JAF LA MUZEUL LITERATURII ROMANE. Pentru impostorul R. C. Cristea adevarul este un „bălegar vâscos“ şi justiţia română: „un blog de moravuri uşoare“!

"Turismul si literatura
Locul de desfasurare al conferintei:· Sinaia
Data de desfasurare: 8-10 iunie, 2009
Buget orientativ:·
Organizare conferinta (sala de conferinte, hotel, sceno-tehnica, coffe-break-uri, hotel, masa, transport): 40.000 euro·
Promovare: 50.000 euro·
Productia editoriala (carti, cd-uri): 15.000 euro·
Total: 105.000 euro

"Iata si confirmarea ca cele scrise aici, in exlusivitate - SCANDAL marca Radu Calin Cristea: TARA MOARE DE FOAME si MUZEUL LITERATURII se piaptana de 105.000 Euro in "Vacante&Calatorii". EXCLUSIV - sunt cat se poate de reale. "Evenimentul" de 105.000 Euro s-a consumat, la Casa de Cultura din Busteni. Ati simtit ceva de banii astia? Ati aflat ceva nou? Care este impactul chermezei de la Sinaia si Busteni? La cea mai simpla cautare pe Google, dupa numele conferintei de 105.000 Euro si a organizatorului (vezi foto dreapta), aflam ca promovarea de 50.000 de euro a fost extrem de eficienta pentru publicarea aceluiasi anunt pe... trei siteuri, pe langa cel al partenerului "Vacante & Calatorii". Nu-i vorba, proiectul e generos, se ruleaza de-a dreptul intelectual pe serpentinele patriei. Dar oare, de 105.000 euro, Muzeul Literaturii nu mai avea nimic de facut la... Muzeu, pentru scriitorii Romaniei si valorile lor extraordinare peste care se asterne praful, la propriu, dar si al uitarii?

Cititi dupa descrierea proiectului de pe unul dintre site-urile turistice si cat de lamentabil ataca scriitorul unei singure carti acest blog si pe cei care-i reclama impostura si ilegalitatea crasa in care se scalda, cu sprijinul mafiei din "cultura" si Primarie.

Fara indoiala, in curand va primi la Muzeu vizita unor cadre specializate in "Fraude & Calatorii"."Conferinta "Literatura si turism - povestile Romaniei profunde"Scris de Deepfreez Alessandro8 iunie, Casa de Cultura, Busteni, ora 9:00 - 18:30Stimata Doamna, Stimate Domn,Avem placerea de a va invita la o conferinta al carei principal scop este "standardizarea" biografiilor alternative ale localitailor si obiectivelor turistice, astfel incat un ghid, de exemplu, sa stie ce sa le povesteasca turistilor, iar toti turistii sa afle aceeasi poveste.Turismul se sprijina pe povesti, imagini, pe descoperirea altor identitati decit cele natale. Tarile cu traditie turistica isi promoveaza locurile, obiectivele turistice antropice sau naturale cu povesti bine articulate, care ofera o intelegere foarte clara asupra identiatatii(care face si diferenta) locului/zonei/tarii respective.Din alta perspectiva, privind tema anuntata, literatura a avut tot timpul rolul central in viata culturala a localitatilor, deci a influentat insasi formarea identitaii locului/orasului/tarii.

In ultimii ani, discursul public a fost dominat de construirea unui branding de tara. Stim, formele fara fond sunt sortite esecului. Demaram, astfel, un proiect ambitios, care presupune multa munca, dar foarte necesar deopotriva muzeelor, Ministerului Turismului si calatorilor insisi.MNLR este o institutie care, datorita prestigiului sau, poate impune niste "standarde" niste "istorii" alternative "oficiale".

Tocmai de aceea, in urma lucrarilor acestei conferinte, dar si pe baza altor texte, va fi editata si tiparita o carte (in mai multe volume) de istorii alternative. Localitatile incluse in acest proiect sunt: Breaza, Busteni, Sinaia, Comarnic, Plopeni, Valenii de Munte, Campina.

Totodata, rezultatele acestor dezbateri vor fi publicate in principalele reviste de cultura si turism.La aceasta conferinta vor fi invitati Ministrul Turismului doamna Elena Udrea si Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National domnul Theodor Paleologu."Turist Club Carpatic.org

Evident, cei doi ministri au uitat sa apara la conferinta de trei zile."


Radu Calin Cristea si prietenii lui de la MIRA: Alături de lături

Adevarul
Autor: Radu Calin Cristea
Data: 9 iun 2009

Sunt de o vreme ţinta unor atacuri josnice purtate fie prin e-mail-uri, fie pe câteva bloguri de moravuri uşoare. Toate aceste mesaje sunt expediate la adăpostul unor identităţi false, cu „nick names“-uri, adică sub nişte supranume pe care un amator în computere le poate fabrica în câteva minute. Nu sunt, desigur, singur în această aventură involuntară.

Horia-Roman Patapievici sau Cristian Tudor Popescu au scris în mai multe rânduri despre această cultură hidoasă care creditează un spectru larg de infirmităţi de ordin psihologic.

