Dovada că Nicolae Popa era intermediarul lui SOV la FNI
Ceea ce vedeți mai jos este un document foarte important din dosarul lui SOV. Pe data de 20.10.1995, Nicolae Popa, arestatul din Jakarta, a semnat cu mînuța lui de golănaș un angajament prin care se obliga să cumpere unități FNI pe care să le răscumpere apoi și să-i livreze banu’ direct lui Vântu.
Bani de la FNI s-au dus la Cristoiu, Tatulici, Dinescu
După cum rezultă din raportul de expertiză contabilă depus la dosar, Popa a răscumpărat unități FNI în valoare de 929.263.348.771 de lei (nouă sute douăzeci și nouă de miliarde de lei), ceea ce înseamnă cam o treime din valoarea totală a FNI. Conform legii (art. 24 din O.G. nr. 24/1993), un investitor avea dreptul să dețină maximum 5% din numărul unităților unui fond. După cum rezultă din raportul de expertiză, Nicolae Popa, adică Vântu, a sărit nonșalant limita, ajungînd la aproximativ 30% din FNI, pe față, nu discutăm de alte șmecherii și dedesubturi.
Din cele 929.263.348.771 de lei, se spune în raport, „s-a virat efectiv în contul inculpatului Vântu Sorin Ovidiu suma de 516.002.641.337 de lei“ (sublinierea este „de la ei“). Mai departe se arată ce a făcut Vântu cu banii de la FNI luați prin intermediul lui Popa. Iată trei exemple din raport: „Editura Ion Cristoiu, cu suma de 980 de milioane de lei, din care 300 de milioane de lei depuse pe numele lui Ion Cristoiu; SC Mihai Tatulici Production SA, cu suma de 1.544,1 milioane de lei; SC Cațavencu SA cu suma de 2.973 de milioane de lei, virată în contul numitului Dinescu Mircea“. Feneiștii fraieri care se uită la Realitatea au înțeles, sper, ce scumpă e eticheta de „literat fin“ pusă deunăzi de un fin poet bagabonțelului de Vântu. (Alexandru Căutiș)
Sursa: http://www.kamikazeonline.ro/2010/11/sorin-file-din-dosarul-care-este-i/
Constantin Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)
...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie
„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu
Mircea Eliade
Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr principatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)
