvernului” – a declarat pentru PAP Wolski.

El a dezvăluit că în rezoluţia pe care o va adopta PE se regăseşte un apel în vederea eliberării tuturor celor arestaţi după alegeri, elucidarea cazurilor de bătaie şi a celor două cazuri mortale. Eurodeputaţii vor solicita foarte probabil şi întărirea misiunii UE în Moldova şi eventuala trimitere acolo a unei misiuni civile.

Primăria municipiului Chişinău: Declaraţie de presă, Poliţia cere bani de la persoanele arestate


Poliţia cere bani de la persoanele arestate

Primăria municipiului Chişinău îşi exprimă indignarea în legătură cu perceperea de bani de la persoanele care au fost sau sunt încă arestate în izolatoarele de detenţie preventivă, pentru participare la acţiunile de protest din 7 aprilie a.c.

În acest sens, menţionăm că pe parcursul zilei de 16 aprilie 2009, în incinta Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău, un poliţist percepea de la părinţi sau rudele celor arestaţi o taxă de 5,90 lei pentru fiecare zi de detenţie. Pentru taxa percepută, poliţistul eliberează chitanţă şi face însemnările de rigoare într-un registru.

Considerăm drept umilinţă perceperea taxelor de la cetăţenii care au fost reţinuţi şi arestaţi în legătură cu evenimentele din 7 aprilie, în privinţa cărora a fost aplicată tortura şi au fost maltrataţi şi supuşi unui tratament inuman şi degradant.

16.04.2009

Direcţia Relaţii Publice a
Primăriei mun. Chişinău
bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 83MD 2012, Chişinău, Republica Moldova
Tel.: + 373 22 201 707
Fax: + 373 22 201 708
e-mail:
drp@pmc.md
web:
www.chisinau.md

România în luptă cu panslavismul



Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.

E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva. Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici.

Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.

Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.

De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti "Hristos a inviat" în româneşte. Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.

Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.




extrase din: Mihai Eminescu, România în luptă cu panslavismul, Timpul, iunie 1878
Sursa: GID-ROMÂNIA

Moldova eternă şi Moldova actuală, Moldova istorică şi socială, Moldova literară şi creatoare, acea Moldova care astăzi se află într-o stare sfâşiată



Cezar Ivănescu, Închinare Moldovei



„Eugenia Guzun: Aş fi vrut să vă mai întreb în încheiere despre marile dumnevoastră prietenii literare, despre romane, despre proiecte, fireşte, şi despre multe altele, semn că ar trebui să pun doar o virgulă în acest interviu şi la sfârşitul lui şi să vă mulţumesc pentru amabilitate şi în mod deosebit pentru acele vibrante versuri dintr-o doină care începe astfel: „M-a prins dorul de Moldova/ Sfânta ceea-n violet...“

Cezar Ivănescu: Da, eu ce să vă spun... Nu vă pot spune decât că cine are cu adevărat ceva în comun cu mine sau cine intră în rezonanţă cu mine, are, fireşte, şi şansa să intre în dialog, să putem comunica chiar pe această cale a dialogului civilizat şi ordonat, şi metodic, menit, fireşte să mai informeze un public.

Versurile pe care mi le-aţi citat, sunt pentru mine un motiv – dacă vreţi – dureros de reflecţie, ele îmi aduc aminte de o realitate despre care poate vom vorbi altădată, în mod special, despre această realitate traumatică, care înseamnă pentru mine Moldova.

Moldova eternă şi Moldova actuală, Moldova istorică şi socială, Moldova literară şi creatoare, în orice caz, acea Moldovă care, după cum spunea Vasile Pârvan într-un început de text – „Tu, Moldovă, care ai dat pe toţi marii istorici ai Patriei...“, iar eu continuam textul lui Pârvan – şi pe toţi marii muzicieni, pe toţi marii poeţi şi pe toţi marii prozatori ai Patriei... Acea Moldova care astăzi se află într-o stare sfâşiată de o parte şi de cealaltă parte a Prutului, sfâşiată, dezonorată, călcată în picioare, batjocorită ş.a.m.d.“

Fragment dintr-un interviu realizat de Eugenia Guzun, Revista Sud-Est, 2000

Mafie instituţionalizată: „Marius Oprea, omul de casă al lui Tăriceanu, stipendiat generos şi de guvernul Boc“


Marius Oprea, omul de casă al lui Tăriceanu, stipendiat generos şi de guvernul Boc
Multifuncţionalul Marius Oprea, omul de casă al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu, îşi continuă fulminanta carieră sub bagheta premierului PD-L Emil Boc, conducånd în continuare o instituţie guvernamentală numită pompos Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului în Romånia.

Reducerea bugetului Cancelariei primului ministru nu a afectat şi sinecura lui Marius Oprea, singurul secretar de stat liberal prezent şi în actuala guvernare, a cărui activitate principală pe vremea lui Tăriceanu era concentrată asupra „demascării“ lui Traian Băsescu, scotocit la dosar, la biografie şi la familie, inclusiv soţia acestuia, Maria Băsescu, fiind vizată de „dezvăluirile“ „vånătorului de securişti“ Marius Oprea.

Institutul acestuia s-a „ilustrat“ pånă în prezent printr-o lucrare penibilă, un aşa-zis „manual de istoria comunismului pentru elevi“, lansat anul trecut, plin de date eronate, de „informaţii inexacte şi confuze, greşeli şi exprimări neclare“, incluzånd „datarea greşită a unor evenimente importante, cum ar fi conferinţa de la Ialta sau acordul de procentaj de la Moscova“ pentru a cita opiniile apărute în presă imediat după apariţie.

Marius Oprea, şef al Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului, consilierul personal pe probleme de securitate al primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, este autorul unei biografii politice a ascensiunii lui Traian Băsescu (în curs de apariţie la Polirom) de nu mai puţin de 688 de pagini, care va fi lansată la debutul campaniei electorale pentru prezidenţiale. Informaţia a ieşit la iveală ieri, cu ocazia unei alte lansări de carte a studentului lui Zoe Petre, fosta maşteră a Biroului de partid al Universităţii Bucureşti. Cartea dedicată lui Traian Băsescu a intrat deja în circuitul de mediatizare de masă fiind prezentate nu mai puţin de şapte episoade în Observatorul Cultural, revista patronată de unul dintre membrii de vârf ai GDS, avocatul de succes George Muşat.

Aceeaşi revistă l-a premiat recent, pentru un volum de... poezie, pe Marius Oprea, policalificat în de toate, cercetător, om politic, istoric, arheolog, „vânător de securişti“ - suspectat la rândul său de turnătorie.Volumul său dedicat preşedintelui României „argumentează o idee mai explozivă, cum ar fi rolul Securităţii în inventarea lui Băsescu şi mai ales în propulsarea lui în viaţa politică post decembristă“ - pentru a cita din reclama cărţii.

Secretar de Stat liberal în Guvernul Boc(?)Situaţia este cu totul inedită deoarece, astfel, premierul Boc va finanţa un mijloc de atac la adresa lui Traian Băsescu întrucât Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului, (IICCR) unde este preşedinte liberalul Marius Oprea, cu rang de secretar de stat, se află în subordinea directă a primului ministru.Institutul pentru Investigarea Crimelor Comuniste în perioada Guvernării Tăriceanu şi-a folosit resursele pentru a căuta Dosarul de Cadre al preşedintelui Traian Băsescu la Arhivele Naţionale de la Constanţa, dosar în care s-au căutat posibile pete în vederea folosirii eventualelor date compromiţătoare împotriva lui Băsescu. N-au găsit nimic, dar asta nu înseamnă că Oprea a şi renunţat...

IICCR este o instituţie bugetofagă creată de Tăriceanu ca o replică la Comisia Tismăneanu, la rândul ei o copie a institutului-fantomă, zis al „revoluţiei“, creat de Ion Ilici Iliescu. Oprea a făcut parte şi din Comisia Tismăneanu, găzduită sub pulpana preşedinţiei, dar şi din numeroase alte comiţii şi comitete - membru al Grupului pentru Dialog Social, fost membru al Consiliului Naţional al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (un pui al Reţelei Soros), a mai fost şi consilier de stat al preşedintelui Emil Constantinescu (1999-2000), director al IRIR (2002), dar cea mai interesantă poziţie pe care a deţinut-o acesta a fost de consilier de stat pe lângă Cancelaria Primului Ministru Tăriceanu, unde avea în calitate de „specialist pe probleme de siguranţă“ acces la decizii ce puteau influenţa securitatea naţională a României, deşi nu a întrunit cerinţele de încredere pentru a beneficia de cerificat din partea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Faptul că i-a fost refuzat ORNIIS-ul spune multe despre acest personaj controversat, cu apucături ciclotimice, susţinător furibund al generalului Dan Voinea de exemplu, cel care a îngropat şi tergiversat un deceniu Dosarul Mineriadei, pentru a-l scoate basma curată pe Ion Iliescu, cel care l-a adus la „procesul Ceauşescu“ în calitate de om de încredere al grupului conspiratorilor sovietici.

Marius Oprea s-a întrebuinţat intens inclusiv pe tema Băsescu, coborând până la răscolirea trecutului soţiei lui Traian Băsescu, Maria Băsescu, în acelaşi Observator Cultural acuzându-l pe tatăl Primei Doamne a ţării că a fost „securist“ şi „miliţian“. Nu putem decât să-i urăm succes pe mai departe prolificului autor, copil de suflet al Zoei Petre, „vânător de securişti“ sau ce-o mai fi fiind el.

Eminescu încarnează cea mai desăvîrşit-conceptibilă imitare a unui model sacru, iar opera sa ne va rămîne în veci, cartea sfîntă a neamului



Imitarea Mirumului

Acum, cînd păşim în cel de-al doilea veac al eternităţii eminesciene, vom spune că Eminescu este nu doar „omul deplin al culturii româneşti“ cum, cu înţelepciunea senectuţii, s-a străduit să ne-o reamintească filosoful nostru, Constantin Noica, dar mai mult, că pentru noi, românii, Eminescu încarnează cea mai desăvîrşit-conceptibilă imitare a unui model sacru, iar opera sa ne va rămîne în veci, cartea sfîntă a neamului.

Nu am fi îndrăznit să facem publică această învestitură sacrală, dacă nu am fi descoperit tocmai la cel mai „fără de nici un Dumnezeu“ filosof român, acest pasaj: „Tot ce s-a creat pînă acum in România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ în cultura românească. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toţii, o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buda ar putea fi gelos ? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decît esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine şi ne-am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet“.

Numai el ar putea rosti vorbele angelinului Paul Klee, „Doar lîngă Dumnezeu îmi aflu locul“, şi lîngă el, nimeni...

Pentru sufletele comune, Eminescu a putut să pară doar un genial personaj „istoric“, „mais aux âmes bien nées“ el le-a apărut totdeauna învestit cu acea tremenda majestas, un mysterium tremendum et fascinans (Rudolf Otto) in stare să provoace o conversiune fatală... De aceea, toţi românii erudiţi, de la Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga la Mircea Eliade, Perpessicius şi Petru Creţia, au simţit că pietatea faţă de Eminescu măsoară gravitatea cu care ne întîmpinăm propriul nostru destin. Pentru toţi acel care am avut şi avem o patrie în limba română (ca să-l parafrazez pe marele portughez Fernando Pessoa căruia de drept îi aparţine formularea) drumul de acces către textele fundamentale ale umanităţii trece prin acest corpus al operei eminesciene şi în acest ceas trebuie să ne plecăm cu recunoştinţă fruntea şi în faţa celui mai obscur eminescolog care va fi trudit să ne redea întreagă „conştiinţa noastră mai bună“... Ca epigoni (în sensul meliorativ şi etimologic al termenului) ai lui Eminescu, orice biografie a Poetului, scrisă chiar cu un sentiment tragic, nu ne mai poate mulţumi prin anticlimaxul inerent oricărei descripţii lineare realiste...

Visez la acel care va scrie o Lalita-Vistara şi nu mă îndoiesc deloc că trans-figurarea abia ne va arăta adevărata icoană a Poetului.

Scriam cîndva că orice ins, spre a-şi proba sieşi că e român, ar trebui să scrie o biografie a Poetului, actualizîndu-şi astfel în conştiinţă nu doar un model exemplar al spiritualităţii româneşti, ci modelul exemplar prin excelentă pentru oricine vrea să realizeze „o vieţuire lină şi cumplită“ ca bun român...

Vom scăpa şi de acea rea conştiinţă a păcatului faţă de Eminescu dacă, pe deasupra, vom răspîndi, să se afle la căpătîiul oricărui bun român, şi o ediţie populară a operei complete care acum ni se oferă nouă, celor privilegiaţi români...

Vom experia astfel acel uimitor comerţ spiritual, potlach, în care fiecare se străduieşte să dea cît mai mult şi vom constata vrăjiţi cît de puţin am dat, chiar toată viaţa noastră primind în schimb totul, căci scris e-n firea Mirumului, ca o pleromă ce se află să ne copleşească şi bietul nostru trai, să ni-l îndrepte înspre adevăr şi biata noastră conştiinţă să ne-o preschimbe într-o hiperconstiinţă beatifică...

Norocul nostru al celor de azi ni se măsoară prin bucuria de a trăi în deplinătatea revelată a spiritului eminescian, iar nefericirea noastră, cîtă este, prin neascultarea „turburării ce ne-a vărsat-o în suflet“.

Norocul nostru, mai mare ca al altor români care au mers in drumul lui Eminescu (Hasdeu şi Nicolae Densusianu, Xenopol, Iorga şi Pârvan, Bacovia, Goga şi Blaga, Arghezi şi Ion Barbu, Enescu, Pallady şi Ţuculescu, Mircea Eliade şi pînă la copilul de geniu care a fost Labiş) ni se măsoară prin distanţa viziunii juste pe care ne-au transmis-o înaintemergătoril noştri: ştim azi măcar să nu mai facem grosolane erori de situare, căci nu noi îl „distingem“ pe Eminescu („Rege el însuşi al cugetării omeneşti, care alt rege ar fi putut să-l distingă ?“, cu vorbele lui Maiorescu), ci Eminescu ne măsoară insignifianţa sau grandoarea noastră...

Un singur român ni se pare a mai fi trăit deplin în duhul lui Eminescu: Brâncuşi (aforismele lui sînt singurele „apocrife“ pe care le-am adăuga cu voluptate operei eminesciene); marmoreele sale divinităţi, adevărate yantra, pot fi gîndite ca imagini hermeneutice care induc starea necesară meditaţiei asupra lui Eminescu...

Numai limba română ştie dacă mai poate da un Eminescu în literatură („Nu noi sîntem stăpîni ai limbii, ci limba e stăpînul nostru“), şi numai Dumnezeu ştie dacă ne va mai da un Bodhisattva pe măsura lui...

Nevrednici de întîia lui venire, e mult mai înţelept să nu mai aşteptăm o alta, căci ne aflăm în kali-yuga, şi să-ncercăm să privim cu ochii noştri de beznă, în ochii lui de lumină...

Cezar Ivănescu, Imitarea Mirumului, Luceafărul, anul XXXII, nr. 24, 17 iunie 1989

EMINESCU, ULTIMUL CHIP, „nu l-am trădat, nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru“



ULTIMUL CHIP

Orice pămînt întors în pămînt e un amestec de oase şi de vise, de biată carne abolită cu marile-i rîvne cu tot, de ceva care a fost cu ceva ce nu mai poate fi. Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi de ţarină stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborît de pe o cruce nevăzută, flămînd şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte.

Semănînd sfîşietor cu Horea supliciat, cu Iancu rătăcit, cu mulţii mucenici anonimi ai unor cauze pe care le-au crezut pierdute: lungul şir de obidiţi cărora masca lui le da pentru vecie un chip.

De ce doar gînduri pentru slava lui şi nu puţină dragoste pentru rănile lui, pentru obida lui, pentru preţul pe care l-a avut de plătit, pentru ceasurile tîrzii cind atît de greu suspina „o, Doamne“ şi apoi cădea în tristeţe şi tăcere? Sau pentru serile cînd le cînta ardelenilor doine, prin grădinile de vară ale Bucureştilor, de se topeau aceia de plîns. Şi nu mai puţin pentru altă seară, tîrzie şi ea, cînd, însingurat între mai mulţi prieteni, îi spunea lui Panu: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu e nimic mai interesant decît istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.“ A fost un om care greu se dădea pe mîna cuiva şi care, pe de altă parte, din inaptitudine pentru orice compromis, şi-a făcut destul de mulţi duşmani.

„...dacă ar şti că nu l-am trădat, că nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru, că am păstrat ceva din neîndurarea lui inocentă, din care lui nădejdea a început să-i lipsească an după an, luptă după luptă“

De ce nu l-am iubi pentru tot ce a fost în toată fiinţa lui din care o parte era pieritoare şi supusă pătimirii? Pentru lacrimile pe care le vărsa, într-un îndoit amurg, de nerăbdare că nu răsare odată luna de după munţii prea înalţi. Poate nici nu ne-ar accepta iubirea. Şi poate totuşi da, dacă ar şti că nu l-am trădat, că nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru, că am păstrat ceva din neîndurarea lui inocentă, din care lui nădejdea a început să-i lipsească an după an, luptă după luptă. Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gînd, plîngînd, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său.

Petru Creţia, Ultimul chip, Luceafărul, iunie 1989

Logos, eros si agape, „mireasma florii călătoreşte cu vîntul, dar mirosul sfinţeniei călătoreşte chiar şi împotriva vîntului“



LOGOS, EROS ŞI AGAPE

Inconfundabilul sunet eminescian, sound-ul muzicienilor, logosul numai verbum (nu şi logoi discriminatori) ni se revelează în această întîie ediţie a Poeziilor captat ca un auz absolut prin ascultarea inaudibilului „sunet interior“ („Sfînta lumină din inimă“), pur şi fluent cum trebuie să fi sunat argintul primelor clopote tibetane în pacea postdiluviului, latenţă manifestată cu o infinită pudoare, virginal, ezitare spiritual-voluptuală inaugurînd în limba română acea transcendenţă asumptivă a discursului care-şi creează un remanent sens anagogic chiar la nivelul celui mai simplu enunţ : „Şi dacă ramuri bat în geam / Şi se cutremur plopii, / E ca in minte să te am / Şi'ncet să te apropii.“; imediat el fluează, limba în incantaţie magică, imediat sugerează vuetul infernal al resorbţiei lumilor în disoluţia finală (ca în Memento mori), vorbirea supremă, sabdabrăhman: „În vuetul de venturi auzit-am a lui mers / Şi'n glas, purtat de cântec, simţii duiosu-i vers“.

Ceea ce unicizează acest sunet, vecinie invocata muzică eminesciană, ceea ce ţine totul într-o mutuală îmbrăţişare amoroasă (odi et amo) e acea, pendulare între eros şi agape care închipuie melodia eminesciană, („Melodia este aceea care face farmecul muzicii. Ea este cel mai greu de realizat. Răbdarea şi studiul sînt suficiente pentru a aşeza laolaltă sunete plăcute, inventarea unei melodii frumoase este însă apanajul geniului.“ — Haydn), melodie inimitabilă în, fapt dar „imitată“, bineînţeles, de epigonii (în sens peiorativ de data aceasta) neiniţiaţi în elementara ştiinţă prozodică, salutară şi numai ca propedeutică disuasivă, ştiinţă care nu îţi dă dreptul să te numeşti poet original dacă nu-ţi inventezi ritmurile proprii şi, — în rare şi fericite cazuri — melodia. Pentru aceasta Coşbuc (nedepăşindu-l pe Eminescu nici în ordinea invenţiei ritmice) sună uneori ca „o ciocănitoare mecanică“,— aidoma unui contemporan fonfăind un text grotesc pe muzica lui Blaga : „Domniţă din ţara bîrsană /Lumină sunt. Lacrimă, Rană.“ — pentru, că invenţia ritmică fără suflul melodiei e „un cadavru trist şi gol“, vezi instrumentalismul modern, galimatias ecumenic... Ambitusul melodiei, eminesciene, de la palpitul vag al efluviilor vegetale, la labialele de foc vaginale, e o ţesătură, o, urzeală fină ca firele unei pînze de păianjen, din care nu mai ştii să deosebeşti impulsul cărnii către spirit de al spiritului rupîndu-se cu regret, din habitaclul înmirezmat al cărnii, căci totul e voalat în străvezime...

Curgerea (rhythmos) întreruptă rareori (dar în nici un caz de „dezacordul între accentul ritmic şi cel tonic“, — amînăm deocamdată o discuţie fatal oţioasă) în acest prim corpus eminescian, nu întîmpină obstacolul contrîngător (constrictor), diabolic (dia-bolos) al joasei şi proastei filosofări, nici al vreunui canon religios, transa identificatoare topind conturele (ogoi-lor particularizaţi în enunţuri dogmatice şi aspirînd la comunicarea unei „ştiinţe integrale“ despre om numai prin acel special ictus anamnezic, sigiliu al magiei actului sacrificial al conştiinţei patetice : „Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / încet repovestită de o străină gură, / Ca şi cănd n'ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost. / Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, / De-mi ţin la el urechea...“. Nu trebuie să uităm nici o clipă că poezia a fost şi rămîne o artă temporală (sublimată sau subminată de o retorică) iar hieroglifa care o transcrie e doar o semeiografie, ca şi notaţia muzicală, simpla lectură (ca şi a unei partituri), irelevantă pentru cei fără organ, poate declanşa în alţii, (cu „Traumorgan“) muzica divină a sferelor „che mouve il sole e l'altre stelle“; de aceea, dincolo de „judecăţi“, de gnoza explicită a versurilor, am simţit dintotdeauna această, carte ca pe „el libro soberano de la ciencia de las ciensas“, sruti, doctrina relevată, „ceea ce a fost auzit“ şi i-a rămas ca o nobleţe indelibilă auzului...

Se poate uşor observa oum toate acele idola mentis ale veacului său (inclusiv reţetarul romantic, nu sînt însă şi acea atitudine romantică profundă care nu poate fi mimată, despre care vorbea Mircea, Eliade) sînt, pentru Eminescu, doar „pămîntul“ despre care pomeneşte Kularnava Tantra, „în timp ce unul cade pe pămînt, altul poate să se ridice singur prin intermediul pămîntului“ (sau, cu vorbele Nazarineanului, „nu omul e făcut pentru sîmbătă, ci sîmbăta pentru om“): că acest „pămînt“ i-a trebuit pentru a atinge „pămînturile pure“, ne-o arată cantitatea înspăimîntătoare a manuscriselor...

Cantitatea înspăimîntătoare a manuscriselor eminesciene (relicvarii şi ele, ale pneumei) şi unele capodopere, Luceafărul mai ales, pot sugera şi o conştiinţă tragică a limitei, „o împietrire“ („vas încremenit“) a spiritului european în
ignorantia divisiva, a paradigmei ştiinţei, pe de o parte, şi a „puritanismului creştin“, pe de altă parte, („puritanismul creştin este puţin mai vechi decît Evangheliile: el începe cu Epistolele Sfîntului Pavel. Şi dacă se observă că Evangheliile, redactate la puţin timp după aceea, nu mai păstrează nici o urmă din el, este la fel de sigur că au fost citite de-a lungul secolelor în lumina polemicilor sfîntului Pavel îndreptate împotriva gnosticilor. Or, gnosticii sînt aceia care au încercat primii să treacă de la Eros la Spirit prin mijloace extreme de preferinţă, mergînd de la castrare pînă la luxura sacră sau, de la «communio spermatica» a unor secte vasilidiene la cultul general al unei Sophia aeterna. Etern Feminin înălţat cu mult deasupra Creatorului biblic, Iahve. Atacaţi fără încetare în doctrinele lor de către Părinţii Bisericii primitive, persecutaţi cu străşnicie mai tîrziu de creştinismul instituţionalizat, ei sînt adevăraţii precursori ai tradiţiilor difuze în erezia cathară şi în misticile Nordului (sau cel puţin în vocabularul lor) din care iau naştere, pe căile deturnate, care se cunosc, lirismul şi romanul modern, care nu vorbesc decît de un amor „profan“, fără să mai ştie nici de unda vine, nici încotro se îndreaptă.“ — spune Denis de Rougemont în L'Amour et l'Occident) dar nu credem că trebuie culpabilizat pentru aceasta tocmai Poetul nostru naţional, singurul „uomo universale“ pe care l-am avut; poezia şi artele în general (ameninţate cu „moartea“ de două veacuri încoace, topos recurent al imbecilităţii) au constituit în fapt veritabilele heterodoxii europene originate de tradiţia culturală greco-latină, şi Eminescu, în tentativa sa de a-şi apropria fabulosul univers spiritual oriental („Spiritualităţile orientale“ cum zicea careva) nu făcea altceva decît — ameninţat de „o îngustare a conştiinţei cosmice“ — să-şi potolească setea metafizică de absolut, de „ontic“, intuind, ca şi Goethe, ultimul mare scriitor german universal, după E. R. Curtius, că o reînviere spirituală autentică nu e posibilă decît printr-o „nuntă mistică“ a occidentului cu orientul; de la „nunţile din Susa“ şi pînă azi, cînd „într-adevăr, a venit timpul în care va trebui scrisă o Sumă a unei Philosophia Perennis, întemeiată imparţial pe toate sursele ortodoxe, oricare ar fi ele“. (Amanda K. Coomaraswamy), orientul şi-a exercitat fascinaţia şi influenţa asupra conştiinţei europene obnubilate de orgoliu religios (iudeo-creştinismul nu ţine cumva tot de „spiritualităţile orientale“?) şi ştiinţific şi bunul simţ ne obligă să denunţăm fanatismul europeocentrist drept o puerilitate anacronică în genul Varlaam şi Ioasaf, în care Buddha, ,,un cucon foarte frumos“, se converteşte la creştinismul care avea să răsară la cinci secole după moartea lui...

Conştiinţa tragică a limitei, despre care vorbeam, răzbate în Luceafărul, peste „frumuseţea ciudată, s-ar putea spune, liturgică, a versurilor sale“, peste hermetismul mallarméan infailibil, ca o damnare la o vecinică stază, la insularitate ontologică (noli me tangere): refuzul (sau neputinţa) Mirumului de a pătrunde în arcanele „fecioarei negre“ („la vierge noire“) ne apare mai degrabă ca o „mare renunţare“ decît ca ataraxie, o sfinţenie cucerită nu fără tulburare dramatică, o insolitare a scenariului mitic pe care bazinul părea să-l privilegieze dar nici „potenţa feminină nu pătrunde în concepţia despre divinitate“, nici nunta „sub chipul sizigiilor divine“ nu are loc. Şi cu toate acestea şi admiţind şi intruziunea biograficului în înţelegerea acestei capodopere („Scriind Luceafărul, Eminescu a schiţat cea mai bună autobiografie pe care un poet ar putea s-o prezinte sie însuşi şi lumii întregi“, M. Eliade), sau, poate, tocmai pentru că nu vom reuşi niciodată să uităm că poemul este şi o diagramă simbolică a felului în care „se alege un crucificat“, nu orgolioasa însingurare luciferică ne copleşeşte ci prezenţa eficientă a sfinţeniei care se-mparfumează ca un portocal înflorit, căci „mireasma florii călătoreşte cu vîntul, dar mirosul sfinţeniei călătoreşte chiar şi împotriva vîntului“: oricîtă bolboroseală perversă biografică se va mai practica şi de acum înainte („mea manus est cupida / mea mens est stupida“) viaţa sa rămîne aceea a unui sfînt (cu mult mai sfînt decît unii papi încoronaţi sau patriarhi; ca să nu mai vorbim de cei „mînaţi“ la creştinism de sodomia gustată-n tinereţe), a unui sfînt care a scris poezii ca şi San Juan de la Cruz cu care se înrudeşte de altfel ca mare poet mistic:

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adănc o linişteşte
Ca, resărirea stelei în tăcere.



Cezar Ivănescu, Logos, eros şi agape, Luceafărul, anul XXXII, nr. 1425, 2 septembrie 1989

Lingua adamica


LINGUA ADAMICA

Petru Creţia a făcut să apară ediţia princeps a Poesiilor lui Eminescu, ediţie pe care am aşteptat-o cu toţii. Cuvintele lui Maiorescu („Trebuiau să devie mai uşor accesibile, pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începetoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simţire şi cele mai înalte gîndiri într-o frumuseţă de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă.“) rămîn şi azi cea mai lapidară exegeză a poeziei eminesciene, nedepăşită în fapt căci nimeni nu s-a încumetat (exceptîndu-l pe Noica) să probeze această afirmaţie cutremurătoare „limba română pare a primi o nouă viaţă“, palingenezie lingvistică pe care în spaţiul european a mai făptuit-o, în afară de Eminescu, doar Dante...

Recitiţi-i poesiile lui Eminescu din această ediţie princeps şi apoi recitiţi-i pe autorii din „zilele de aur a scripturelor române“ şi veţi zîmbi şi vă veţi înduioşa de gîngăvelile lor angelice şi peltice, şi recitiţi-i apoi şi pe marii poeţi români de pînă la noi, Macedonski, Goga, Bacovia, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Philippide, Voiculescu, Labiş, şi veţi remarca efortul fiecăruia de a nu se lăsa absorbit în abisul muzicii eminesciene (căci sunetul e primordial şi din el vedem „ca-n ziua cea dinţii cum izvorau lumi-ne“) şi apoi efortul fiecăruia de a-şi întemeia originalitatea stilistică, „originalitate“ pe care, ne amintim, (în 1968, într-o comunicare ştiinţifică ţinută la Iaşi în cadrul primei ediţii a Festivalului naţional „Minai Eminescu“) cineva o descoperea tot în poemele eminesciene: cînd nu e mai supraveghează toţi devin de-a-dreptul eminescieni, Arghezi intonînd acel carmen saeculare profund care este Psalmistul, Blaga acel amabile carmen al senectuţii care conţine şi o odă în metru antic (saphic), genială dealtfel. Abia iregularul suprarealist străbătut de „o muzică a pieirii“ (prin poezia lui Gellu Naum spre un exemplu) nu e cu nimic înfeudat poeticii eminesciene, ceea ce nu înseamnă că suprarealiştii nu l-au venerat pe Eminescu, cum dealtfel ne-a reamintit-o Geo Bogza, adorator şi al lui Eminescu şi al lui Urmuz, căci, în adevăr, cînd îl citim pe Urmuz citim, deşi fragmentar, incomplet articulată, totuşi „o altă limbă“ (nu o operă, o limbă).

Recitiţi-i (sau citiţi-i, — cei care nu aţi, cunoscut pînă acum armonia pe care o dezvăluie Cartea închipuită de Marele Ordonator totuşi al culturii româneşti care a fost Maiorescu, gest transmis urmaşilor şi de care şi subscrisul s-a binebucurat) poesiile care „cad grele, măngăioase / Şi se sfarmă'n suflet trist, / Cum în picuri cade ceara / La picioarele lui Crist.“, şi veţi vedea că „de la infinitul negativ al dorului la Infinitul pozitiv al eroismului“, de la soteria la sympathia, cum spunea Mircea Eliade, conţin totul, orizontala istoriei şi verticala revelaţiei, totul rostit intr-o limbă adamică, dar de noul Adam care „s-a ales un crucificat“ (Tudor Arghezi) cu un „mai amplu şi mai generos har“. Îndeosebi recitiţi-i poeziile erotice, de la „Singurătate" („Este Ea. Deşartă casă;/ Dintr'o dată-mi pare plină, / în privazul negru-al vieţii / E icoană de lumină. / / Şi mă mir eu, cum de vremea / Să mai treacă se îndură, / Cind , eu stau şoptind cu draga / Mănă'n mană, gură'n gură.“) la „Luceafărul“ şi încercaţi să aveţi în minte acea icoană hipnotică, basmul „Călin“, şi, urmărindu-l pe Mircea Eliade, cel din „Insula lui Euthanasius“, încercaţi să cuprindeţi totul ca pe un fericitor şi fastuos ritual tantric („În acest fel reintegrat în unitatea originară şi renăscut ca un androgin ideal al tradiţiei — copil simbolic al lui Siva şi Şakti — spiritul va avea acces de acum înainte la cele mai înalte planuri de manifestare ale Cosmosului putînd să se topească în eternul absolut“) sau trubaduresc, neţinînd cont de infantilismele pe care pot să le debiteze oameni inteligenţi, savanţi, iubitori de Eminescu („Iubirea neîmpărtăşită dar tenace, fie că tenebroasă, fie că e suspinătoare şi elegiacă [„tous les elegiaques sont des canailles !“ — cine a spus-o? Baudelaire, Gautier?], e în obscura ei esenţă un fenomen atavic de agresivitate bestială şi violatoare; Pe lîngă plopii fără soţ, această splendidă şi emoţionantă romanţă, deloc dulceagă ci aprigă şi cutremurătoare, nu exprimă în fond altceva decît această agresivitate. Chiar poet genial, amantul refuzat şi: „neînţeles“, dacă nu-şi cată de drum, dovedeşte că nu a reprimat bine fiara ce zace în străfundul fiinţei noastre, a bărbaţilor“. — Nu, e prea basă exegeza, căci „amorul de departe“ al trubadurilor e tot iubire neîmpărtăşită, cu metodă, senină şi beatificatoare.

Preferăm aici alţi autori care spun că un alt aspect care apare evident în Tantra Yoga este faptul că libidoul chiar manifestindu-se ca dorinţă sexuală, nu este considerat numai ca senzualitate pentru sine, ci, la nivelele subtile şi ca aspiraţie arzătoare de desăvârşire spirituală interioară. Aici de fapt, pulsiunea erotică apare ca o abisală sete a psihicului de a atinge perfecţiunea prin unirea contrariilor polare în interiorul propriului corp) ci mai bine mirindu-vă cum poate sta în două versuri sufletul întîlnindu-se pe sine, ca în sufism : „Iară sufletu-mi se pierde / După chipul teu frumos“.

Recitiţi-i poesiile şi veţi descoperi că, dacă în adîncul sufletului său era buddhist („Eu sint budist !“ afirma el însuşi), nu e mai puţin adevărat că ne rămîne cel mai mare poet al spiritualităţii europene pe care-l avem („Credinţa zugrăveşte icoanele'n biserici —“), căci, aşa cum orientalul ştia să împace confucianismul cu taoismul sau cu buddhismul zen, la fel Eminescu ştia să trăiască în Legea strămoşească şi să viseze la Nirvana... Retrăind viaţa morţilor dragi, martirizaţi în plină lumină sau prin mare-ntuneric şi resuscitînd-o din cronice bătrîne,, ori înstrăinat de sine însuşi ca un adevărat „mort în viaţă“ („Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / încet repovestită de o străină gură, / Ca şi cănd n'ar fi viaţa-mi, ca şi când n'aş fi fost. / Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, / De-mi ţin la el urechea şi rid de căte-ascult ./ Ca de dureri străine ?... Parc'am murit de mult !“). Recitiţi „La'nceput, pe cănd fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe cănd totul era lipsă de viaţă şi voinţă, / Cănd nu s'ascundea nimica, deşi tot era ascuns, / Cănd pătruns de sine însuş odihnea cel nepătruns. / Fu prăpastie ? genună ? Fu noian întins de apă ? / N'a fost lume pricepută şi nici minte s'o priceapă, / Căci era un întuneric ca o mare făr'o rază, / Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochiu care s'o vază, / Umbra celor nefăcute nu'ncepuse-a se desface, / Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace !“ şi comparaţi cu bolmojelile care ni se dau drept „traduceri ştiinţifice" din Rig-Veda... Orice român cunoscător sau necunoscător de sanskrită îşi va da duhul în veci măngîindu-se că se scufundă în „eterna pace“, cum ne spunea savantul nostru unchi George Ivănescu...

Ştiu că „românii e deştepţi“ şi-mi pot răspunde că nu pot reciti, că e prea lung, cum zicea o distinsă poetă, eminesciană pînă în vîrful unghiilor, dar şi Dante e destul de lung şi dacă nu l-ai citit măcar o dată în italiană, chiar cu dicţionarul alăturea, nu prea poţi să spui că ştii cine e Dante (căci toate traducerile româneşti nu captează deloc sunetul originar)... T. S. Eliot zice-se nici nu vroia altceva decît să-l audă rostit in italiană, pretinzînd că înţelege totul fără a mai simţi nevoia să i se traducă... şi într-adevăr ce să traduci din „nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice nella miseria“ ?

