joi, 1 octombrie 2009

VICTOR RONCEA: „am procese grele, deschise de dusmanii libertatii presei si ma ameninta otrepe anti-Romania“






La futilul Referendum anti-Basescu, fostul director al ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, mi-a tras pentru pozitia mea "pro" doua avertismente "de munca", motivate politic, si mi-a taiat salariul, incercand sa ma dea afara cu forta.

L-am sustinut pe Basescu pentru ca era slab si l-am infruntat pe Rosca pentru ca era puternic.

Dreptatea a fost de partea mea si a presedintelui. Basescu a castigat iar Rosca a fost nevoit sa bata in retragere. Avertismentele sale erau ilegale. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca pentru noul sef cu ZIUA de pe plantatia lui Vintu, Mihai Pilsu, acestea au ramas... legale. Motiv pentru care, inventand o problema tehnica total mincinoasa, a cenzurat
un interviu cu Ion Cristoiu vs moguliada anti-Basescu, dupa care, pentru ca "faceam gat", mi-a tras si un "ultim avertisment scris". Carevasazica, celalalte doua au ramas la dosar. Bravo, Rosca, m-ai "facut"!

In fond, care era problema cenzurarii interviului cu Cristoiu? In primul rand, Jack le demonstra prostia; si asta poate sa si doara, am auzit. Esenta interviului: cu o haita de hiene urland cu spume la gura si muscandu-l de cur pe Basescu nu o sa determini electoratul sa nu-l mai voteze, ci dimpotriva. Rezultatul va fi acelasi ca si la Referendum: majoritatea va vota tot cu Basescu, victima dar si omul cu trei coaie, care se bate singur cu toata cloaca de moguli corupti si inavutiti securistic furand si sugand din averea poporului.

E, in loc sa bage la cap sfaturile lui Cristoiu, sfertodoctii l-au ras. Chipurile pentru ca spunea despre Realitatea ca e o colivie de aur si "n-ar fi colegial". Pai Cristoiu e un finut: Realitatea TV - azi Geoanalitatea TV maine iar Becalitatea sau Baselitatea TV -, dupa cum stim bine cu totii, cei care cu adevarat facem presa, e doar poleita cu aur. In "realitate", rugina a mancat demult sandramaua. Le cade-n cap!

Pe acest fond, ca sa nu se mai repete vreun "caz", o rabufnire de adevar ca problema in cauza, ideologii de Monte Carlo au trantit un "manifest" anti-Basescu, scufundandu-se - si luand cu ei la fund si ziarul - dreeept la fundul Snagovului:
"ZIUA anti-Basescu". Pai priviti singuri unde a dus tampenia asta: un ziar care, in vremurile sale normale, bune, la un pamflet de-al meu batea la aproape 8000 de accesari, a ajuns astazi sa se chinuie sa atinga 2-3000 de afisari la un "cap de ziar" - "anti"! Super inteligent, nimic de zis. Asta in timp ce acest simplu blog, fara nici o sustinere financiara sau vreo promovare, alta decat cea facuta de prietenii internauti, multi necunoscuti - si carora le multumesc din suflet - ajunge la circa 10.000 de accesari zilnic (si 2.000.000 de cititori intr-un an si jumatate)!

Inapoi la "anti": pe noi, ziaristii care facem ZIUA, ne-a intrebat cineva? Pe mine, unul, nu. Desigur, nu sunt actionar (desi ar fi fost normal sa fiu pana acum, la cate beneficii am adus ziarului) dar am, totusi, o functie de conducere - Senior Editor - la care am ajuns dupa 14 ani (Dumnezeule!) de munca la acest ziar, pornind de la reporter de teren si foto-reporter cu o experienta castigata in Statele Unite, unde m-am refugiat, temporar, dupa mineriada. Am luat vreo zece premii de presa, am scris niste carti, m-au impuscat unii-altii, pe cateva fronturi ale lumii, am fost otravit in "campul muncii", am stat la masa cu Bush tatal, am procese grele, deschise de dusmanii libertatii presei si ma ameninta otrepe anti-Romania, am infiintat mai multe organizatii viabile, nationale si internationale, am dus cateva campanii de rasunet si am militat pentru adevar, de cand ma stiu.

