luni, 6 iulie 2009

VALTER ROMAN, Ştiinţa în dezvoltarea României socialiste, Contemporanul, 13 iunie 1969



„TEZELE Comitetului Central al Partidului Comunist Român pentru Congresul al V-lea al Partidului şi Directivela Congresului al X-lea al P.C.R. pri­vind planul cincinal pe anii 1971-1975 şi liniile directoare ale dezvoltării economiei naţionale pe perioada 1976-1980 constituie busola marxist-leninistă sigură a partidului şi poporului nos­tru pentru viitorul apropiat.

Ele re­flectă unitatea transformărilor din relaţiile de producţie şi forţele socie­tăţii. Iar aceasta asigură în continuare, schimbări în structura forţelor de pro­ducţie şi, totodată, intervenţia tot mal eficientă şi profundă în condiţiile so­ciale ale vieţii umane, în caracterul muncii şi în întreaga poziţie a omului în civilizaţia modernă.

În realizarea acestor obiective un ac­cent deosebit pune partidul nostru pe dezvoltarea continuă a capacităţilor creatoare ale omului care devine fac­torul determinant şi cel mai eficient al reproducţiei, la un nivel tot mai ridicat al forţelor de producţie mo­derne. Numai dezvoltarea multilate­rală a omului, dezalienarea lui trep­tată pot garanta rezolvarea problemei trecerii la dezvoltarea intensivă a şti­inţei. Promovăm acel progres ştiinţi­fic care înalţă pe om, în centrul că­ruia se află omul. Nu maşinizarea omului, ci umanizarea muncii şi a ma­şinii este idealul nostru. Vrem să fo­losim dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii pentru om. Socialismul trebuie să reu­şească în a unifica ştiinţa şi tehnica cea mai modernă cu umanismul cel mai pur. Numai îmbinarea revoluţiei socialiste cu revoluţia ştiinţifică-tehnică face socialismul atrăgător, eficient şi invincibil. În aceasta constă esenţa legăturii istorice dintre socialism şi ştiinţă.

Întîmpinînd cel de-al X-lea Congres al Partidului, întregul nostru popor este ferm hotărît să meargă mai departe pe drumul socialismului bazîndu-se pe teoria marxist-leninistă, pe care partidul a aplicat-o în concordanţă cu particularităţile societăţii româneşti, înfăptuind revoluţia ştiinţifică-tehnică şi perfecţionînd continuu întregul sistem al relaţiilor de producţie şi sociale – în condiţiile menţinerii şi întăririi independenţei statului nostru, condiţie absolut necesară liberei noastre dezvoltări – contribuind în acest fel la întărirea sistemului mondial socialist, poporul nostru, va obţine noi şi noi succcese în făurirea societăţii comuniste.“

Valter Roman, Ştiinţa în dezvoltarea României socialiste, Contemporanul nr. 24 (1183), vineri 13 iunie 1969
Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost un mare „ctitor” de cultură şi de lăcaşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptă al Ortodoxiei de pretutindeni, o figură de seamă din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevărat mucenicească, el a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire şi de jertfă pentru ţară să şi pentru credinţa creştină. (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu)

...toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie

„Eu sunt convins că existenţa noastră de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră trebuie să fie o lecţie de modestie.“ Cezar Ivănescu

Mircea Eliade

Este semnificativ că singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat şi colonizat ţara şi le-a impus limba a fost poporul roman; un popor al cărui mit genealogic s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii Zeului-Lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi al acestei asimilări a fost naşterea poporului român. În perspec­tiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară pe orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi a descendenţilor lor. Într-adevăr prin­cipatele române au fost întemeiate în urma marilor invazii ale lui Genghis-Han şi ale succesorilor săi. Or, mitul genealogic al genghis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborît din Cer şi s-a unit cu o căprioară... (Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980)