Autorii acestor împroşcări cu mizerii şi-ar declina identitatea dacă ar acorda polemicii, fie ea şi coborâtă în cele mai fetide medii, o minimă şansă de cavalerism. Pe sol autohton, mentorul şi practicantul cel mai experimentat al acestui tip de ticăloşie mediatică este Alcibiade, porecla sub care, de aproape 20 de ani încoace, „România Mare” insultă, calomniază, terfeleşte. Puieţii spiritului lui Alcibiade, procreaţi şi activând în aceleaşi straturi de bălegar vâscos, se lăbărţează şi îşi fac mendrele în imperiul internetului. Dacă C.V. Tudor, deşi în continuare în stare de libertate, a fost şi este inculpat în zeci (sute?) de procese, progeniturile sale internaute sunt inexpugnabile. Lovesc însă din acelaşi întuneric, sub aceleaşi deghizări, cu aceeaşi mişelească dexteritate. Asistăm neputincioşi la erupţiile unui munte de excremente.

Aşa cum scriam mai sus, o ploaie de e-mail-uri imunde a fost proiectată în direcţia mea de vreo câteva luni. M-am decis să alertez organele. I-am dat toate datele unui amabil ofiţer din cadrul unui departament de criminalitate informatică din MIRA. Din vorbă în vorbă, acesta mi-a mărturisit că, dacă „băieţii sunt deştepţi”, nu vor fi identificaţi niciodată. „Deşteptăciunea” lor însemnând, de exemplu, ca, înainte de a-şi lovi ţintele din România, mârşavele e-mail-uri să fie trecute prin nişte servere din Singapore, China, Canada şamd. Băieţii şi-ar şterge astfel definitiv urmele. Aveam să primesc între timp şi răspunsul oficial din partea MIRA: cazurile depăşeau aria de competenţă a respectivului compartiment. Pentru ca, totuşi, să am unele şanse de a-i depista pe defăimători mi-au fost descrise nişte proceduri sofisticate până dincolo de limita absurdului şi care ar fi durat ani de zile. Am renunţat.

Rămâne problema de principiu: ce se poate face pentru ca spaţiul larg al comunicării publice să fie cât de cât curăţat de asemenea becisnice apariţii? Se pare că aproape nimic. Legile şi instituţiile sunt, pe bună dreptate, foarte severe în apărarea secretului emitenţilor corespondenţei, dar devin visătoare, laxe în interpretări şi încâlcite în soluţii când vine vorba despre destinatarii-victime ale acestui dialog împotriva firii. Ce-i de făcut?

Dacă te amesteci cu porcii, sfârşeşti prin a mânca din aceleaşi lături. Mai poţi înfrunta fiara în instanţă şi chiar s-o îngenunchezi: poţi claca însă pe parcurs, aşa cum i s-a întâmplat jurnalistei Rodica Chelaru de la BBC, care, după un proces câştigat în faţa lui C.V. Tudor, şi-a luat lumea în cap şi va mai fi trăind departe, prin Noua Zeelandă. În fine, poţi să rămâi străin şi rece. La urma urmelor, flegmele îndreptate în direcţia ta au o traiectorie foarte scurtă atâta vreme cât emiţătorii lor nu pot renunţa tocmai la ceea ce-i face şi puternici, dar şi vulnerabili: la mască. "

Ce "uita" RCC:ELIBERATI MUZEUL LITERATURII! Radu Calin Cristea nu vrea sa cedeze scaunul ocupat ilegal prin aranjamentele sectei intelectualilor rosii Ceea ca va spuneam aici - ILEGAL - DIRECTORUL Muzeului National al Literaturii Romane, Radu Calin Cristea, instalat prin frauda. Justitia a demonstrat sforariile sectei. BOMBA - inca din urma cu o saptamana, a devenit, in sfarsit, stire pe Agentii

Sursa: blogul lui Victor Roncea (http://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/povestile-vacantele-si-calatoriile-de.html)

Câteva observaţii de bun-simţ
sau :) „Nu plec de aici până nu dispare
duhoarea asta!“

1. Radu Calin Cristea afirmă ca este supus unor „atacuri josnice purtate fie prin e-mail-uri, fie pe câteva bloguri de moravuri uşoare.“ Bun. Se prea poate să fie şi aşa, nu ştiu cu ce alte medii electronice interferează directorul RCC şi nici ce tip de „moravuri“ preferă. În ceea ce mă priveşte declar sincer că nu înţeleg de ce un posesor de blog „de moravuri usoare“ şi-ar pierde timpul cu un aşa intelectual rafinat.

2. RCC reuşeşte performanţa de a nu răspunde la nicio acuzaţie. Încerc să găsesc răspunsul la singurele chestiuni care „importă“, în context: A FURAT SAU NU? PRACTICĂ UN MANAGEMENT DEFECTUOS LA MNLR? OCUPĂ ÎN ACEST MOMENT ÎN MOD ILEGAL FUNCŢIA DE DIRECTOR AL MUZEULUI? Nici vorbă de vreun cuvinţel de răspuns, găsim însă „viziuni“ aproape patologice, care includ imagini cu „erupţiile unui munte de excremente“, „flegme“, „imperii“ dominate de „bălegar vâscos“ (Mare iubitor de literatură, se vede! Şi scatofag pe deasupra!)

3. CREDE RCC CĂ JUSTITIA ROMÂNĂ NU ESTE ALTCEVA DECAT UN „BLOG DE MORAVURI UŞOARE“ ŞI TOCMAI DE ACEEA, DIN PUDOARE PASIVĂ, NU RĂSPUNDE?

