Doi poliţişti austrieci, acuzaţi de spionaj in favoarea Kazahstanului
Doi poliţişti austrieci au fost suspendaţi după ce au incercat să obţină şi să transmită Kazahstanului informaţii secrete despre fostul ministru kazah Rahat Aliev, a cărui extrădare a fost refuzată de Viena in 2007, scrie săptămanalul Falter citat de AFP si NewsIn. Ministerul de Interne austriac a confirmat suspendarea celor doi agenţi acuzaţi că au căutat ilegal in baza de date a poliţiei EKIS adresa lui Aliev.
Cotidianul Standard scrie in ediţia de marţi că Aliev, căruia justiţia austriacă i-a pierdut oficial urma, locuieşte in Austria sub protecţia poliţiei.
Un tribunal din Almati l-a condamnat in ianuarie 2008 pe Aliev la 20 de ani de inchisoare pentru răpirea a trei oficiali de la banca Nurbank din Kazahstan, dintre care doi, Joldas Timraliev şi Aribar Hasenov, sunt in continuare daţi dispăruţi.
Procesul s-a desfăşurat in absenţa acuzatului, care se declară nevinovat şi a cărui extrădare a fost refuzatăde justiţia austriacăin august 2007, pentru că nu fuseseră reunite condiţiile unui proces echitabil. Totuşi, in ianuarie 2009, justiţia austriacă a inceput audierea martorilor care il acuză pe Aliev.
Refuzarea extrădării afectează relaţiile dintre Austria şi Kazahstan, in contextul in care Viena doreşte să finalizeze proiectul gazoductului european Nabucco, ce va transporta in special gaz kazah.
Constantin Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)
...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie
„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu
Mircea Eliade
Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr principatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu