Demagogia deconspirării scriitorului colaboraţionist Uniunea Scriitorilor (US) ar fi trebuit să fie prima care-şi dă de gol scriitorii-securişti (ofiţeri de Securitate, agenţi de influenţă, rezidenţi, turnători) sau activişti PCR, salariaţi ai PCR sau cu funcţii în PCR, la toate nivelurile, chiar membri ai CC al PCR, dar de unde? Scriitorii români au fost şi ideologi comunişti, au “justificat” dictatura (i-au dat lustru) şi au întreţinut cultul lui N. Ceauşescu şi al soţiei lui, ei şi-au cenzurat “la sânge” colegii (puţini dintre scriitorii români au intrat în disidenţă; faptul că până azi marele scriitor-disident Paul Goma e ignorat, blamat, interzis, marginalizat de conducerile US, spune totul despre onoarea pierdută şi nemaigăsită a scriitorului român nu numai sub comunism, ci şi după Revoluţie). Şi primul preşedinte postcomunist al US, Mircea Dinescu, s-a făcut că plouă (grija lui a fost să şteargă datoriile astronomice ale scriitorilor răsfăţaţi de comunism; e adevărat, a avut meritul să se bată şi pentru rezolvarea unor probleme sociale ale scriitorilor în 1990), şi al doilea preşedinte, Laurenţiu Ulici (ajuns politician, senator, nici o clipă nu s-a gândit la o lege a lustraţiei, din contră, a promovat în funcţii operative la US şi în fruntea revistelor care apar sub egida US “foşti tovarăşi”) a pus cruce autodeconspirării.
Urmarea? Cu al treilea preşedinte ales al US, s-a pus capac: breasla scriitoricească s-a trezit că e condusă de un fost securist, în persoana lui Eugen Uricaru, “fost vicepreşedinte al US, mâna dreaptă a lui Laurenţiu Ulici” (s-a făcut public faptul că Eugen Uricaru a pierdut procesul cu CNSAS, care-l acuza că a făcut poliţie politică)! Dar despre asta am aflat după ce i s-a terminat mandatul de preşedinte al US... Jignitor şi ruşinos pentru o breaslă care ar trebui să se respecte!
Marea comedie a continuată, odată cu alegerea ca preşedinte al US a lui N. Manolescu; care l-a apărat “până în pânzele albe” pe securistul Eugen Uricaru, că... nu e securist, degeaba l-au deconspirat CNSAS sau presa cotidiană, cu documente (revistele literare au tăcut, bineînţeles, complice la mizeria de la vârful US)” E vorba despre acelaşi N. Manolescu care i-a luat până şi turnătoarei... Mona Muscă apărarea, mai nou, tam-nesam...
E N. Manolescu apărător din oficiu al celor deconspiraţi? Ce se întâmplă la US? Am cerut oficial, în mod expres, odată cu venirea lui N. Manolescu (considerându-l o somitate morală), să fie deconspiraţi scriitorii-securişti şi activişti PCR (măcar la nivel de funcţii operative la US, de Comitet Director, de Consiliu de conducere al US, de administraţie a US, la filialele US şi la revistele de sub egida sa, la editura US), să se facă o adresă oficială către CNSAS în acest sens - reacţia domniei sale? Amuzat, a declarat că nu e interesat CNSAS de un asemenea subiect şi că nu poate să “ia capul” scriitorului român colaboraţionist, că strică imaginii US!
Că importantă e “demnitatea instituţiei” US (“rezistentă prin cultură”, ştiţi), nu imaginea fiecărui membru, scriitor care refuză să-şi asume propriu-i trecut imoral. Vă citez declaraţia lui N. Manolescu, preşedinte al US (făcută revistei “22”): “Cât priveşte epurarea morală, de care chiar Stoiciu a vorbit în primul Consiliu - el e membru al Consiliului Uniunii - eu am spus că, în principiu, sunt împotriva oricărei forme de epurare. Noi nici nu avem legea lustraţiei. Eu pot să aflu, eventual, care sunt turnătorii sau securiştii din Uniune. Şi ce să fac cu informaţia? S-o public spre a-i discredita moral? (...)
Are rost să mai continuu? US trebuie să aştepte, spre dezonoarea sa, să treacă şi mandatul lui N. Manolescu, să fie ales un alt preşedinte, care să fie dispus să nu mai fie “împăciuitorist” cu scriitorii securişti şi activişti care au tăiat şi spânzurat în numele PCR, să se facă odată curăţenie morală şi în ograda US? Măcar pentru a salva public aparenţele. Literatura română are nevoie de coloană vertebrală... (...)
Într-o tabletă din “România literară”/8 septembrie, N. Manolescu revine, uimitor, la marota sa, că între 1969 şi 1989 Consiliul US “a reprezentat cel mai important forum naţional de contestaţie politică, socială şi morală”. Altă minciună descalificantă: în 1977 acest Consiliu l-a dat afară din US pe disidentul Paul Goma! O mai mare demisie morală nici nu se putea. În plus, mă tem că în acest Consiliu s-ar putea să fi fost taman turnătorii de vază ai US. Puţintică răbdare, deconspirarea scriitorilor e inevitabilă...
În anul 2005, Eugen Uricaru mărturisea că în spatele acţiunii îndreptate împotriva sa se află Nicolae Manolescu.
Această declaraţie aparent şocantă explică şi de ce scandalul mediatic declanşat în anul 2005 a încetat odată cu demisia lui Eugen Uricaru-Udrea din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi de ce „agentul“ Eugen Uricaru-Udrea a fost apărat “până în pânzele albe” de „curatul deocamdată“ profesor Nicolae Manolescu. Spun „curatul deocamdată“ pentru că, în virtutea informaţiilor vehiculate în presă, toţi cei care predau studenţilor străini erau racolaţi, erau, după cum se ştie deja, oamenii Securităţii (Nota bene – Nicolae Manolescu, a predat, ca şi „securista“ Mona Muscă, studenţilor străini.)
Accesaţi:
- Nicolae Manolescu, o „tinereţe roşie“ şi două tablouri: un autoportret în tehnica contravérité şi un colaj cu mult roşu de „marx“ (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/nicolae-manolescu-elogiator-al-lui-marx.html)
- Cartea Albă a Securităţii: Părinţii lui N. Manolescu au fost legionari. N. Manolescu: "eu nu mă pot laudă că părinţii mei au făcut politică" (http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/2009/01/cartea-alba-securitatii-parintii-lui-n.html)
Imagine: www.civicmedia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu