duminică, 31 mai 2009

Cazul Cezar Ivănescu. Lupta pentru adevăr. Membrii Colegiului medicilor sfidează legea!


Memoriu adresat domnului Raed Arafat
Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii din România


Domniei Sale Domnului Raed Arafat
Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii

Subsemnata Clara Lucia Aruştei /…/: Vă aduc la cunoştinţă cazul scriitorului Cezar Ivănescu, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania, director al Editurii Junimea din Iaşi şi Comandor al Ordinului Steaua României, care şi-a pierdut viaţa ca urmare a unei intervenţii minore şi programate de hemoroizi efectuate la Clinica Palade din Bacău.

În numele dreptului la adevăr şi al memoriei acestei mari personalităţi a culturii române vă cer sprijinul în această problemă extrem de gravă care vizează atât medicina românească cât şi cultura română.

În fapt, pe data de 24 aprilie 2008 Cezar Ivănescu a încetat din viaţă în condiţii care în mare au fost făcute publice. Însă, nici acum, la un an de la derularea acestei drame, nu avem nicio informaţie despre intervenţia la care a fost supus scriitorul (ora, durata, tipul anesteziei, amploarea intervenţiei, protocolul complet operator, echipa medicală, în ce a constat pregătirea preoperatorie, dacă au fost luate măsurile de prevenire a unei posibile embolii, dacă intervenţia chiar a avut loc, cum a fost pus diagnosticul de cardiopatie ischemică cronică nedureroasă în decursul unei singure zile şi în absenţa oricăror investigaţii, dacă într-adevăr un medic a pus acest diagnostic atunci care este numele si parafa acestuia etc.). Menţionez că intervenţia a fost efectuată de medic dr. Vasile Palade în data de 22 aprilie 2008 (Clinica Palade, str. Erou Ciprian Pintea nr. 21).

La Colegiul Medicilor din Bacău sunt depuse trei reclamaţii care solicită elucidarea acestui grav caz (una depusă de mine, o alta semnată de unchiul meu, prof. Dr. Dumitru Ivănescu şi o a treia, din Israel, pe numele Lucreţia Berzintu).

Vă mărturisesc că nu aş fi făcut acest demers dacă la întrevederea din data de 28 aprilie a.c., de la Colegiul Medicilor din Bacău, nu aş fi întâmpinat o atitudine care, în ciuda aparenţei binevoitoare, sfidează legea în mod aberant şi de natură a ne alimenta suplimentar suspiciunile. În fapt, la Colegiul Medicilor Bacău ne-a fost refuzată chiar şi eliberarea, în copie xerox, a concluziilor raportului necropsiei, pe motiv ca acestea sunt secrete şi că au sosit la sediul Colegiului în condiţii de maximă securitate însoţite de „mascaţi“ şi sigilate, şi că pur şi simplu nu mi le pot da pentru ca domniile-lor au promis că vor păstra cu sfinţenie informaţiile.

Consider că în cazul morţii scriitorului Cezar Ivănescu evenimentele au luat o turnură şocantă, ilegalităţile făţişe sfidând şi post-mortem imaginea acestui mare scriitor român, motiv pentru care încă o dată vă cer sprijinul în clarificarea condiţiilor în care a survenit acest deces şi, de asemenea, în tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de această moarte.

Aceste clarificări sunt deosebit de importante atât pentru restabilirea adevărului cât şi pentru evitarea, măcar în viitor, a altor asemenea drame, pentru că, în primul rând, pacientul este un Om şi pentru că cel mai important drept al său este dreptul la viaţă.

Anezex prezentei solicitări si reclamaţia depusă la Colegiul Medicilor.

Cu deosebită consideraţie,

Clara Aruştei
Bucureşti
5 mai 2009



Preluare: http://www.napocanews.ro/2009/05/lupta-pentru-adevar-membrii-colegiului-medicilor-sfideaza-legea.html

Niciun comentariu:

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)