Şi iacă-tă mă contrazic...

Nu, ca să-ţi imaginezi cum sună Dante în italiană e destul să citeşti „Eterna pace“ reconstituită de Petru Creţia şi publicată pe prima pagină în „Luceafărul“ (nr. 24, 1988), sau, ca să mă exprim mai clar, nu „cum sună Dante în italiană“, ci cum ar trebui să sune în română...

Cezar Ivănescu, Lingua adamica, Luceafărul, anul XXXII, nr. 1418, 15 iulie 1989

miercuri, 15 aprilie 2009

NASUL, emisiunea de solidarizare cu tinerii Basarabiei

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la „Naşul”, sunt Radu Moraru, şi ne ocupăm astăzi de o Românie curată, de o Moldovă curata.

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Preşedintele spune astăzi, în discursul său, „România nu vrea să pună în discuţie un teritoriu pierdut în trecut şi nu vrea să pună în discuţie graniţele şi suveranitatea altui stat. Este în interesul României să se învecineze cu o ţară stabilă şi prosperă. Atitudinea noastră pleacă de la valorile Uniunii Europene. Valorile europene erau împărtăşite de Bucureşti şi Chişinău”. Invitaţii mei vin cu foarte multe elemente despre ce se întâmplă acum în Republica Moldova. Extra, extraordinar ce fac aceşti tineri la Chişinău, care vor să îl înlăture pe acel şef de gubernie, acest Voronin care şi-a permis să cenzureze într-un mod criminal ştirile despre manifestaţia celor 30 de mii de tineri. Televiziunea Naţională dădea la greu desene animate, operă şi poveşti pentru adormit copiii. Incredibil! Doar pentru aşa ceva şi aia nu e ţară. Aia e o ţară bananieră. Invitaţii mei sunt domnii Olimpian Ungherea, scriitor, Victor Roncea, jurnalist „Ziua” şi Alexandru Căutiş, jurnalist la Academia Caţavencu. Ce veşti avem? Ultimele noutăţi?
Victor Roncea: Ultimele noutăţi sunt tragice. Se adaugă pe lista victimelor martire din Basarabia încă un tânăr, pe lângă Valeriu Boboc, ucis în mod mizerabil şi a cărui moarte o acoperă autorităţile, se adaugă un alt tânăr, de 22 de ani, Ion Ţâbuleac, care a fost aruncat în una din aceste nopţi în curtea Spitalului de Urgenţă Chişinău, electrocutat, cu fractură la picior şi comoţie cerebrala, în urma cărora a şi decedat. Ar fi trebuit să fie un moment de bucurie faptul că 30 de mii de tineri au ieşit în piaţă să spună „Jos comunismul!” şi poate şi arestarile ar fi reprezentat un moment de întărire al acestei noi generaţii basarabene, dacă nu ar fi fost şi aceste crime. Autorităţile de la Chişinău au anunţat că sunt 188 de arestaţi, societatea civilă si presa ne spun de 800.
Radu Moraru: Dar zvonul că au fost trimişi în Transnistria?
Victor Roncea: Acolo orice e posibil. Dacă e să dăm filmul înapoi este foarte posibil ca totul să fi fost pus la cale la întâlnirea pe care Smirnov a avut-o cu preşedintele Voronin şi preşedintele Medvedev la Moscova, pe 18 martie anul acesta, când au pus la cale şi marea pace dintre Republica Moldova şi Transnistria.
Radu Moraru: Sursele noastre indică altceva, că Voronin e căzut din cărţile Moscovei. Nici Medvedev, nici Putin nu mai vor să se asocieze cu acest personaj depăşit de istorie.
Victor Roncea: E adevărat că e depăşit de istorie, dar în acelaşi timp Moscova e o maestră a jocurilor şi îşi păstrează cărţi sau piese oriunde: si pe front si in fata frontului si in spatele forntului. Sunt convins că şi ceilalţi participanţi ai aşa-zisei opoziţii din Chişinău sunt oamenii Moscovei, mai putin unul. Sunt convins 100%. Îl avem pe fostul primar al Chişinăului, Serafim Urechean, care a fost 11 ani primar al Chişinăului...
Radu Moraru: Dar nu e o capcană... şi la noi după revoluţie toţi veneau din aceleaşi zone.
Victor Roncea: E adevărat, dar a fost instruit de partid la şcoala de cadre de la Leningrad. Este un om al sistemului sovietic. Celălalt, Vladimir Filat, este un om al noului sistem imperialist. Spunea colegul de la Caţavencu că Rusia mai degrabă îl sprijină pe Filat decât pe Voronin.
Alexandru Căutiş: Nu au o problemă cu faptul că ar fi susţinut Filat de Rusia, atâta vreme cât Filat e un democrat. Acţiunile lui nu vor fi niciodată de teapa acţiunilor lui Voronin. Că poate fi susţinut de Rusia, poate fi şi o carte bună.
Victor Roncea: În acelaşi timp, Voronin e un veteran al sistemului sovietic: este general!
Radu Moraru: Deci genul acesta de preşedinte, de şef de colhoz, acesta e comportamentul lui, că fiul său are nu ştiu câte contracte în Republica Moldova. Adică ei dau foc la Parlament, ei îl vopsesc acum.
Alexandru Căutiş: A monopolizat toată economia moldovenească.
Radu Moraru: Are bănci, are şi cooperativă de vândut ovule.
Victor Roncea: Nu e de ignorat faptul că aceste afaceri şi le-a dezvoltat şi în relaţie cu România, cu structuri mafiote din România.
Radu Moraru: Domnule Olimpian Ungherea, toată lumea a aşteptat poziţia României exprimată prin preşedintele său şi spune: „Am venit astăzi pentru a-mi exprima preocuparea faţă de românii din Republica Moldova. Mulţi s-au întrebat de ce preşedintele României nu a reacţionat imediat la provocările venite de la Chişinău? Nu am dorit să răspund provocărilor din ultima săptămână, dar nici nu puteam să tac la nesfârşit. Datoria noastră morală este să nu îi abandonăm pe cei care ne vorbesc limba, care au o istorie comună cu a noastră şi care vor un viitor comun”. Ce părere aveţi despre discursul preşedintelui?
Olimpian Ungherea: Îngăduiţi-mi să ies din această clipă dramatică, pentru cel mult un minut, şi să mergem la sursa ei. Izvorul se află în 1991 august, când au ieşit oamenii în stradă, când aveau pe bune libertate, aveau ocazia istorică să facă ceva în ţara lor, dacă noi i-am fi ajutat.
Radu Moraru: Noi fiind?
Olimpian Ungherea: România lui Ion Iliescu. Nu vreau să intru în amănunte, să arăt cu degetul, dar a fost o ratare atunci. Atunci am ratat un moment istoric pe care nu l-au ratat înaintaşii noştri în 1918, cu sfatul ţării şi nu vreau să intru în istorie, deşi e fascinantă.
Radu Moraru: Deci dacă ne ridicam la măreţia momentul puteam să...?
Olimpian Ungherea: Acum era România Mare.
Radu Moraru: Ne-a lipsit curajul. Bine, Ion Iliescu nu a fost niciodată cunoscut pentru curajul său.
Olimpian Ungherea: Dar nu a fost singurul.
Alexandru Căutiş: Iliescu a ramas celebru cu "am vorbit la Moscova şi am spus cine suntem şi ce vrem".
Victor Roncea: Si cu faptul ca e ultimul sef de stat al lumii care a semnat ultimul tratat cu fosta URSS...
Radu Moraru: Spune Traian Băsescu şi asta e o frază care m-a uns pe suflet: „Am fost primul stat care am recunoscut independenţa Republicii Moldova, în 1991, şi care a stabilit relaţii diplomatice cu Chişinăul. Am făcut acest gest, deşi acest teritoriu a fost smuls de la sânul ţării prin pactul comunisto-fascist Ribbentrop-Molotov”. Aşa mi se pare o poziţie. Am făcut o tâmpenie. Modul în care ni s-a furat Basarabia ne dădea dreptul în ’91 să reîntregim ţara.Olimpian Ungherea: Doream să spun, apropo de discursul preşedintelui României, că il salut si imi ridic pălăria în faţa acestui discurs, deşi am văzut înainte de a intra în emisiune pe un ecran TV, Mircea Geoană: „Traian Băsescu a sărit calul”.
Victor Roncea: Păi a sărit calul din punctul lui de vedere, ca membru al PSD, fostul PCR.
Radu Moraru: E, nu chiar. Şi mie mi s-a părut discursul cam dur.
Olimpian Ungherea: Aşa trebuie să fim de fiecare dată. Trebuie să privim cu ochi deschişi realitatea. Libertatea nu ţi-o dă nimeni. O iei, o cucereşti. Nu neapărat cu armele, cu inteligenţa, cu spiritul, cu diplomaţia. Revin la celebru an 1918. Nimeni nu ne-a dat nimic gratis atunci. Am luptat. Şi iar revin la discursul lui Traian Băsescu. Acesta e tipul de discurs care trebuie să ne promoveze de aici încolo, care trebuie să ne definească, să ne spunem tuturor celorlalţi în întreaga lume cine suntem şi ce vrem. Cu sărut mâna nu facem nimic.
Alexandru Căutiş: Pe de altă parte, priveşti discursul acesta ca român. Vreau să transpui situaţia asta la Germania. Dacă în Germania de Est s-ar fi întâmplat aceste lucruri, crezi tu că Germania de Vest nu ar fi reacţionat pe măsură? Eu cred că da şi cred că e şi normal. Aceia sunt nişte români. În discursul preşedintelui o să auzi expresia „moldoveni de etnie română”, deci până la urmă români. În Constituţia ţării, spune Traian Băsescu în discurs, articolul 7 prevede că e o datorie să ai grijă de românii din străinătate.
Radu Moraru: Eu sunt de acord cu acest discurs, şi eu îl aplaud. Întrebarea este dacă la nivel de ţară europeană, ăştia din Europa nu ne vor da peste degete dacă nu ai voie ca ţară europeană să ai genul acesta de discurs în calitate de şef de stat?
Victor Roncea: Suntem o ţară europeană care suntem în faţa unei ţări totalitariste. De fapt ţări e impropriu spus. Să nu mai vorbim de românii basarabeni ca moldoveni şi să nu mai vorbim de statul Republica Moldova ca despre o ţară. Nu are cum să fie o patrie, e o bucată din România, acum un stat totalitar.
Radu Moraru: Asta spune şi în discurs. „Negarea identităţilor româneşti este parte o moştenirii totalitare a Republicii Moldova”. Cetăţenii moldoveni sunt victimele unui regim totalitarist.
Victor Roncea: Pe care Voronin îl continuă şi asupra nu doar a cetăţenilor Republicii Moldova, ci asupra românilor. Aceştia sunt români pentru că s-au născut din părinţi români şi conform Constituţiei României orice cetăţean care s-a născut din părinţi români este român. Că autorităţile de la Bucureşti nu le-au dat încă cetăţenie de 20 de ani, este vina lui Ion Iliescu, e vina lui Constantinescu, este vina unor Parlamente trădătoare. Vine acum Traian Băsescu - şi de asta consider si eu că e un discurs epocal - şi găseşte soluţia. În ciuda a tot ceea ce spun adversarii săi din PSD, soluţia pentru Basarabia a oferit-o Traian Băsescu astăzi, prin conferirea cetăţeniei române tuturor românilor deposedaţi abuziv de ea. Aceasta e soluţia.
Radu Moraru: Mi se pare senzaţional, te-ai născut din părinţi români eşti român.
Victor Roncea: Aceasta e Constituţia. Ne reîntregim prin fraţii noştri, prin trupul acestei ţări care e format din români, dintre care, unii, mor chiar acum.
Radu Moraru: Şi Alexandru Căutiş a spus o chestie senzaţională.
Alexandru Căutiş: Tinerii de astăzi care sunt arestaţi au mai fost arestaţi în 2006 de acelaşi regim Voronin pentru că s-au luptat pentru limba română. În ce fel?
Victor Roncea: A mai fost şi momentul 2001- 2002 când au ieşit pe stradă sute de mii pentru limba română, pentru manualul de Istorie a românilor, pentru Eminescu.
Alexandru Căutiş: În 2006, fiind plecaţi în vacanţa şcolară, s-a produs o modificare a manualelor de învăţământ, cele care aveau în titulatură cuvântul român, românesc. Au fost schimbate titulaturile în moldo-român.
Radu Moraru: Bine, erau aberaţiile lui Voronin.
Alexandru Căutiş: El a mers în vizită la Bălţi, unde la o întâlnire a spus că nu e de acceptat ca profesorii de limba română să se cheme profesori de limbă română şi să predea româna. Trebuie să fie profesori de limbă moldovenească. A fost un protest în rândul profesorilor.
Radu Moraru: Dar acum i-a acuzat recent pe profesori că scot elevi pe care îi educă în spiritul lui Antonescu.
Victor Roncea: Bine, din pacate acest lucru se petrece si la Bucuresti...
Alexandru Căutiş: Trebuie apreciaţi profesorii din Moldova pentru că au refuzat să îi exmatriculeze pe elevii şi pe studenţii care au participat la astfel de proteste pro-limba română.
Radu Moraru: Şi la istorie a vrut să umble într-un timp.
Victor Roncea: Şi a schimbat manualul. Vorbeşte de statalitatea Moldovă care are o vechime de 650 de ani şi astfel de aberaţii.
Alexandru Căutiş: Ce mi s-a părut de o obrăznicie maximă, chiar în ziua alegerilor Voronin s-a găsit să declare că el nu face declaraţii în limba română, ci în moldovenească.
Radu Moraru: Aici vin nişte acuzaţii foarte importante pentru că vin din partea unui şef de stat. Spune aşa: „Suntem avocatul vocaţiei europene a Republicii Moldova, fără a cere nimic în schimb. România e a 3-a sursă de importuri şi prima destinaţie a exporturilor Republicii Moldova, schimburile economice s-au intensificat. Cu toate acestea administraţia Republicii Moldova a încercat să împiedice dezvoltarea firească a relaţiilor dintre cele două ţări”. De ce?
Victor Roncea: Şi din cauza acelei vizite de pe 18 martie.
Radu Moraru: O secundă, lasă această vizită, dar de când e el.
Victor Roncea: E vorba de o politică care se desfăşoară pe această falie, o geopolitică a zonei. Voronin a reproşat României că avem două baze ale Statelor Unite pe teritoriul ţării. Cum îşi permite? Normal că el nu reprezintă doar punctul lui de vedere şi merge pe retorica rusească. Acelaşi lucru îl spun Putin, Medvedev si Lavrov.
Radu Moraru: Eu cred că nu instalau americanii baze la Marea Neagră dacă nu se înţelegeau cu ruşii.
Victor Roncea: Pentru ruşi este o provocare şi o insultă.
Radu Moraru: Sigur, dar ruşii au ştiut să primească ceva în schimb.
Victor Roncea: Eu nu cred că vor accepta aceste baze. E adevarat, tine foarte mult de puterea de negociere între Statele Unite şi Rusia. Dar să vedem mai departe ce se întâmplă: se apropie Ucraina de NATO. Nici acest lucru nu îl vor accepta. S-a demonstrat, pe parcursul iernii trecute, când au tăiat din nou gazul, care sunt metodele lor de repercusiune, dacă vor.
Radu Moraru: Zice: „În ultimii 4 ani ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale. România a fost acuzată de imperialism şi expansionism. Nu vom accepta ca România să fie acuzată. Nu vom accepta ca românii de peste Prut să fie umiliţi şi nu vom accepta ca România să fie acuzată de destabilizarea Republicii Moldova. Suntem confruntaţi cu acuzaţii fără precedent, dovedesc rea-credinţă şi încercarea de a dezinforma. Nu România este responsabilă pentru eşecul democratizării din Republica Moldova”.
Olimpian Ungherea: Nu, bănuiala mea, certitudinea mea profundă este că Traian Băsescu, înainte de a ţine acest discurs, s-a consultat cu colegii lui din clubul select al Europei. Sunt aranjamente. E fulminant discursul.
Radu Moraru: E şef de stat membru al Uniunii Europene.
Olimpian Ungherea: Dar doream să mai spun ceva legat de acest individ care răspunde la numele de Voronin. Am o informaţie de la un prieten de la Ministerul de Externe, un prieten bun. Duminică am avut întâlnire cu el, cu alte probleme, dar la un moment dat am discutat şi chestia asta. Zic, mă da ce dracu’ îl ţine Moscova în braţe pe individul acesta, că Moscova a început să aibă un alt aer de ceva vreme. Zice, nu îl ţine. În întâlnirea de acum două zile de la Moscova i-a spus: „Să nu iasă scandal la Chişinău”. Acesta a fost cuvântul de ordine. Nu a prins-o nimeni, o fac şi eu publică acum.
Radu Moraru: Da, foarte interesant. Noi am avut marţea trecută, la ora 11:30, ora României, aştepta şi generalul Talpeş, şi dintr-o sursă foarte credibilă, am primit acelaşi tip de informaţii. Dumneavoastră o completaţi cu această informaţie foarte preţioasă, că i-ar fi spus lui Voronin, e un limbaj diplomatic, chiar şi între şefi de state cum e Rusia şi gubernia lui Voronin.
Victor Roncea: Dar el se aştepta la un scandal, pentru că această opoziţie de care vorbeam mai devreme, respectiv Vladimir Filat, anunţase demonstraţii de două săptămâni.
Radu Moraru: Ştiu. Dar ce a spus practic Medvedev? Domne, mai uşor, ca să nu iasă scandal? 2. Ce spune Javier Solana, reprezentantul Uniunii Europene? Domne, ne preocupă, fără violenţă. Şi reprezentantul american ce spune? Rezultatul votului. Dar nu ştim rezultatul încă. Se renumără voturile şi tare cred că la renumărare Voronin nu va avea ce să mai facă.
Alexandru Căutiş: Ar trebui să se revadă listele pentru că pe listele acelea au votat foarte mulţi decedaţi. Sunt persoane, români moldoveni, care au trimis din străinătate mesaje disperate pe mail în care spuneau că au aflat că au votat, deşi erau plecaţi din ţară.
Radu Moraru: Păi nu se verifică şi listele?
Alexandru Căutiş: Nu.
Victor Roncea: Noi am publicat astăzi în „Ziua” că e vorba de un număr de 300 de mii de voturi inventate, ceea ce i-au adus lui Voronin cele 61 de mandate de care avea nevoie pentr a-si instala noul presedinte. Între timp, la numaratoare, au mai scăzut, sunt vreo 59.
Radu Moraru: Vedeţi poze din „Cotidianul”, cum au fost bătuţi tinerii.
Victor Roncea: Sunt fotografii trimise de primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă.
Radu Moraru: Dar Chirtoacă de unde e?
Alexandru Căutiş: E un tip care s-a şcolit în străinătate, a fost apoi în România, a avut o poziţie importantă în televiziune.
Radu Moraru: La Pro TV.
Victor Roncea: Şi la TVR. A fost student în România, membru al „Ligii tinerilor de pretutindeni”.
Radu Moraru: O fi vreun model din acesta?
Victor Roncea: E un tânăr politician roman de sprijinit şi e singurul necorupt din combinaţia politica de acolo.
Alexandru Căutiş: Din păcate, ei nu au foarte mulţi oameni politici remarcaţi de populaţie sau care să constituie un nucleu politic valabil. Sunt 2-3 vârfuri, două, şi sunt singuri.
Radu Moraru: Eu nu sunt un cunoscător, nu ştiu ce tabere sunt acolo, dar ce se vede sau cine seamănă cu cine, este acest primar tânăr, cu această privire proaspătă şi acei copii care au demonstrat. Se potrivesc foarte bine. Citesc însă ce acuzaţii mai face preşedintele României: „Se încearcă să se arunce vina pe România pentru paşii înapoi făcuţi de Republica Moldova”. Voronin, a încercat prin diverse promovări să reiasă că toţi spionii noştri sunt acei tineri care demonstrează acolo.
Victor Roncea: Eu m-aş fi bucurat să fie aşa. Va dati seama: o forta de 30.000 de agenti...
Radu Moraru: Publicitate! Am revenit, suntem în direct. Este un discurs extraordinar de solidarizare din partea României faţă de aceşti tineri frumoşi care au ieşit într-un număr impresionant la Chişinău. Astăzi, 30 de mii de români nu se mai strâng nicăieri. Iată că la Chişinău, de necaz, de durere, de dorinţa de libertate, tinerii s-au strâns, şi domnule Olimpian Ungherea, credeţi că ei au fost manipulaţi să se strângă? Au fost serviciile secrete care au îmbârligat şi au strâns acolo ca să iasă?
Olimpian Ungherea: Domnule Radu Moraru, e bună întrebarea. Ce stimulent îţi mai trebuie din altă parte când îţi ajunge cuţitul la os, când în ţara ta, care a fost România, ţi se spune că nu e România, că nu se vorbeşte româneşte, că se vorbeşte moldoveneşte, când sunt tot felul de interdicţii pentru studii, pentru plecat la muncă, venit înapoi, deşi auzeam la o ştire, mai devreme că aproape 2 miliarde de euro aduc „moldovenii” din străinătate care muncesc şi trimit la ei în ţară.
Alexandru Căutiş: Cam la atât se echivalează şi averea lui Oleg Voronin, fiul lui Voronin.
Olimpian Ungherea: Deci ce stimulent? Eu aş zice că să îi ferească Dumnezeu dacă România vreodată ia în serios şi să privească cu ochi critic către Basarabia. Nu ne trebuie prea mult. România e o ţară înţeleaptă şi nu cred că răspunde la o astfel de provocare.
Radu Moraru: Eu cred că aceasta a fost cea mai înţeleaptă decizie, să nu răspundem.
Victor Roncea: Mă bucur foarte mult că a tăcut preşedintele, din mai multe motive.
1. Că i-a dat prilej lui Voronin să îşi dea în petic în continuare cu tâmpeniile pe care le-a făcut în toate aceste zile.
2. Preşedintele cere o solidarizare europeană. Or, în această perioadă nu avea cui să ceară această solidarizare, pentru că în Europa Occidentală a fost Paştele catolic. Toate instituţiile europene au fost închise. De abia azi au revenit funcţionarii europeni la lucru. Şi e bine că s-a adresat astăzi ca mesajul dânsului să fie pe masa funcţionarilor europeni.
Şi al 3-lea punct: este Săptămâna Mare; şi faptul că anunţă în această perioadă conferirea cetăţeniei române basarabenilor cred că dă un plus de greutate.
Radu Moraru: Da. „Am cerut Guvernului de la Bucureşti modificarea legii astfel încât cetăţenii moldoveni care doresc să obţină cetăţenia română să o poată obţine mai uşor. Evenimentele din Republica Moldova ridică mari semne de întrebare. Este condamnabilă ameninţarea cetăţenilor cu ajutorul armelor şi cenzura asupra mass-media. Suntem îngrijoraţi de represaliile autorităţilor. Atragem atenţia că întoarcerea armelor împotriva cetăţenilor, printre care se regăsesc şi români, reprezintă o crimă. Violenţele de la Chişinău nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei, ci celor care conduc Republica Moldova”. Aici mi s-a părut o acuzaţie pe faţă, cum că lăsaţi vrăjeala că voi aţi provocat violenţe, voi aţi dat foc Parlamentului. Are oare preşedintele probe?
Alexandru Căutiş: Are primarul Chişinăului, are probe care dovedesc că persoanele care au generat violenţă şi care au provocat stricăciuni la Parlament erau... nu erau tineri manifestanţi de genul celor care au devenit victime, ci nişte oameni care nu au păţit nimic. Unii au aruncat cu pietre, unii au reuşit să pună steaguri, păziţi de poliţie. Nu au mâncat deloc bătaie. Mai mult, au avut acces la emisiuni, la postul naţional de televiziune, în care au explicat de ce s-au dus ei acolo, ce au făcut. Iar cei care au manifestat paşnic au fost înhăţaţi şi bătuţi.
Radu Moraru: Dar Voronin e dinozaur de secol 16, dacă atâta îl duce mintea. Cât de prost să fii, pe televiziunea naţională, pe care ai împiedicat-o să arate ce se întâmplă în Chişinău, să difuzeze imagini, tocmai acolo să îi vezi pe ăştia care vorbesc liber?
Victor Roncea: Nu chiar de secol 16. De exemplu, la noi, secolul trecut, sa spunem, dar e vorba de politicieni si astazi activi, cum ar fi Ion Iliescu, care a executat acelasi scenariu in 13-15 iunie 1990. Desi si atunci a fost o situatie amestecata...
Alexandru Căutiş: Au fost mineri care vorbeau impecabil, dar care şi loveau impecabil cu pumnul şi cu piciorul la mineriade. Deci oameni din aceştia infiltraţi s-au văzut şi la noi chiar de curând.
Victor Roncea: A fost revolta tinerilor din Piaţa Universităţii, si atunci a existat aceeasi situatie: tineri revoltati dar si agenţii provocatori. Si la noi, atunci, politistii şi-au dat foc la autobuze. Sunt înrudite si sistemele si metodele.
Radu Moraru: „Pentru tânăra generaţie de peste Prut”, şi aici mi se pare foarte important. Cred că este momentul cheie al discursului, pentru că preşedintele a observat o chestiune. Nu s-a amestecat, a sesizat ce am sesizat şi noi, domne acolo e manifestaţia tinerilor. Pe ei îi interesează internetul, nu politicul, dar vor să spună Nu acestui tip de politică. Şi faptul că e un preşedinte de stat european care se solidarizează cu o tânără generaţie mi s-a părut important şi mai ales pentru ei, pentru că văd că nu mai sunt singuri. Până acum erau singuri. „Pentru tânăra generaţie de peste Prut, dragi tineri, care vă puneţi speranţa în România şi în Uniunea Europeană, viitorul nu poate fi decât al vostru. Totalitarismul comunist reprezintă trecutul. La 20 de ani de la căderea zidului Berlinului, Republica Moldova nu mai poate rămâne izolată. Libertatea individului nu poate fi negociată. Nu există nicio justificare pentru înjosirea rasei umane în interesele unui partid”. Bun aici.
Victor Roncea: Şi continuă: „viitorul nu poate fi decât al vostru. Aveţi încredere în forţele libertăţii”. Ei reprezintă forţele libertăţii dar si noi, prin sustinere.
Radu Moraru: Ştiu. Dar dincolo de discurs, putem să subînţelegem că deja se cam ştie soarta lui Voronin?
Olimpian Ungherea: Categoric. Traian Băsescu are cu certitudine astfel de informaţii.Radu Moraru: De aici cam aşa rezultă, le spune tinerilor: copii, staţi liniştiţi, gata!
Victor Roncea: Ce perioadă aproximaţi pentru sfârşitul lui Voronin?
Alexandru Căutiş: Numărarea voturilor.
Olimpian Ungherea: Cu toată construcţia asta, eu cred că sfârşitul lui Voronin nu înseamnă sfârşitul unui singur om. Este o structură, ca să folosesc o expresie de Ferentari, o gaşcă de derbedei care au pus mâna pe o bucată de pământ şi i-au zis statul X, hai să facem un rămăşag.
Alexandru Căutiş: Acum depinde pe ce puneţi pariu, că dacă puneţi pariu pe o situaţie aşa cum a avut-o România, s-ar putea să pierdeţi. Nu cred că vor avea nici ei un fel de Punct 8 de la Timişoara.
Radu Moraru: Ştiu, dar acolo e chiar o gaşcă, nu sunt foarte mulţi. E Voronin, fiul şi compania.
Alexandru Căutiş: Inclusiv în opoziţie sunt oameni care au trecut pe la toate partidele. Poate va fi rapida.
Radu Moraru: Aici nu ştim. Poate va fi o trecere bruscă sau poate va fi o trecere lentă, cum a avut şi România.
Alexandru Căutiş: Măcar să nu aibă un comportament cum l-a avut şi Voronin.
Radu Moraru: Eu văd aşa, Chirtoacă ar fi o soluţie radicală, adică tinerii spun „gata cu alegeri falsificate, refacem alegerile”.
Alexandru Căutiş: Noi nu am avut politician de statura lui Chirtoacă.
Radu Moraru: Da. Petre Roman era, dar până la urmă s-a dovedit că nu. Şi varianta medie, cu oameni care sunt apropiaţi sau au avut apropiere de Moscova. Aici e foarte important cum s-a făcut jocul la nivel înalt.
Victor Roncea: Nu chiar. Corespondentul lui Petre Roman e mai degraba Vladimir Filat. Chirtoaca e diferit.
Alexandru Căutiş: Nu e problema că se apropie de Moscova vreun politician, problema e să nu se îndepărteze prea mult de Moldova, pentru că Voronin a fost foarte îndepărtat de Moldova.
Radu Moraru: Mai spune preşedintele României: „România nu va permite transformarea Prutului într-o nouă Cortină de Fier”. Deci două elemente importante apropo de ce spuneai, Cortina de Fier şi faptul că Moldova nu mai poate rămâne izolată.
Olimpian Ungherea: Nici Moscova nu mai e interesată de întreaga Basarabie. Kremlinul e interesat de Transnistria.
Radu Moraru: De ce?
Olimpian Ungherea: E o enclavă, ca şi Leningradul. Deci e clară treaba asta.
Victor Roncea: Militarizata.
Radu Moraru: E şi criză economică...
Olimpian Ungherea: Iar pământul ăla, bucăţica aia care se cheamă Transnistria, nu mă interesează.
Alexandru Căutiş: Eu cred că interesează foarte mult, numai că lor le convine o zonă tampon unde să fie linişte. Nu are nimeni interesul ca între NATO şi zona de dominaţie rusească să fie probleme.
Victor Roncea: E vorba şi de cât mai acceptăm noi ca această zonă gri să includă români. Hai să includă ucraineni. Dar si preşedintele merge mai departe. Dânsul spune că nu contesta statalitatea Republicii Moldova dar ca aceasta Cortina de Fier nu poate fi ridicată la Prut, si totodata că graniţa Europei nici nu se va opri la Prut, va merge mai departe incluzând şi Republica Moldova. Deci face oarecum mişto de Voronin.
Olimpian Ungherea: Ca şef de stat trebuie să se limiteze.
Victor Roncea: Sigur, dar e un mod diplomatic şi subtil de a-i spune lui Voronin că nu va rezita.
Radu Moraru: Eu ţin minte că în zilele revoluţiei veneau mesaje de solidarizare din toată lumea şi eram fericiţi. Uite că şi americanii sunt cu noi şi chinezii. Credeţi că pe aceşti tineri, pe care îi cam doare la bască de politică, îi îmbărbătează acest discurs al unui preşedinte de stat vecin?
Victor Roncea: Absolut. E sprijinul preşedintelui lor pentru că preşedintele României este preşedintele tuturor românilor.
Alexandru Căutiş: În Republica Moldova zilele astea, surse valabile de informaţie au fost câteva ziare, televiziunile nu au dat mai nimic, dar în schimb au fost blogurile. Internetul a fost sursa principală de informaţie. La ora 5 a fost discursul preşedintelui, la ora 6 era pe blogurile din Republica Moldova. E o chestiune foarte frumoasă pe care o fac românii din Moldova.
Radu Moraru: Aici, dacă îmi daţi voie, pentru că vreau să rămânem cu picioarele pe pământ, mă întreb de ce nu au tăiat internetul?
Victor Roncea: Au încercat şi au reuşit, dar în mică parte, nu în totalitate.
Radu Moraru: De ce? Cine are cablu? Cablu e uşor de tăiat.
Alexandru Căutiş: În momentul acela s-ar bloca şi nişte bănci.
Radu Moraru: Asta e foarte importantă.
Alexandru Căutiş: Au blocat serviciul de telefonie mobilă în Piaţa Centrală din Chişinău.
Victor Roncea: Internetul este acum singura armă a libertăţii.
Olimpian Ungherea: Deci raportat la ’89 românesc...
Radu Moraru: Noi aveam Europa Liberă atunci.
Olimpian Ungherea: Aşa, erau restrânse treburile.
Radu Moraru: Dar şi atunci, nu a fost bruiată Europa Liberă, deşi ar fi putut să fie. Aici internetul, cât s-a chinuit Voronin arată că deja el nu mai controlează.
Olimpian Ungherea: Da. Sunt oameni care ţin la afacerile lor de acolo şi care spun: păi ce faci, îmi iei colanul de sub nas? Deci aici nu se poate. Acesta e marele avantaj pe care îl au tinerii de acolo.
Victor Roncea: Aşa s-au şi strâns, prin intermediul internetului şi al mesajelor.
Alexandru Căutiş: Eu i-am întrebat, scriind în Academia Caţavencu despre situaţia lor, a trebuit să mă documentez. Nu puteam să ajung acolo, deşi poate că mi-aş fi dorit să văd. De ce să văd? Pentru că e revoltă asemănătoare cu revolta românilor din anii 1940-1950.
Radu Moraru: Şi în ’89 să ştii că erau tot tineri.
Alexandru Căutiş: Da. Din păcate, în ’89 s-a strigat foarte târziu împotriva comunismului. Noi îl aveam pe Nicolae Ceauşescu pe care trebuia să îl dăm jos.
Victor Roncea: Nu e chiar asa. Cel putin, la Bucuresti, s-a strigat din prima clipa, pe 21 decembrie.
Radu Moraru: Dar credeţi că îi mişcă discursul preşedintelui pe aceşti tineri, sau îi lasă indiferenţi?
Olimpian Ungherea: Categoric. Sunt curios cum vor reacţiona? Nu au primit doar un balon de oxigen, au primit un ocean. Tinerii aceia, care la un moment dat s-au văzut părăsiţi, trădaţi. Cum mă, noi rămânem aici, nu ne ajută nimeni cu nimic, măcar cu aplauze. Bine le-a făcut discursul! A fost un curent de energie dat acestor oameni.
Victor Roncea: Alexandru are dreptate apropo de paralela cu generaţia anticomunistă din anii '40-'50. Noi în ’89 am scăpat de comunism, dar ei nu au scăpat. Deci ei sunt în continuare în acest lagăr, sunt arestaţi, bătuţi, ucişi.
Radu Moraru: Acesta era momentul important, şi din partea noastră să ne solidarizăm, că eram cam moi aşa. Dar ar trebui să conştientizăm că până la urmă e vorba de cetăţeni români. Aşa cum suntem sensibili că l-au arestat pe Gigi Becali, aşa cum sunt sensibili la genocidul din ţările africane...
Alexandru Căutiş: Dar nu sunt sensibili românii dacă câştigă echipa naţională un meci de fotbal? Păi e cea mai mare victorie sau de apreciat nişte români care se bat pentru limba română?
Radu Moraru: Sunt mult mai de apreciat.
Alexandru Căutiş: Şi se pune problema de ce nu a ieşit Traian Băsescu mai devreme cu un discurs? Dar de ce nu au ieşit românii mai devreme? Asta e o mare victorie.
Olimpian Ungherea: Aţi atins un nerv deja rănit. Bun. Şeful statului, şeful statului. El e singurul personaj dintr-un stat care ia cuvântul la urmă. Dar întreaga noastră clasă politică, timp de o săptămână jumătate am urmărit zi de zi presa scrisă şi audiovizualul. Nu am văzut, decât cu rare excepţii, una din ele fiind a dumneavoastră aici.
Radu Moraru: Chiar, de când a fost o amorţire?
Alexandru Căutiş: Pentru că românii...
Radu Moraru: Şi Piaţa Universităţii a fost o trambulină.
Alexandru Căutiş: Să povestesc o chestiune personală. În ziua în care s-au declanşat manifestaţiile la Chişinău s-a întâmplat să fiu în străinătate. Şi eram cu băieţelul meu. Şi mergând cu el i-am spus, vorbeşte mai încet. Nu i-am spus că e o problemă că vorbim româneşte, că trebuia să îi explic nişte lucruri pe care nu le-ar fi înţeles. Întors în ţară, i-am văzut pe aceşti tineri că s-au bătut pentru limba română şi mi-a fost ruşine că eu am avut această desconsiderare faţă de limba română. Mi-am îndemnat copilul să vorbească mai încet şi ei mureau acolo. Atitudinea mea faţă de români, faţă de limba română...
Radu Moraru: Noi o avem, la noi e gratis.
Alexandru Căutiş: Şi nu ne batem pentru noi. De asta nici politicienii nu au cules acest eveniment.
Radu Moraru: Pe de altă parte, trebuie să mai spunem ceva, avem vreo 150 de candidaţi la preşedinţie. Domne, nu a ieşit unul. Şi cel mai grav ştiţi ce mi se pare? Nu am văzut Casa regală. Mie mi se pare o chestie de inabilitate, că de aia regele s-a întors în ţară. Poate ca preşedinte de ţară trebuie să vezi ce nebunii mai face Voronin, ce zice clubul european, dar ca rege nu avea nicio treabă. Domne nu se poate, sunt românii noştri, bătuţi acolo.
Alexandru Căutiş: Ar fi fost şi o reparaţie morală pentru momentul în care a fost evacuată Basarabia fără să se tragă un foc.
Victor Roncea: Dar dupa aceea a recuperat-o Antonescu, pe care l-a arestat tot Mihai, in 23 august!
Olimpian Ungherea: După umila mea părere, Maiestatea sa, regele Mihai I, este la ora actuală prizonierul familiei sale şi l-a scos pe acest circar...
Radu Moraru: Nu, actor.
Olimpian Ungherea: Aşa, actor de circ, l-au scos în faţă. Nu mă deranjează problemele lui de familie, dar mă deranjează că un principe care a fost învestit cu această calitate sacrosantă, Principe de România, şi-a depus candidatura pentru preşedinţia României. Din acest motiv Casa regală nu a luat nicio poziţie. Şi cum spuneţi dumneavoastră, trebuia să fie primii.
Radu Moraru: Da. E regele tuturor românilor.
Olimpian Ungherea: La care se adaugă durerea istorică care aparţine tânărului rege Mihai, ce s-a întâmplat cu Basarabia. Dacă Antonescu nu ar fi fost arestat, el întorcea armata împotriva Germaniei şi Basarabia nu ar fi căzut.
Alexandru Căutiş: Nu, el şi-a pregătit un plan 2 şi tot timpul a fost cu o echipă a doua cu care să negocieze.
Radu Moraru: Vedeţi în ce ţară trăim?
Olimpian Ungherea: Da.
Alexandru Căutiş: Dar vedeţi în ce ţară trăiesc alţi români şi totuşi îşi iubesc numele şi limba şi îşi dau sângele pentru ea?
Radu Moraru: Dar eu cred că nouă, românilor, cărora şcolile pe care le avem ni se par fireşti, ne e greu să credem că mai e cineva pe planeta asta gata să îşi rişte viaţa pentru limba română. Eu cred că dacă întrebi 10 români de aici zic: fugi domne de aici.
Victor Roncea: Sau pentru credinţă. Ei s-au bătut ani în şir să reînfiinţeze Mitropolia Basarabiei. Ştiţi că astăzi, zilele astea, basarabenii rămân şi fără preoţi? Pentru că preoţii români care urmau să se intoarca in Basarabia de Pasti au fost opriţi la graniţă.
Radu Moraru: Luăm un mic pasaj din discursul preşedintelui.Traian Băsescu: Cetăţenii Republicii Moldova au fost victimele unui sistem totalitar care a lăsat urme adânci. Negarea identităţii româneşti este parte a acestei moşteniri totalitare. Pentru o întreagă generaţie de tineri, studiul limbii şi literaturii române sau al istoriei românilor a devenit o dovadă de curaj. A rosti slujba în limba română şi a o oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei, a fost adesea un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal. Sechelele comunismului se regăsesc şi în teza conform căreia identitatea unui stat se construieşte lansând permanente acuze la adresa României şi a cetăţenilor săi. Nu vom accepta ca românii să fie culpabilizaţi pentru că sunt români. Nu vom accepta ca România să fie acuzată de acţiuni menite să destabilizeze Republica Moldova. Nu vom tolera ca românii de peste Prut să fie umiliţi doar pentru că nu cred într-un sistem ostil societăţii deschise. Doamnelor şi domnilor, România sprijină necondiţionat Republica Moldova. Este în interesul direct al României ca Republica Moldova să îşi împlinească destinul european, conform aspiraţiilor cetăţenilor ei de a trăi în securitate şi stabilitate democratică. Ţara noastră consideră că democratizarea şi modernizarea Republicii Moldova, precum şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale cetăţenilor săi sunt elemente fundamentale, care influenţează calitatea relaţiilor cu statul vecin, iar acestea trebuie urmărite indiferent de orientarea politică a autorităţilor de la Chişinău, atâta timp cât sunt rezultatul unor alegeri corecte.
Radu Moraru: Am revenit în direct. E discurs emoţionant, dar mi-a plăcut că a fost un discurs rece. Nu aveam nevoie de patetisme. De pragmatismul acesta au nevoie şi acei copii.
Victor Roncea: Aş vrea să revin la problema Mitropoliei Basarabiei, pe care a enunţat-o iata şi preşedintele. De Crăciun, preoţii români, cu cetăţenie română din Republica Moldova, au fost expulzaţi, sub diverse pretexte: că nu au viză, că nu au permis de munca, etc. Acum nu li se permite să intre în Republica Moldova, de Pasti. Deci iată cum de cele mai sfinte sărbători sunt îndepărtaţi de la slujire. Aceasta denotă caracterul comunist al regimului.
Radu Moraru: Ştii ce arată? Arată frică. Cred că nenea Voronin îşi riscă libertatea la maxim. Şi problema e că pe lumea asta nu mai sunt ţări care să îl primească. Cuba o mai fi comunistă, dar acolo s-a terminat.
Victor Roncea: Eu cred că în situaţia sa de milionar, îşi găseşte uşor locul.
Radu Moraru: Şi Moscova l-a lăsat din braţe pentru că omul s-a lăcomit, s-a hămesit şi a pus mâna pe tot. Şi-a băgat toată familia acolo.
Victor Roncea: In concluzie, cred ca aşa cum a intervenit preşedintele, ar fi bine să intervină şi patriarhul pentru trupul Bisericii.
Radu Moraru: Publicitate! Primim informaţii şi una din ele e foarte gravă. Din păcate nu avem cum să verificăm această informaţie, dar gândiţi-vă că au fost 30 de mii de oameni şi din informaţiile mele, aceste manifestaţii au fost filmate de către forţele de ordine ale lui Voronin, iar apoi, aşa cum s-a întâmplat, şi în timpul lui 21 decembrie, şi în timpul lui 16 decembrie la Timişoara, ieşirile în stradă ale tinerilor de pe 21 decembrie, când armata era cu noi, erau şi nişte băieţi cu noi care filmau în draci de pe case, de pe geamuri, filmau feţe, mai ales ale celor care păreau liderii acestor ieşiri. Şi de aia cred că la 30 de mii de oameni e posibil ca cifra să nu fie deloc exagerată, deşi e incredibil de mare, 800 de arestaţi. În Europa de astăzi, un regim ca ăsta trebuie să dispară.
Victor Roncea: Atâţia au fost arestaţi şi in prima zi a mineriadei.
Alexandru Căutiş: Serviciile secrete au datoria să facă asta în orice ţară, la evenimente de genul acesta. Numai că, când se întâmplă acum în România e un lucru mai grav. Studenţii basarabeni care au vrut să plece acasă au fost triaţi la graniţă pe baza unor imagini filmate din România. Au vrut să vadă care dintre cei care vor să intre în ţară au participat în România la manifestaţii. Şi nu erau imagini preluate la televiziunile din România, pentru că televiziunile din România nu au filmat atât de mult. Erau filmaţi de agenţi din Moldova.
Radu Moraru: „Alexandru Olevski, lector la Universitatea Tehnică a Republicii Moldova se pare că a fost arestat astăzi, în jurul orelor 14. A participat paşnic la protestele de săptămâna trecută şi singurul motiv la care ne gândim e faptul că e implicat ca voluntar în mai multe ONG-uri”.
Victor Roncea: Si un altul, care lucreaza pentru un ONG american a fost retinut...
Radu Moraru: Da. Foarte interesant. Eu cred în această cifră, de 800 de arestati, e foarte probabilă. Fiind 30 de mii de manifestanţi... şi în 15 noiembrie, la Braşov, s-a întâmplat la fel, când au fost filmaţi manifestanţii, la Iaşi de asemenea.
Victor Roncea: Şi pentru că pomeniţi de Asociaţia „15 Noiembrie”, ei astăzi, apropo si de discursul politic al preşedintelui, ei alături de foştii deţinuţi politici au venit cu aceeaşi soluţie. Dar la ce mod? Ei propuneau să îşi doneze cetăţeniile. Aceasta a fost soluţia foştilor deţinuţi politici impreuna cu Parintele Justin Parvu: ne donăm cetăţeniile noastre către fraţii basarabeni aflaţi închişi. Un gest foarte frumos.
Radu Moraru: Da. Foarte interesant. Un alt subiect: se pare că sunt un milion de voturi trucate. E posibil să fie atât de mare?
Victor Roncea: Noi evaluam la 300 de mii, dar cine ştie?
Radu Moraru: Şi mulţi spun că trebuie listele verificate, nu renumărarea voturilor. Dar renumărarea voturilor presupune şi verificarea listelor.
Victor Roncea: Dar ar putea vi lansata alegeri anticipate. La ce mod? Dacă asa-zisa opozitie şi-ar depune mâine mandatele. Dacă îşi depune "opozitia" mandatele, Voronin cu partidul lui nu pot guverna singuri. Dacă vor cu adevărat asta, sa si le depuna, daca nu, nu. Vom vedea zilele urmatoare.
Radu Moraru: Interesant. „Când văd în ce hal au fost trataţi aceşti oameni mă întreb cum de nu se sesizează Protecţia Internaţională a Omului?” Am mai primit un mesaj: „Dacă Voronin se consideră moldovean, de ce vorbeşte în limba română?”
Alexandru Căutiş: Păi el a spus în repetate rânduri, chiar în ziua alegerilor: „Nu dau declaraţii în limba română”.
Radu Moraru: Dacă eu am înţeles tot ce a spus el şi el înţelege ce spun eu, înseamnă că noi nu vorbim româneşte, ci vorbim moldoveneşte.
Victor Roncea: Şi atunci să facem Moldova Mare, sa ne integram in Moldova.Radu Moraru: Vrem să ne integrăm în Moldova si vrem sa votam in Moldova. Spune cineva, Cătălin din Braşov „Trec des prin Moldova şi să ştiţi că habar nu au să vorbească româneşte. Doar în Chişinău se vorbeşte ceva româneşte, aşa că nu vă mai chinuiţi să îi salvaţi, că nu vor. Când vin în România vorbesc numai ruseşte, chiar dacă ştiu şi româneşte, iar în sufletul lor sunt mai aproape de Rusia decât de România”.
Olimpian Ungherea: Nu este aşa.
Victor Roncea: Am auzit un analist zilele trecute afirmând că „Ce tot aveţi cu basarabenii, când ştim noi prea bine că ei nu au niciun respect faţă de români şi nu sunt ospitalieri”. Ei bine, acel analist - din grupul treninguristilor - nu a fost niciodată în Basarabia. La fel si cu mesajul anteror. E o magarie!
Alexandru Căutiş: Trăim şi marota aceasta, că românii sunt ospitalieri, dar ei să ştiţi că chiar sunt ospitalieri. Ei la petreceri pun tot pe masă, scot tot ce au mai bun.
Radu Moraru: Şi în Moldova noastra. Dar atenţie, hai să o luăm altfel, să zicem că e aşa. Dar eu întreb aşa, noi ne-am solidarizat şi cu studenţii chinezi. Până la urmă sunt nişte tineri acolo care îşi dau viaţa pentru limbă, pentru libertate.