Conteaza? Probabil ca nu. In vremuri de sclavie si de pupincurism, a spune adevarul nu este un act revolutionar, cum spunea Orwell, ci de-a dreptul sinucigas.

Sa ma-ntorc la ragetul ultimilor neuroni: bunul simt cerea sa fie informat fiecare redactor, indiferent de functie: bai, ziaristule, bai boule, uite, muschii mei "vrea" asa. Iti convine, bine; nu, cara-te! Dar iti spun ca sa ai timp sa-ti faci bagajele.
Dar daca tin cu Oprescu, am voie sa dau din coada si din pix? Ce legatura are optiunea politica a unui cetatean cu profesionalismul si meseria si datoria de a spune si scrie adevarul? Suntem ziaristi sau sclavi vanduti si cumparati la bucata? Daca va castiga tot Basescu ce se va intampla cu ziarul: se va auto-dizolva (oricum acolo se ajunge!)?

Cum ar putea un om normal la cap, un ziarist responsabil, sa fie de acord cu o asemenea aberatie, ca cea inventata la masina de stors - vorba senatorului Iulian Urban - flegme pentru Basescu? Ce rahat mai e Constitutia, care apara negru pe alb libertatea de expresie? Bun, sa zicem ca azi am de ce sa il critic pe Basescu si o si fac, cu nerv(i), dar daca maine salveaza Romania de la un dezastru, eu, ca ziarist "anti-Basescu", ce trebuie sa fac: sa-i trag un scuipat intre ochi?

Si daca eu sunt "anti-tot", si sunt "pentru" cei independenti de politica, cei 80% scarbiti, ca si mine, de aceeasi si aceeasi cloaca abjecta? Cand vad, ca ziarist, vreun prostanac, cum calca-n strachini, zi de zi, ce fac? Ma duc si zic: Sefu', pot sa-i dau o Moneda Unica Europeana in bot candidatului Karzai? Dar lui Buscu?, ca veni vorba de MUE.

Una peste alta, eu mi-am facut contestatia la "ultimul avertisment", conform Codului Muncii, si am asteptat linistit, ca legea sa faca ordine. Nu m-am dus sa urlu pe la televiziuni ca sunt cenzurat, cum facea agenta pitigaita de la Cotidianul (desi articolul ei era on line), ca sa nu afectez imaginea ziarului; la care tineam. Am zis sa astept Justitia. Daca nu ar fi fost greva magistratilor, pana acum poate era solutionata si contestatia si s-ar fi rezolvat legal si pretinsa "incalcare a liniei editoriale" in baza careia a fost eliminat interviul neconvenabil, sub un pretext cel putin stupid.

Dar... a mai intervenit ceva... Hop si-asa. Deocamdata atat.

Pot sa va mai informez ca azi/ieri (depinde cand cititi - deci miercuri) mi-au fost confiscate mijloacele de munca: calculatorul si telefonul mobil, impreuna cu numarul, care odata era personal, si mi s-a oferit un nou birou, intr-o debara. Salariul mi-a fost redus pana la cel minim pe economie, conform smecheriilor patronilor de presa.

Azi imi dau demisia! (era o gluma :)

Voi reveni! Cu afacerea securisto-ziaristica si un Raport detaliat despre "Cazul Roncea" (cum ii placea lui Rosca sa zica) "reloaded" si statutul jurnalistului roman. Raportul Oxford Analytica, o palida reflectie a situatiei reale... Promit sa va placa, unora, si sa va stea in gat, altora.

PS: Imi spune un prieten azi: daca prostia ar durea s-ar auzi un muget peste oras,
deasupra redactiei ZIUA. Eu as adauga si Piata Victoriei si alte cateva locatii "selecte"...


Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)