luni, 23 martie 2009

Impostură pe bani publici. Ziaristul Calin Ciobotari semnalează că revista „Cronica", în noua serie, este submediocră


Impostura pe bani publici. Apariţia revistei Cronica, în serie nouă, o afacere profitabilă pentru veşnicul abonat la tocat bani publici – Valeriu Stancu & comp.

Zilele trecute, s-a sculat din morti revista "Cronica", titrand, pe prima pagina, "Serie noua", insa aparand in acelasi format jalnic, cu iz de mucegai cultural si cu semnaturi discutabile. Desi redactia face parte din organigrama Bibliotecii Judetene "Gh. Asachi", desi finantarea este asigurata de Consiliul Judetean Iasi, ordonatorul de credite al Bibliotecii, tot pe prima pagina se precizeaza ca editorul este Fundatia Culturala "Cronica". Abia pe ultima pagina, oarecum lapidar, se indica "sprijinul" Bibliotecii "Gh. Asachi". Hora Unirii in martie"Este intr-adevar o formulare eliptica, revista fiind a Bibliotecii, iar nu sprijinita de Biblioteca.

Ceea ce este revista «Dacia literara» pentru Muzeul Literaturii Romane Iasi isi propune sa fie «Cronica» pentru Biblioteca «Asachi»", explica directorul de la "Asachi", Catalin Bordeianu. Desi este luna martie, numarul nou aparut este datat "ianuarie 2009", situatie explicata astfel de directorul Bordeianu: "i-am dat drumul asa ca sa putem debloca niste lucruri, niste fonduri. Pana in luna aprilie, se va ajunge la numarul patru, aparitia publicatiei fiind lunara. Referitor la faptul ca revista are acelasi format ca inainte, e simplu: exista un contract anterior, ce trebuia finalizat. Situatia se va schimba de pe 1 iunie, luna pe care o luam ca reper si pentru ca atunci vom organiza Salonul International de Carte Romaneasca.

Vom edita suplimente care sa promoveze Biblioteca si, in acelasi timp, sa se ocupe de subiecte ce tin de sfera cartii si a bibliotecii in genere".Caseta redactionala il are in prim plan pe coordonatorul vechii serii, Valeriu Stancu, in aceeasi postura de redactor-sef. Redactor-sef adjunct este Bogdan Mihai Mandache, secretar general de redactie este Mariana Stancu, sotia lui Valeriu Stancu. Redactorii coordonatori, alfabetic anuntati: Mihai Batog-Bujenita (?), Paula Balan (?), Alexandru Dan Ciochina (?), Valentin Ciuca, Daniel Corbu, Stefan Oprea, Catalin Turliuc. La redactori pentru strainatate, nume mai mult sau mai putin sonore: Pierre-Yves Soucy (Belgia), Helene Dorion (Canada), Maria Rosaria Valentini (Elvetia), Denis Emorine (Franta), Emil Cira, Christian W. Schenk (Germania), Shaul Carmel (Israel), Sandala Racotta (Mexic).

Nelipsiti, Adi Cristi si Aurel Stefanachi...

Deschiderea de numar are ca subiect tema Unirii. In locul unui editorial care sa anunte politica actuala a acestei serii noi, Valeriu Stancu, in acelasi timp director adjunct al Bibliotecii, prefera un text episodic, plat intitulat "Hai sa dam mana cu mana!", anuntand la final ca "va urma".

Adica numarul pe februarie va fi tot despre Unire?! Textul problematizeaza cliseele legate de Unire, desi mai indicata ar fi fost o reflectie asupra cliseizarii revistelor de cultura... Interiorul revistei are aceeasi structura precum vechea serie, cu sectiuni dedicate literaturii, artei, teatrului, cu rubrica semnata de Adi Cristi si cu recenzie pe cartea lui Aurel Stefanachi (nume graitoare pentru cultura universala!), cu aceeasi patina francofona ca si inainte etc. etc. Tehnoredactare modesta, cu nerespectarea unor reguli elementare de asezare in pagina, aer vetust, plictiseala, umplutura.

Daca inainte echipa redactionala putea face revista dupa bunul plac al Fundatiei Culturale "Cronica", noua ipostaza de finantare pe bani publici presupune, evident, o alta abordare.

Asteptam seria noua adevarata!

Călin Ciobotari, „Cronica“, serie noua si ...mediocra, Flacăra Iaşului
Publicat de la
Etichete: , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)