Crima in plina zi. Viena, un cuib al spionilor care nu ezita sa ucida in plina zi
La 20 de ani de la incheierea Razboiului Rece, Viena ramane un cuib al spionilor si agentilor straini care nu ezita sa ucida in plina zi, autoritatile austriece alegand in multe cazuri sa inchida ochii, spun expertii, relateaza AFP, potrivit NewsIn. ''Austria ramane un teren preferat de actiune pentru agenti. Ei sunt in multe cazuri identificati, dar rar opriti. Totul se rezolva cu bunavointa si diplomatie, conform unei indelungate traditii", spune Siegfried Beer, directorul Centrului pentru studii despre securitate de la Universitatea din Graz.
Cel mai recent episod a fost executarea la 13 ianuarie a opozantului cecen Umar Israilov de catre doua persoane neidentificate, in plina zi, la Viena.
Seria episoadelor neelucidate include asasinarea in 1989 a opozantului kurd iranian in exil Abdel Rahman Ghassemlu si tentativa de rapire, in centrul orasului, in octombrie 2008, a unui fost sef al serviciilor secrete ale Kazahstanului, refugiat in Austria, Alnur Mussaiev.
"Austria este un caz tipic pentru astfel de operatiuni, care nu sunt niciodata elucidate. Cand este vorba despre implicatii politice, autoritatile se comporta foarte straniu", spune jurnalistul Kid Möchel, autorul unei carti pe aceasta tema.
In opinia deputatului Peter Pilz, expert pe chestiuni de aparare, "la Viena, unele regimuri, ca cel din Rusia sau Iran, se bucura de o libertate de actiune pe care nu o au in alta parte". "Pur si simplu, autoritatile austriece nu vor sa puna in pericol interesele economice ale tarii", spune deputatul, potrivit caruia Ministerul de Interne a facilitat si apoi a incercat sa acopere asasinarea lui Israilov, care a cerut in zadar protectia politiei.
Viena continua astfel sa aiba una dintre cele mai dense prezente de spioni din lume si ramane un punct de contact intre Est si Vest, Nord si Sud, spun expertii.
Viena, unde se afla unul dintre sediile ONU, sediul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, al Organizatiei tarilor exportatoare de petrol si al OSCE, are 17.000 de diplomati si asimilati, adica 1% din populatia orasului. "Putem spune ca jumatate dintre aceste persoane au legaturi cu serviciile secrete", subliniaza Beer.
Viena este si "o placa turnanta unde este facil sa cumperi arme si sa ascunzi sau sa speli bani", explica Pilz.
Insa noua problema a serviciilor secrete este legata de sosirea in ultimii ani a sute de mii de refugiati in Austria, dintre care 20.000 ceceni. "Fiecare ambasada isi supravegheaza cetatenii, mai ales pe cei care provin din minoritati", subliniaza Mochel.
Potrivit estimarilor, serviciile ruse au "cel putin 500 de agenti" la Viena, dintre care multi se ocupa cu supravegherea exilatilor ceceni.
Austria a recunoscut colaborarea cu FSB-ul rus in materie de combatere a terorismului si, potrivit expertilor, colaboreaza strans si cu serviciile altor state. In unele cazuri, chiar si functionarii austrieci isi depasesc atributiile: Ministerul de Interne a confirmat ca a suspendat doi politisti care cautau pentru Kazahstan informatii despre un fost ministru si fost ginere al presedintelui Nursultan Nazarbaiev, Rahat Aliev, refugiat la Viena.
Fara a cita cifre, Ministerul de Interne a recunoscut in raportul sau anual ca "Austria va ramane un teren de operatiuni pentru serviciile straine, lucru demonstrat de numarul mare de agenti".
Sursa: Z.O., Viena, un cuib al spionilor care nu ezita sa ucida in plina zi, Ziua, nr. 4468 de sambata, 21 februarie 2009
Constantin Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)
...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie
„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu
Mircea Eliade
Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr principatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu