duminică, 22 martie 2009

Apel pentru salvarea Iconostasului de la Cotroceni


Salvati Iconostasul de la Cotroceni

Catre:
Guvernul Romaniei, Prim-Ministru Emil Boc, Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, Theodor Paleologu, Ministrul Finantelor Publice, Gheorghe Pogea, Administratia Prezidentiala

Prin H.G. nr.194/25.02.2009, Guvernul Romaniei a dispus transferul de la Muzeul National de Arta al Romaniei in administrarea Administratiei Prezidentiale a unui numar de 108 bunuri culturale mobile. Iconostasul bisericii fostei manastiri Cotroceni, databil catre 1682, este piesa cea mai importanta din ansamblul ce face obiectul transferului, fiind singurul pastrat din perioada cantacuzina in colectii publice muzeale.

Acest iconostas reprezinta una dintre capodoperele Galeriei de Arta Veche Romaneasca, care expune cea mai ampla si coerenta colectie de arta medievala romaneasca, prezentand obiecte reprezentative pentru perioada cuprinsa intre secolul al XIV-lea si secolul al XVIII-lea.

Concluzia unanima a comisiei de specialisti convocata de MNAR pentru a analiza consecintele care ar fi generate de mutarea iconostasului a fost aceea ca demontarea ansamblului iconostasului, precum si schimbarea brutala de mediu pe care o presupune mutarea sa intr-un spatiu nou construit, i-ar produce degradari structurale severe si iremediabile. In plus, acest transfer ar limita sensibil accesul publicului larg la obiectele de patrimoniu vizate de HG 194/2009 si ar duce la dezmembrarea celei mai mari si mai reprezentative colectii publice constituite de arta medievala romaneasca.

Printre membrii comisiei de specialisti s-au numarat cunoscuti restauratori si istorici de arta: Pia Stinghie (coordonator al echipei care a realizat ultima restaurare a iconostasului în 2002), Prof. Univ. Dr. Dan Mohanu (Sectia de Conservare Restaurare Pictura Murala a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti), Prof. Univ. Dr. Oliviu Boldura (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), Mihai Stinghie, Cornelia Savescu, Dinu Savescu, Romeo Gheorghita, Geo Niculescu (Institutul National de Cercetare in Conservare si Restaurare), Dan Stefanescu (Sef Sectie Restaurare Muzeul Taranului Roman), istorici de arta si cercetatori precum Prof. Univ. Dr. Corina Popa (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), Ioana Iancovescu (Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”), Constanta Costea (Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”) si Tereza Sinigalia (Institutul National al Monumentelor Istorice).Deoarece transferul pieselor a fost dispus fara ca aceasta situatie sa fie discutata in Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor, Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania lanseaza un apel public pentru a initia o dezbatere la nivel national privind oportunitatea deciziei luate de forurile administrative, in conditiile in care nu s-a avut in vedere aspectul degradarii iremediabile a iconostasului in cazul mutarii acestuia.
Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)