[Apropos... Vă mai amintiţi bancul cu ruşii în Cehoslovacia? Cu sconcsul şi cu iepuraşul. Finalul este „di grande“, sconcsul, după ce a invadat căsuţa iepuraşului, emite ritos o cogitaţiune de zile mari: „Eu nu plec de aici până nu dispare duhoarea asta!“. :) ]

4. Textul semnat de RCC cere o analiză aplicată, concret-plastică (pentru că enunţuri de genul „flegmele îndreptate în direcţia ta au o traiectorie foarte scurtă“ induc o uşoară stare de derută). Încerc să înţeleg dpdv obiectiv-artistic scena. Cât de aproape să fie situat RCC de emiţătorul de flegme? Aproape, foarte aproape? Desigur, dacă „fluxul lichid“ este aruncat de cineva din interiorul Muzeului – care cunoaşte cu detalii precise hotiile practicate de directorul RCC – atunci în mod sigur că RCC este foarte aproape. Atunci „omul“ e deja ud leoarcă! Buuun! Acum am înţeles cum stau lucrurile! Tehnic vorbind un individ zdravăn la cap şi aflat în această stare jenantă ar trebui să catadicsească să se spele cel puţin din două motive, din bun-simţ şi din anume chestiuni de igienă. Aa... şi încă ceva, în atari situaţii igiena personală interferează cu cea publică/colectivă şi nu poate fi restabilită decât dacă actantul aduce argumente serioase că ceea ce a decis justiţia română şi ceea ce s-a scris în presă şi pe bloguri nu sunt altceva decât nişte minciuni sfruntate.

Ce face însă „udul“ RCC? În loc să se spele, să se usuce s.a., cum îi şade bine unui om cu scaun la cap, se transformă, din motive de igienă mafiot-financiară, în dispersor de flegme şi începe la rândul său să le adune plin de zel găşcar cum poate mai repede, cu mâna, cu ocaua mică şi să le arunce spre alţi faliţi (C.V. Tudor şi ai lui)! Eiii, cu aşa operaţiuni de igienizare nu mă mai miră că sconcsul refuză, pervers-agresiv, să părăsească vizuina iepuraşului! :)

ISRAEL: MEDIC ANESTEZIST CONDAMNAT la 8 ani de INCHISOARE pentru provocarea mortii unei fetite de 4 ani

Dr. Svetlana Russo-Lupu, anestezista, inculpata pentru provocarea mortii unei fetite de 4 ani, in timpul interventiei chirurgicale menita sa-i corecteze o deficienta de vedere, a inceput sa-si ispaseasca pedeapsa. Ea a fost condamnata la 8 ani inchisoare efectiva.

Tribunalul Suprem i-a respins cererea de a se amana executarea pedepsei.
Doctorita a fost acuzata ca nu a controlat doza de anestezic si a adormit in timpul operatiei.”

Sursa: Jurnalul Saptamanii, Israel, 11 iunie 2009

CEZAR IVANESCU. INTERVIU AUDIO INCENDIAR despre LITERATURA, COMUNISM, CENTRE DE PUTERE, FALSA DISIDENTA şi ANTICOMUNISM. 7 iunie 2000

„Acest deceniu pentru mine (am şi spus-o în alte interviuri) a fost cel mai greu interval din viaţa mea, cel mai dificil şi cel în care m-am acomodat cel mai greu. Vremurile de tranziţie, care la români durează de pe la începutul veacului (regina Maria este cea care a lansat sintagma – epoca de tranziţie) le-am înfruntat tot mai uşor pe vremuri şi mai dificil în ultimul deceniu. Pentru că dacă înainte de 1989 eram un anticomunist fără probleme şi ştiam cum mă situez în raport cu puterea şi cu ceea ce se întâmpla (anticomunist – nu disident, pentru ca disidenţa s-a făcut, cum bine spune şi termenul – de la partidul comunist. Adică au fost comunişti care din convingere, din interes, din diferite influenţe străine, au devenit disidenţi, au început să combată comunismul din interior ş.a.m.d. Toţi, însă, fireşte – cu o anumită funie legată bine de spate. /…/

Adevăraţii artişti însă lucrează fără plasă de asigurare. Dacă se întâmpla să cadă – mor. Saltul e mortal. Eu am fost, dacă vrei, săritor la trapez fără plasă toată viaţa. Aceşti 10 ani eu nu-i consider deloc nici democraţie cum se pretinde în România, nici libertate, nimic altceva nu sunt aceşti 10 ani decât o prelungire sinistră, ceauşistă. Adică toate racilele ceauşiste au fost duse la ultimele lor consecinţe. Puterea pe care o deţinea un singur personaj a fost împărţită la câteva mii de personaje, toate îmbogăţite peste noapte, devenite, aceste personaje, mici tirani ai României.“ (Cezar Ivănescu, fragment, Radio România Actualităţi, 7 iunie 2000)

Basarab Nicolescu: Cunoaşterea lumii şi misterul din noi

- Domnule Basarab Nicolescu, domeniul în care sunteţi o valoare recunoscută internaţional este unul pe cât de firesc pe atât de puţin cunoscut. Nu se vorbeşte toată ziua despre transdisciplinaritate, nici despre triadă, ba chiar nici despre Ion Barbu, care, din această ecuaţie cu trei termeni, rămâne, totuşi, un punct de reper mai larg cunoscut. De altfel, este cel care v-a deschis calea marilor sinteze şi care a constituit, chiar, subiectul primei dumneavoastră cărţi, Ion Barbu - Cosmologia « Jocului secund».

Aveam încă din copilărie o anume deschidere spre unitatea cunoaşterii. A fost, la început, un instinct, apoi o dimensiune din ce în ce mai cultivată a căutarilor mele. Ion Barbu a apărut pe drum şi mi-a confirmat direcţia cercetării. « Joc secund » a constituit o revelaţie. Matematicianul Dan Barbilian putea fi, în acelaşi timp, poetul Ion Barbu, iar arta şi ştiinţa îşi găseau un teritoriu comun, deasupra separărilor artificiale. Mă pasionase până atunci Novalis, dar Barbu era fascinant, mergea mai departe decât Mallarmé în transcenderea realităţii. Cred în arta care nu « ilustrează » realitatea, ci care o transformă, care operează ca o alchimie, găsind noi structuri ale cunoaşterii în univers.

- Eraţi, încă, în România, cartea a apărut în aprilie 1968…
Era o perioadă bună în acei ani, “liberalizarea” din ’64 avea efecte, se traducea, se publica, se redescopereau scriitori români până atunci interzişi. Mentorul meu, profesorul Alexandru Rosetti, m-a sfătuit să scriu. M-am dus o lună şi jumătate la Văratec, şi, în liniştea mănăstirii, am scris cartea. Am găsit, scriind, structuri noi, la care nu mă gândisem. Ideile îmi veneau mai ales în zori, în starea dintre vis şi trezire, când nimic nu este încă stabil, definitiv.

- Aţi rămas, totuşi, în Franţa, încă din 1968...
Da, am avut o bursă a guvernului francez începând din noiembrie 1968 şi am hotărât să nu mai revin în ţară; mai târziu, spre marea mea bucurie, chiar profesorul Rosetti mi-a spus că am făcut bine şi că locul meu este aici, la Paris, unde pot scrie în libertate.

- Încetul cu încetul, v-aţi creat un domeniu, aţi lărgit limitele unei discipline, aţi avansat spre triada pe care o presimţeaţi încă din copilărie…
Termenul de transdisciplinaritate a apărut, pentru prima oară, într-un document realizat de un grup condus de Jacques Robin, de fapt, un avatar al « Grupului celor 10 », care existase în 1970 şi care îi număra, printre membri, pe Edgar Morin, Jacques Delors, Jacques Robin, un grup de filozofi preocupaţi de problemele complexităţii realităţii. Jean Piaget, tot în 1970, folosea, deja, termenul de transdisciplinaritate într-un colocviu desfăşurat la Nice. La rândul meu, am dezvoltat această idee în următoarele mele cărţi.

- În special « La Transdisciplinarité - Manifeste » (1996), « Les racines de la liberté » (2001) şi « Nous, la particule et le monde » (apărut, în mai multe ediţii, în Franţa, Monaco şi România, prima dată în 1985, cea mai recentă la Editura Junimea, în 2007). Pentru dumneavoastră, transdisciplinaritatea nu este doar o « materie de predat » studenţilor, este o suită de descoperiri ...
Da, am lucrat în ultimii ani la această temă… Pe scurt, consider că există mai multe niveluri de realitate, aflate într-o interdependenţă universală. Structura de bază este cea ternară, aşa cum demonstra, de fapt, şi Stephane Lupasco, susţinând teoria terţului inclus.

- « Marea triadă » a lui René Guénon…
Da, este şi acesta un text fundamental în înţelegerea triadei. Guénon arăta că structura ternară există şi în alte religii decât cea creştină. Mă refer aici la Sfânta Trinitate, pe care am studiat-o cu toată disciplina unui creştin care a învăţat religie de la Părintele Galeriu. De altfel, rădăcina « trans », din cuvântul transdisciplinaritate înseamnă, în limba sanscrită, «trei». În latină, întâlnim « tres », care înseamnă « dincolo de doi ». Este vorba despre depăşirea binarului printr-o a treia dimensiune, superioară. Este unificarea cunoştinţelor, dar nu în sens enciclopedic (asta a devenit imposibil de la Renaştere încoace). Trebuie să semnalez, totuşi, că o cunoaştere separată în discipline există doar de dată recentă (la scara existenţei umanităţii), adică de când au apărut universităţile, în secolul al zecelea al erei noastre. Ele erau concepute într-o structură septenară, trei ştiinţe umane şi patru ştiinţe exacte (în care era inclusă şi muzica). Plus ştiinţa totală, absolută, Biblia. În anul 2000 existau, doar în SUA, peste 8.000 de discipline. Este o teribilă fragmentare, care îşi dovedeşte, ce-i drept, eficacitatea în plan practic, dar care, în planul cunoaşterii, e o catastrofă. Expertul într-o singură disciplină este perfectul ignorant în celelalte 7.999. Doar găsind legăturile dintre discipline, prin transcenderea acestora, se poate ajunge la cunoaştere. Subiectul însuşi transcende orice disciplină, iar această idee îi destabilizează pe vameşii cunoaşterii, mereu grăbiţi să pună graniţe acolo unde sunt, de fapt, legături. Al treilea termen, terţul ascuns, există la toate nivelurile realităţii, în microcosmos ca şi în macrocosmos, şi este chiar evident în mecanica cuantică.

- În ce fel ?
În momentul trecerii de la scara doi la scara unu, se întâmplă ceva. Există un mare număr de potenţialităţi ale materiei, care, printr-o voinţă necunoscută, alege doar una. Avem un singur rezultat, acolo unde ar trebui să avem mai multe. Terţul ascuns îşi manifestă existenţa instantaneu, fără să poată fi definit de simţurile noastre. Dar al treilea termen apare şi în alte domenii ale cunoaşterii, în religie, în cultură. Există un limbaj terţ care face posibil dialogul între două culturi intraductibile. Un dialog se poate deschide, deasupra graniţelor care le despart.


Un dialog se deschide întotdeauna cu Basarab Nicolescu, şi mereu el se află deasupra graniţelor care despart, vizibil sau nu, aproape orice fel de interlocutori. Un interviu tipărit nu poate decât să deschidă, să prefaţeze un astfel de dialog, care propune o altă lectură a cotidianului, mult mai aproape de mituri şi mult mai departe de conjuncturi.

Interviu realizat de Radu Ciobotea
preluare de pe: http://www.liviudrugus.ro

Foto: Basarab Nicolescu, Cezar Ivănescu, Paris, 2000

ION ILIESCU :), „decât haimana, mai bine dictator, decât huligan, mai bine trădător“

Moscova nu crede în lacrimi (nici noi în Caţavenci!)

BASARABIA, LACRIMA NOASTRĂ. Cetăţenia română: un drept de sânge al românilor din Basarabia

Cerere de acordare a cetăţeniei române , 1992, Glasul Naţiunii, vineri 10 aprilie 1992

CĂTRE MINISTERUL JUSTIŢIEI AL ROMÂNIEI

Rog Ministerul justiţiei al României să-mi acorde cetăţenia română, deoarece părinţii mei au purtat-o cu cinste pînă în anul 1940, când hoardele comuniste ne-au cotropit pământul sfânt- Basarabia.
De asemenea, doresc ca această cetăţenie să fie acordată copiilor mei: Liliana, Liana, Nataşa. Cu acest gest vreau să contribui la reunirea cât mai grabnică cu ţara-mamă – România.
Cu profund respect,
Zinaida TĂMBĂLUŢĂ, s. Musteaţa, r-nul Făleşti

Subsemnatul VICTOR CHISĂLIŢĂ: născut în oraşul Bălţi în 1963, domiciliat in Chişinău. Cricova Nouă, rog să mi se acorde cetăţenia română la care ani visai întotdeauna împreună cu mulţi compatrioţi jur că o voi purta-o cu cinste şi demnitate cât voi trăi pe acest pământ.

Subsemnatul VASILE CHISĂLIŢĂ,
născut în anul 1954, actualmente domiciliat la Chişinău, rug să mi se acorde cetăţenia părinţilor mei - cea română. Unica noastră şansă de a supravieţui este Reunirea cu România.

Rog să mi se acorde cetăţenii română ca fiind născută din părinţi români. Bunicul meu de pe mamă, Ştefan Şevcenco, a fost nevoit să se refugieze în România după faimoasa "eliberare" pe care ne-au adus-o ruşii. Acolo, în Ţara mare e şi înmormântat.
Jur că voi purta această cetăţenie cu demnitate pînă la moarte, aşa cum au păstrat-o părinţii mei Cu respect,
VALENTINA RUSU,
domiciliată în Chişinău.

Subsemnatul EUGENIU PÎNZARI, născut în anul 1966, domiciliat în Chişinău, rog să mi se acorde cetăţenia română.
Rog să mi se restabilească cetăţenia română pe care am avut-o până în 1941. Sunt născută în s. Crimăncăuţi în 1928, comunii Briceni jud. Hotin, în prezent domiciliată la Briceni.
Cu respect,
MARIA PREPELIŢĂ

DECLARAŢIE

Ţinând cont de situaţia care s-a creat în Republica Moldova, cînd populaţia este expusă unui genocid şi mai crunt decât în anii represiunilor comuniste, lucrătorii Combinatului de colectare şi prelucrare a cerealelor din Făleşti îşi declară adeziunea totală la Consiliul Naţional al Unirii pentru a contribui cu toate eforturile la întregirea neamului românesc.

GR. PLEŞCA, S. VLAICU, I. MOŞANU, T. CERNAVCA, VL. CĂRUNTU: ş.a. (în total 15 semnături)

Revista Luceafărul, 1912, APEL cătră publicul românesc, semnat de Epitropia fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor români din Ungaria.

APEL
cătră publicul românesc.

Sunt aproape doi ani de zile, de când s'a pus şi la noi, Românii din această ţară, bază unei fundaţiuni pentru ajutorarea ziariştilor noştri. Iniţiatorul acestei fundaţiuni, d-l Dr. Ioan Mihu, înţelegând, că – dacă voim ca ziariştii noştri să ajungă la înălţimea misiunilor şi să-şi ocupe rolul ce trebuie să-l aibă în vieaţa unui popor, avizat atât de mult la pressa sa naţională, cum este poporul nostru – nu mai pot rămânea lipsiţi de sprijinul material, care să le asigure viitorul şi bătrâneţele, a donat pe seama fundaţiunii iniţiate de D-sa, însemnata sumă de Cor. 25.000.

Aceasta a fost o donaţiune foarte frumoasă, care însă e a se considera numai ca bază a fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor noştri, bază pe care va avea să se aşeze o instituţie creată din obolul întregului nostru popor. Fundaţiunea trebuie continuu augmentată, căci numai dispunând de fondurile necesare, va putea să-şi ajungă ţinta ce o urmăreşte: să fie de fapt o garanţie reală pentru asigurarea viitorului acelora, cari s'au dedicat şi se vor mai dedica serviciului greu al pressei.

Până azi însă, din cauza împrejurărilor puţin prielnice, nu s'a putut face aproape nimic pentru augmentarea fundaţiunii ce ne preocupă. Dar socotim, că a sosit timpul, să ne interesăm cu seriozitatea ce o merită şi de această chestiune şi epitropia subsemnată îşi consideră de cea dintâi datorinţa a sa, să se adreseze pe această cale tuturor oamenilor noştri de bine, poporului românesc de pe pretutindenea cu rugarea, să sprijinească – fiecare cum şi cu ce poate – acţiunea pornită în scopul augmentării cât mai grabnice a numitei fundaţiuni.

Din parte-ne suntem siguri, că pe lângă interes şi bunăvoinţă faţă de cauza ziariştilor noştri, în scurtă vreme fundaţiunea va putea ajunge la minimul sumei – Cor. 50.000 – recerută de literele fundaţionale, pentru ca să-şi poată începe activitatea şi astfel să devină cât mai curând un razim pentru ziariştii noştri. – Şi prilejuri pentru a ne putea da concursul la augmentarea cât mai grabnică a fundaţiunii, avem destule, numai interesul şi bunăvoinţa să nu ne lipsească. Serbări, producţiuni şi petreceri aranjate în beneficiul fundaţiunii pentru ajutorarea ziariştilor noştri sunt tot atât de potrivite şi binevenite ca şi răscumpărările de diferite evenimente familiare şi îndatoriri sociale. începutul trebuie făcut numai, şi modestele contribuiri de acest fel vor deveni cel mai fecund izvor pentru augmentarea atât de dorită a fundaţiunii noastre.

Se poate însă – şi avem mare nădejde – că între noi se vor găsi şi bărbaţi de inimă, cari să se decidă a face şi donaţiuni mai mari pe seama fundaţiunii noastre. în asemenea cazuri, administrarea şi ţinerea în evidenţă a astorfel de donaţiuni se face în aşa mod, încât ele – deşi vor face parte din averea fundaţională – se vor arătă totdeauna separat, şi aceasta ca un tribut de recunoştinţă pentru aceia, cari în chipul acesta vor contribui la augmentarea acestei fundaţiuni. E un sistem acesta, care se practică şi în alte părţi şi care deci va putea fi de folos şi fundaţiunii noastre.

Adresând aceste cuvinte publicului nostru românesc, ne place a crede că ele vor află răsunet în inimile tuturora şi că augmentarea fundaţiunii noastre va urma în măsura, în care o reclamă necesitatea cea mare, pentru care s'a înfiinţat.
în această speranţă, rugăm ca orice contribuţie să se trimită la banca „Ardeleana“ din Orăştie (Szaszvàros), care administrează averea fundaţională şi orice lămuriri şi informaţiuni cu privire la fundaţiunea şi augmentarea ei să se ceară dela secretarul Epitropiei, d-l Ioan I. Lăpădatu, director al „Băncii generale de asigurare" din Sibiu –Nagyszeben.

Epitropia fundaţiunii
pentru ajutorarea ziariştilor români din Ungaria.

REVISTĂ ILUSTRATĂ
PENTRU LITERATURĂ, ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ

APARE SUB ÎNGRIJIREA UNUI COMITET DE REACŢIE

Printre colaboratori se numărau:

I. Agarbiceanu, D. Anghel
Victor Eftimiu, Elena Farago
Em. Gârleanu, Dr. Onisifor Ghibu
Octavian Goga, Şt. O. Iosif
E. Lovinescu, Octav Minar
Dr. G. Murnu, Cincinat Pavelescu
H.P. Petrescu, Dr. Sextil Puşcariu
M. Sadoveanu
ş.a.




Cunoscutele şi bine apreciatele calendare din editura W. Krafft în Sibiiu

au apărut pe anul 1913:

Amicul poporului, anul 53 întocmit de I. Popovici, ca întotdeuna, aşa şi acum aduce articoli originali din pene alese, şi frumoase ilustratului. În frunte are ilustraţia frumos executată:

Monumentul lui Gheorghe Bariţiu, ridicat în grădina şcoalei civ. de fete a „Asociaţiunii“ în Sibiiu, şi desvălit cu ocaziunea adunării generale a „Asociaţiunii“ în 13 Octomvrie 1912.

O particularitate cscelentă a acestui calendar — care-l ridică peste toate celelalte – sunt între altele, lecţiile dela cursurile de vară din Vălenii-de-Munte, din cari şi acum aduce câteva foarte frumoase şi instructive, în rezumat. Cea despre, „Cultura naţională“, e „rezumată într'o pagină“ de însuş autorul ei, d-l N. Iorga. Aduce un articol despre Caragiale, cu portretul acestuia, un alt articol (de Dr. Lupaş) despre Ioan cav. de Puşcariu, cu portret. Un frumos articol din igienă de Dr. Beu, o poezie de S. Bornemisa. Apoi raport despre desvălirea monumentului lui Vodă-Cuza în Iaşi şi o cronică bogat ilustrată etc., apoi Şematismul Românilor din Ungaria.
E cel mai serios şi mai bine compus calendar dela noi, cu material de valoare durabilă. Preţul 70 fileri.


Nota mea

Atunci când intelectualii unei naţii sunt pentru şi alături de poporul lor se vede şi se simte! (aviz inocenţilor de astăzi!, poate că se vor dezmetici şi cei care din naivitate s-au constituit într-un cor de "adulatori ai pseudo-elitelor" :), apelul meu le este adresat doar lor, pentru că este un nonsens să cred că cei acţionează concertat şi la comandă împotriva României şi a românilor vor renunţa loviţi brusc de o imensă ruşine şi de un potop de remuşcări...)

UN VOT CA UN GLONT DE REZISTENTA: NEM, NEM, UDMR! ALEGETI, NU ANULATI! Nevotand sau anulandu-va votul creati "pro-voturi" pentru UDMR