Olimpian Ungherea: Aş vrea să vă rog ceva, să nu trecem prea uşor peste o idee care mie mi se pare extrem de importantă, emisă de Victor Roncea: Opoziţia din Moldova. Dacă am spus clasa politică românească şi am blamat-o, pentru că nu a luat o atitudine, dar eu am mari îndoieli că aceasta "Opoziţie", care a reieşit din actualele alegeri din Republica Moldova renunţă la ciolănel de dragul cetăţeniei, de dragul libertăţii, de dragul tinerilor din piaţă. E o chestie genială. Să urmăriţi în emisiunile următoare reacţia Opoziţiei.
Radu Moraru: Şi eu m-am temut de asta, dar ştiţi unde nu stă în picioare chestiunea asta? Amintiţi-vă de Germania Democrată. L-au dat jos pe Honeker, a venit Egon Krentz. Nemţii nu au plecat acasă, au rămas în stradă şi i-au zis lui Egon Krentz, pa, noi nu asta vrem. Nouă nu ne-a ieşit. Dar Victor Roncea, ia gândeşte-te la generaţia aceasta „internet”. Păi dacă noi eram generaţia aceasta în ’89... aceşti copii au o forţă mai mare decât aveam noi în ’89.
Victor Roncea: Au acces la informaţie curata.
Radu Moraru: Păi dacă noi eram tinerii ăştia de astăzi economiseam 10 ani din viaţa fiecăruia dintre noi.
Victor Roncea: Foarte adevarat!
Alexandru Căutiş: Discursul lui Ion Iliescu din zilele acelea din Piaţa Universităţii a avut aceleaşi teme pe care le-a avut discursul lui Voronin acum. A spus fascişti şi a spus grupuri plătite.
Radu Moraru: Da, atunci erau legionari.
Alexandru Căutiş: Dar cum îşi poate imagina că poţi să plăteşti 30 de mii de tineri? Ce să le dai? Cu ce să îi aduci, ca să mănânce bătaie în piaţă?
Radu Moraru: Nu pot înţelege, aşa cum nu ne-am înţeles nici pe noi părinţii noştri. Ne spuneau: stai aici, unde pleci? Păi mă duc pentru libertate. Ce libertate!? Stai mă! Cuţitul la os a ajuns la aceşti tineri.
Alexandru Căutiş: După ce a murit Valeriu Boboc, au ieşit în piaţă oameni maturi, pentru că atunci şi-au dat seama că e o problemă.
Radu Moraru: Mai e o dramă şi a moldovenilor noştri, care stau aici de ani de zile. Noi am primit sute, mii de emailuri. Nu îşi pot lua cetăţenia, deşi sunt căsătoriţi, au copii, au cariere aici.
Victor Roncea: Sunt sute de mii de cazuri...
Alexandru Căutiş: Oameni remarcabili care nu îşi pot lua cetăţenia. Nu ne referim la unii care vin în piaţă să vândă fierbătoare. Sunt oameni cu facultate, care lucrează în televiziuni.
Victor Roncea: Sunt tragedii care se petrec la frontieră. Sunt sate cu români din România, căsătoriţi cu românce de peste Prut care trebuie să treacă din 3 în 3 luni graniţa. Şi să stea peste Prut 3 luni de zile, lăsându-şi copiii aici. E inuman. Românii au devenit mai discriminaţi decât străinii care obţin cetăţenie română.
Olimpian Ungherea: Intelighenţia sovietică are şi astăzi oameni bine implantaţi în structurile de comandă, unele chiar în relaţia externă cu paşapoarte, cu treburi. E un adevăr.
Radu Moraru: Adică acest proces a fost deliberat...
Alexandru Căutiş: Inteligenţa lor combinată cu corupţia din România.
Radu Moraru: Sugeraţi că a fost şi un plan de frânare pentru a se acorda cetăţenia?
Victor Roncea: A fost un plan de blocare a cetateniilor. În perioada guvernării lui Adrian Năstase s-au dat doar 4 cetăţenii.
Radu Moraru: 4 cetăţenii?
ictor Roncea: Da. Si cine credeţi ca au fost beneficiarii? Familia lui Serafim Urechean (*).
Radu Moraru: O singură familie a primit cetăţenia română?
Victor Roncea: Soţia, copilul, ginerele. A fost un blocaj total timp de patru ani. După care a venit guvernarea amestecată...
Radu Moraru: Pot să îl rog pe bloger-ul Adrian Năstase să răspundă?
Victor Roncea: Da. De ce nu?
Radu Moraru: Domnule Adrian Năstase, în calitatea dumneavoastră de mare bloger, campion mondial la blogul dumneavoastră, fost ministru de externe, fost premier al României, mare diplomat, având în vedere că v-aţi pronunţat pe dosarul dumneavoastră şi pe minciunile preşedintelui, pronunţaţi-vă puţin şi pe această temă, solidarizaţi-vă cu aceşti tineri din Moldova şi spuneţi-ne de ce pe perioada mandatului dumneavoastră aţi acordat doar 4 cetăţenii? Poate că e doar o intoxicare.Victor Roncea: A fost un blocaj total care nu s-a schimbat nici după venirea noii guvernări PNL-PD-L, nici până în ziua de astăzi. E adevărat, nu se mai dau 4-5, se dau 150, poate 300, dar sunt sute de mii care asteapta. În câţi ani îşi vor primi aceşti români cetăţenia naturală?
Radu Moraru: Dar dacă a fost şi o frână din partea Uniunii Europene?
Victor Roncea: Nu, acesta a fost un pretext. Suntem un stat suveran, nimeni nu ne poate impune să nu facem dreptate unor cetăţeni români.
Olimpian Ungherea: E opera negativă a unora dintre noi.
Victor Roncea: E adevărat că sunt discuţii şi la ora actuală, poate România să primească 4 milioane de cetăţeni? Să le ofere această cetăţenie? Eu cred ca da. E o datorie!
Alexandru Căutiş: Eu am în familie un caz. Cumnatul meu e căsătorit cu o fată din Republica Moldova, au doi copii. În nenumărate rânduri au venit în Bucureşti, au stat pe la... a fost umilit. El român, trebuia să dovedească că relaţia lor e solidă, deşi aveau doi copii, erau căsătoriţi.
Victor Roncea: Pe de altă parte, birocraţia din România e oribilă. Li se cer acestor tineri documente de la primăriile comuniste de peste Prut prin care să dovedească că s-au născut cu numele de Cojocaru. Când ajung acolo, dacă doreşte funcţionarul, li se dă o adeverinţă dupa mult timp. Si ce practică este în Republica Moldova, de schimbare a numelui, conform rusificarii. Cojocaru devine Cojocari, după tradiţia rusească. Se intorc la Bucuresti cu aduce această transcriere, după care persoana e trimisă înapoi pentru că s-a greşit o literă. Şi asta continuă ani de zile.
Alexandru Căutiş: Iar în anticamera centrului în care se dădea viza se spunea „nu mai scăpăm de moldovenii aceştia împuţiţi”. Şi erau studenţi. Nu meritau un astfel de tratament.
Radu Moraru: Dar pe de altă parte, nu avem nicio cultură. Timp de 20 de ani, fără să ne dăm seama, am fost intoxicaţi de un curent în care să îi vedem ca pe nişte paria ai societăţii. Şi aşa e. Am stat şi m-am gândit. Adevărul este că... ce boicot aveau cântăreţii lor aici în România? La un moment dat Televiziunea naţională nu îi mai difuza. Domnul Ion Iliescu ar putea să răspundă de ce? Nu vi se pare ciudat că nici foşti preşedinţi nu au reacţionat?
Victor Roncea: Au reacţionat, dar în mod mârşav. Ion Iliescu a pus ieri pe blog o scuză cu ce vorbeam mai devreme, neunirea României cu Basarabia, invocând pretextul puterii Rusiei. Dar stai puţin: ai fost 11 ani preşedinte! Nu ai făcut Unire în ’90, când semnai ultimul tratat cu URSS, dar după aceea, 11 ani, ce ai facut? Totul este o minciună. Noi ştim de la politicienii basarabeni care s-au dus la el în birou şi au spus „suntem gata să ne unim”. Deci ei ne cereau unirea şi Ion Iliescu nu a vrut. După oare Constantinescu ce a făcut? A semnat tratatul cu Ucraina, prin care jumătate din Basarabia, Bucovina si Tinutul Herta, ca si Insula Serpilor, au fost date unui stat străin, a doua oara dupa Pactul Hitler-Stalin.
Radu Moraru: Atunci nu puteau, erau speriaţi, erau fricoşi, dar astăzi, când s-au răcit, ei nu mai sunt nimic în ţara asta, sunt foşti preşedinţi, sunt nişte staturi. Oamenii i-au votat la un moment dat, au avut încredere în ei. Nu a ieşit unul să spună public nici Constantinescu, nici Ion Iliescu.
Victor Roncea: Au ieşit cu declaraţii pe la colţuri. Ion Iliescu pe blog şi Constantinescu a dat şi el declaraţie că Traian Băsescu nu vine cu nicio soluţie. Uite că vine: cetăţenia română, dar susţineţi-l. Să vedem că toate partidele se solidarizează cu acest proiect şi mâine votează legea.
Radu Moraru: „Sunt din Basarabia. Vă mulţumesc că sunteţi alături de noi. M-a bucurat mult discursul preşedintelui Traian Băsescu, lucru de care avem nevoie acum. Sigur că noi avem nevoie de altă imagine. Voronin nu ne reprezintă. Chiar dacă lăcomia nu îl lasă să renunţe, noi considerăm că în scurt timp va fi nevoit să renunţe. Nici Rusia nu îl mai suportă. Mai suntem foarte indignaţi de faptul că, după toate stricăciunile produse în Parlament, fiul lui va avea de câştigat. Asta e una din dovezile că la comanda lui s-au provocat vandalismele. Dar de agresiunile produse faţă de tinerii manifestanţi nu ne mirăm. A şi zis Voronin într-un discurs la TV Moldova 1. Mă gândeam că va fi linişte, dar nu a fost să fie. Dar dacă voi vreţi aşa, să colaborăm altfel, vom colabora. Se ştie că vorbim de bloguri, site-uri şi sigur că sunt păreri pro-Voronin şi cel mai sentimental lucru mi s-a părut când o tânără a scris cu litere mari MĂI, CHIAR NU ÎNŢELEGI CĂ NE DOARE SUFLETUL? Ne doare pe toţi sufletul pentru ţara noastră”. Mult mai poeţi moldovenii.
Victor Roncea: Sigur ca da: Eminescu!
Radu Moraru: „Multă vină are Voronin pentru că s-a ajuns unde s-a ajuns, dar nu cred că e normal să fie aruncată toată vina pe el. Nu el este cel care a bătut, torturat, electrocutat copiii ăia, ci acei oameni poliţişti. Pe ei cine îi pedepseşte? Să zicem că Voronin e prins în cele din urmă. Acei oamenii scapă? Numai de aia, că e ordin de sus, le dă dreptul să facă aşa ceva?” Pleacă Voronin, evident sunt luaţi la întrebări şi respectivii după. Dar mie mi s-a părut, şi cu asta aş încheia, din discursul preşedintelui reiese că ar avea informaţii că s-a cam terminat, i s-a terminat pista lui Voronin.
Victor Roncea: Eu aş vrea să ne gândim că e Săptămâna Patimilor şi oricât de mult ar încerca aceşti comunişti să crucifice tinerii români de acolo, ei chiar şi prin moarte, ulterior vor învia cu neamul nostru reintregit in ceruri.
Olimpian Ungherea: Pentru că suntem în Săptămâna Patimilor, este săptămâna suferinţei, dar şi a iertării, eu zic aşa, că noi, românii, românii de pretutindeni, iertăm, dar totodată avertizez că zilele regimului comunist de la Chişinău sunt numărate. Pentru acest regim totalitar numărătoarea inversă a început.
Alexandru Căutiş: Eu am zis ce am avut de zis, aş vrea să fie un moment de apreciere pentru aceşti tineri, să ne ridicăm toţi 4 în picioare şi să îi aplaudăm.

Radu Moraru: Ii aplaudăm! Hai România!

(Prin Monitoring Media: B1TV – Naşul, Ora 20:00)

* Este vorba de Hotărârea Guvernului României 622, din 29 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 394 din 6 iunie 2003, semnată de premierul Adrian Năstase, ministrul Justiţiei Rodica Stănoiu, ministrul de Externe Mircea Geoană şi ministrul de Interne Toma Zaharia, potrivit căreia se acordă cetăţenia română pentru Urechean Larisa - soţia lui Serafim Urechean, Pohilă Violeta - fiica lui Serafim şi a Larisei ca şi lui Pohilă Oleg, ginerele fostului primar de Chişinău, Serafim Urechean actual "opozant" (vezi si foto)


Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)