La inceputul campaniei electorale pentru europarlamentare si eu am fost de aceeasi parere cu cea a romanilor nervosi si dezgustati de politica de clanuri mafiote, dispusi sa protesteze prin inscrisuri impotriva statului politienesc pe buletinul de vot. Dar mesajele, aproape disperate, ale prietenilor mei din Harghita si Covasna, m-au convins ca gresesc.
E usor sa stai aici, pe malul Dambovitei - chiar daca Bucurestiul a ajuns sa fie un fel de a treia capitala a Austro-Ungariei - si sa spui cu aplomb, la un mic si o berica: “ce, va e frica de unguri, ca ne iau Transilvania... pai unde s-o duca?”. In primul rand ca, tehnic, aproape ne-au si luat-o, ca administrare, proprietate si investitii economice. Apoi, recomand tuturor celor ce se exprima atat de usor sa faca cate o vizita la fratii nostri romani supusi chiar in aceste clipe unei adevarate operatiuni programatice de purificare etnica, doar la cativa pasi de noi, putin mai sus de Brasov, unde ne distram noi in week-end-uri. Stiti, de exemplu, ca saptamana trecuta a fost inchisa ultima librarie romaneasca din Covasna? Cum vi se pare asta?
Asadar, chestiunea e simpla, de aritmetica de clasa I: cu cat mai putini romani vor merge la vot (sau isi vor anula votul) cu atat mai mult, procentual, organizatia etnica a extremistilor maghiari anti-Romania, UDMR, va creste in numar de reprezentanti in Parlamentul European.Probabil ca multi dintre cei scarbiti - vorba lui Eminescu: "Ne e sila!" - nu inteleg ce inseamna sistemul in care traim si cred ca poate exista o evadare, ipotetica, chiar traind in el. Ei bine: e imposibil! Poate doar calugarindu-ne - desi aceasta presupune si mai multa implicare, pentru a compensa nestiinta majoritatii - sau fugind in munti ca, pe vremuri, haiducii si, apoi, luptatorii anticomunisti… Doar ca acum "avem onoarea sa fim monitorizati prin satelit", vorba Parazitilor. Ca atare, fie ca vrem, fie ca nu vrem, cu toate ca nici macar n-am fost intrebati - nu ca am fi stiut, marea masa, ce presupune asta - suntem deja in UE. Considerata de observatori mai atenti drept o potentiala UESSR. Doar are si comisari... E, si mai are si un Parlament. In care, uneori, ca si la Bucuresti, un singur vot poate conta, enorm. Cu acel singur vot ni se pot baga pe gat "casatoriile" homosexualilor sau, in cazul ungurilor, “autonomia largita” a asa-zisului ‘”Tinut Secuiesc”, practic desavarsirea etnocidului asupra romanilor in zonele in care acestia au devenit o minoritate opresata.In acelasi timp, un europarlamentar nu inseamna numai un vot, ci si o armata de consilieri si de oportunitati, sfori si relatii, influenta si interferenta. Totodata, e bine de stiut: suma aflata la dispozitia unui europarlamentar, lunar, se ridica la peste 30.000 de euro. Aveti idee cate se pot face, lunar, cu un asemenea buget?! E: vreti sa il faceti cadou ungurilor?!Pe fond, discutia despre sistem si sanctionarea lui prin anti-vot este ilogica, pentru ca, din perioada interbelica pana astazi niciodata romanul nu a mai putut alege liber pe cine a vrut el si niciodata cei alesi nu au reprezentat binele in Romania. Dupa 1989, pana recent, s-a votat pe liste. Deci, automat, chiar daca aveai un om de suflet si simtire romaneasca intr-un partid, si vroiai sa iasa parlamentar, trebuia sa votezi, implicit, si restul muraturilor. Mai mult: intotdeauna, dupa alegerile din 1937 incoace, romanul a fost obligat sa aleaga raul cel mai mic, atunci cand a fost lasat sa o faca. Sau sa voteze, de cele mai multe ori, anti-cineva, anti-ceva - PMR, PSD, ETC -, nu pentru cineva sau ceva. Sperand ca astfel va fi putin mai bine, pentru Romania. Ati descoperit acum democratia? Asta e!La fel, valabil si pentru Parlamentul European. Se voteaza pe liste si, din nou - pana va aparea o forta cu adevarat romaneasca - trebuie sa alegem raul cel mai mic.
Din acest punct de vedere imi este la fel de greu ca si colegii mei anti-sistem. Nu o sa aleg nici mort o lista – chiar recomandata inconstient de o asociatie respectabila, in anumite privinte, ca AFR – pe care se gasesc homosexuali si sustinatori ai lor, cum este PDL, prin asa zisul “grup civil” introdus de Soros si GDS. Nu o sa votez masoni care au sabotat alegerea corecta a Patriarhului Romaniei, ca cel din fruntea listei PNT. Nu o sa votez PNL in vecii vecilor - desi, culmea, am semnat in ianuarie '90 pentru reinfiintarea acestui partid -, dupa ce Guvernul Tariceanu si agentii de serviciu ai Budapestei au vrut sa dea cadou Ungariei uriasa mostenire a Fundatiei Gojdu, de drept a Bisericii nationale si a ortodocsilor saraci din Transilvania. Nu o sa votez PSD, din milioane de motive, dar mai ales pentru ca pe lista lui se afla si cel care a militat si semnat pentru rusinosul Tratat cu Ucraina, prin care recunosteam pierderea teritoriilor strabune romanesti, Basarabia, Bucovina, Maramuresul de nord, Tinutul Herta si chiar si Insula Serpilor, cu imensul ei areal marin exploatabil.
Evident, nu au mai ramas multe optiuni. Eu unul o sa votez pe cine cred ca ar fi candidatul cel mai putin corupt sau coruptibil si care poate fi de folos Romaniei in PE, si ca sa le dea in cap ungurilor, chiar in propriul lor grup european-PPE, si sa incurajeze tendinte de tineret, de improspatare a troacei politice.Repet: mi se pare de-a dreptul o copilarie sa anulam votul. Cui foloseste? Securistilor care vor numara cati sunt cei care se opun ca sa-si poata face ei calculele mai bine, desi imprecis? Pentru ca este evident ca cei care sustin Apelul Parintelui si lupta anti-cip s-au exprimat la Petru Voda: peste 700.000. Intre acestia insa sunt destui, ca si mine, carora nu le arde de refulari cu pixul pe hartie si satisfactii minore verbale de genul "le-am facut-o!". Daca suntem asa de viteji mai bine luam un spray si umplem orasele in care suntem cu “REFUZ CIPUL”. Ar fi de mai mare efect, devenind vizibil pentru toata lumea, nu numai pentru niste numaratori amarati de voturi. De ce nu o facem?! Poate ne spun anti-imperialistii UE...
Dar exista, oare, vreun "imperiu bun", prin preajma? Cumva cel rosu, si de la sangele romanesc? Pana la o Romaniei Mare si independenta suntem aici, la masa acestei Europe, stramba, cu picioarele clatinandu-se, dar a unei Europe careia ii apartinem, fie si pentru simplu fapt ca am contribuit la crearea ei si ne-am jertfit, la portile ei, cu sute de mii de vieti omenesti. Si cred ca, tocmai, aici ar trebui sa ne intrebam, noi astia, chiar putin superior: "ce, va e frica de Novaia Europa? A cazut ditamai URSS, imperiul raului, si nu o sa se dezintegreze UE?! Si tiganii ce pazesc... daca noi nu stim sa ne mai rugam?!"
Haideti sa fim seriosi: ce tara a lumii mai e libera cu adevarat, astazi? Nici una. Asta este adevarul. Treziti-va! Singura noastra misiune, care ne-a mai ramas si pe care o putem duce, dupa slabele noastre puteri, este de REZISTENTA. Si aceasta se poate indeplini si printr-un simplu vot. Nu uitati de Ip si Traznea, de martirii neamului ucisi de unguri! Urmasii acelor romani rezista, inca, sub noua ocupatie maghiara. Nu ii lasati singuri! Nu le dati ungurilor inca o arma sa le-o puna la tampla!
Daca nu va pasa, stati in casa! Sfantul Duh, al carui praznic il sarbatorim azi, la pogorarea lui, sa ne lumineze!

Doamne ajuta!

Sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/un-vot-ca-un-glont-de-rezistenta-nem.html

Nota mea

Si eu, ca si altii, am considerat initial ca aceasta forma de protest social neinvaziv poate fi eficienta, dar dupa o scurta si atenta analiza mi-am dat seama ca este de fapt o greseala sa ne dezicem de singurul drept pe care il avem in raport cu viitorii nostri reprezentanti in PE, acela de a-i alege!

Consecinta determinarii anularii buletinelor de vot va fi cea semnalata de Victor Roncea, nu vom genera "anti-voturi" ci "pro-voturi".

Ceea ce consideram cu o mare doza de inocenta ca poate fi o forma eficienta de protest este in fapt un CEC IN ALB acordat NECONDITIONAT UDMR-ului, adica o adeziune la UDMR!